Politolog la bază, Csibi Magor a reprezentat România în Parlamentul European între 2007 și 2009, a lucrat o perioadă și ca jurnalist, însă în ultimii ani s-a dedicat exclusiv protejării mediului în care trăim. „Am realizat destul de repede că tema centrală a discuțiilor noastre ar trebui să fie sustenabilitatea vieții pe această planetă”, mărturisește Magor, care din 2011 este director al organizației World Wildlife Fund (WWF) România.

De aproape un an, locuiește la Seul, acolo unde îndeplinește și funcția de director executiv al WWF Coreea de Sud. Misiunea lui? Pe scurt, „o lume în care oamenii să trăiască fericiți și sănătoși, în limitele resurselor naturale ale Pământului, și să respecte spațiul naturii sălbatice.” Născut în 1980, la Miercurea-Ciuc, Csibi Magor a fost încă din copilărie atras de plimbările la iarbă verde, în pădure, care l-au făcut să înțeleagă perfecțiunea naturii, cu regulile și obiceiurile ei bine stabilite.

„Dacă nu înțelegi legătura dintre plante, animale și om, dacă nu înveți să te bucuri de acele momente de liniște și de încărcare sufletească, este foarte greu să realizezi mai târziu de ce ar trebui să protejezi natura”, explică harghiteanul.

Trăim în orașe tot mai extinse și mai aglomerate, în care copiii nu mai au libertatea plimbărilor prin natură. Ce înseamnă asta pentru viitorul lor?

Csibi Magor: Îmi e greu să estimez sau să cuantific ce și cât de mult pierd copiii, însă există studii care leagă timpul petrecut în natură cu numeroase efecte benefice, atât pentru starea de sănătate generală, cât și pentru psihicul uman. Dacă e să privim aceste date la nivel macro, cred că cea mai mare pierdere este chiar contactul personal cu natura. Evident, oamenii înțeleg, în mare, că specia noastră nu poate exista fără natură și că odată ce ajungem la o distrugere iremediabilă și propriul nostru viitor e pecetluit. Dar trebuie să avem în vedere că omul este o specie mai degrabă emoțională, decât rațională. E mai ușor să convingi o persoană care a experimentat contactul cu natura și care îndrăgește viața din jur că este nevoie de acțiune urgentă, de protecție, decât pe cineva care știe asta doar din cărți, de pe internet sau din statistici.

Ce te-a determinat, cu ani în urmă, să te concentrezi strict pe activitatea de ecologist?

Csibi Magor: Chiar dacă inițial am pornit pe calea politologiei și a politicii, pentru mine a devenit evident că dacă nu avem grijă de mediul în care trăim, nu o să putem rezolva nicio altă problemă. Dacă transformăm planeta într-un loc neprietenos cu viața, toate lucrurile din jurul nostru, de la economiile performante până la inegalitățile sociale, vor deveni complet irelevante. Însă politologia mă poate ajuta în continuare, mai ales pentru a face legătura între natură și societate. Până acum, mediul a fost și încă este, din păcate, o temă relativ marginală. Deși se discută despre simptome sau efecte, nu reușim să ajungem la rădăcina problemelor în dezbaterile sociale. Iar dacă nu vom schimba asta, șansele de succes sunt foarte mici.

Cum au evoluat, de-a lungul ultimilor ani, interesul și grija românilor față de mediul înconjurător?

Csibi Magor: Dacă e să întrebi oamenii, majoritatea îți vor răspunde că acum conștientizează mai bine problemele. Însă mie mi se pare că ne-am oprit la un nivel și nu e chiar cel la care ar fi trebuit s-o facem. Să știi despre problemele din jur nu înseamnă că și faci ceva pentru ele. Multe persoane au acces la câteva informații despre mediu, își formează repede o părere pe care nu uită s-o expună peste tot unde se poate, deseori afișând un aer de superioritate, dar uită să implementeze acea gândire și în viața lor de zi cu zi. Cred că cel mai important lucru pe care trebuie să-l învățăm este să acționăm ca o comunitate. Faptul că există oameni care nu știu despre problemele de mediu nu înseamnă neapărat că nu le-ar păsa de ele. Trebuie să avem deschiderea și răbdarea să le explicăm. A ști e doar primul pas. Al doilea e să vorbim cu oamenii și să ne asigurăm că facem tot ne stă în putere pentru a nu contribui la degradarea naturii. Nu neg că există o tendință pozitivă și în societatea noastră, dar evoluția e lentă și destul de elitistă, menită mai degrabă să creeze clivaje, decât să ne unească. Soluția e tocmai să ne unim, nu să împărțim oamenii în buni și răi.

Cum privesc sud-coreenii problemele de conservare a mediului, comparativ cu românii?

Csibi Magor: Azi a trebuit să vin la birou purtând o mască, pentru a mă proteja de nivelul incredibil de poluanți din aer. Trăiesc într-un oraș cu zece milioane de rezidenți oficiali, unde sunt înregistrate 25 de milioane de mașini. Pe lângă asta, poluarea și consumul sunt la cote imense. Coreea de Sud e încă într-o puternică dezvoltare industrială și economică, motiv pentru care atenția spre natură e destul de mică. Deși nu pot respira cel puțin două luni pe an și sunt peste 20 de mii de decese anuale din cauza poluării, oamenii se concentrează mai mult pe statutul social sau avansul economic. Mă alarmează mult faptul că nici măcar lipsa de oxigen nu ne poate deranja din visul fals al prosperității infinite. Din punctul meu de vedere, Coreea de Sud e cumva în prima linie a frontului în lupta împotriva schimbărilor climatice. Dacă eșuăm aici, vom avea puține șanse în rest.

Care sunt, la ora actuală, cele mai arzătoare probleme de mediu în lume?

Csibi Magor: Cu cât am mai multă experiență, cu atât devine mai greu să prioritizez problemele. Aș putea spune despre poluarea oceanelor, despre accentuarea lipsei de apă potabilă, despre pierderea pădurilor, despre practicile agricole nesustenabile. Dar dacă e să aleg o singură problemă, aș zice că stilul nostru de viață. Degeaba ne îngrijorăm pentru păduri, dacă nu știm de unde vine mobila din casa noastră. Vrem mâncare sănătoasă, dar credem că e normal să avem căpșuni sau struguri în timpul iernii. Irosim cantități imense de hrană, de resurse, generăm deșeuri nelimitate, iar când suntem puși în fața acestor probleme, dăm vina pe alții.

Ai fost implicat în nenumărate proiecte în România, de la salvarea pădurilor virgine până la stoparea vânătorii de animale sălbatice. Cât de complicat e să mobilizezi oamenii înspre diverse cauze?

Csibi Magor: Mobilizarea oamenilor e relativ simplă. Provocarea e ce faci cu acei oameni după ce le-ai stârnit interesul. Văd multe petiții lansate de către diferite persoane și organizații, care pur și simplu enumeră probleme, dar fără să vină cu soluții sau să-și ia angajamente. Cel mai important element al mobilizării e credibilitatea. Iar dacă se abuzează de puterea rețelelor sociale pentru a mobiliza de prea multe ori, oamenii își vor pierde interesul și încrederea. Responsabilitatea celui care mobilizează e să și obțină ceva de pe urma ei, cum a fost în cazul pădurilor virgine, al microhidrocentralelor, al vânătorii sau al circurilor. Totodată, trebuie să înțelegem că există teme atrăgătoare pentru public, dar și altele mai puțin interesante. Dacă abordăm mereu acele teme care au tracțiune la public, vom genera un dezechibru care nu e de dorit. E nevoie să protejăm pădurile, însă și pășunile de munte, râurile sau peisajele mozaicate sunt la fel de importante.

Un proiect relativ recent la care ai lucrat a fost cel care interzice folosirea animalelor sălbatice în circuri. De ce a fost atât de importantă această lege?

Csibi Magor: În mod normal, nu mă ocup de problema animalelor în captivitate, deși suferința lor mă atinge mereu când ajung în contact cu ele. Însă în dimineața incidentului de la Circul Globus, când un incendiu a dus la moartea mai multor animale, m-am înfuriat. Apoi am ajuns la concluzia că furia trebuie transformată în ceva constructiv. Evident, succesul ulterior nu a fost doar datorită mie. Remus Cernea, Kuki Bărbuceanu și Vier Pfoten s-au ocupat de această problemă de mai demult. Eu n-am făcut decât să aprind scânteia acelui moment și să generez empatia publicului spre munca celor amintiți, pentru ca împreună să ajungem la un final fericit.

Susții că oamenii trebuie să-și schimbe comportamentul pentru a evita degradarea și mai puternică a mediului. Care ar fi cele mai simple schimbări pe care le putem face în viața de zi cu zi?

Csibi Magor: Primul pas e eliminarea risipei. Dacă am nota zilnic câtă mâncare, energie sau apă risipim din cauza comodității, am fi surprinși. Cultivăm o suprafață cât China și Mongolia ca să creștem mâncarea pe care o aruncăm în fiecare an. Eliminarea risipei la nivel personal ar putea avea un impact major asupra lumii în care trăim. Al doilea pas ar fi regândirea consumului de zi cu zi. De multe ori achiziționăm lucruri de care nu avem nevoie sau care nu ne aduc niciun beneficiu. Ar fi util să identificăm obișnuințele care ne duc spre un consum exagerat și să ne gândim la o optimizare. Al treilea pas e să conștientizăm câte deșeuri generăm și ce facem cu ele. Am văzut cu ochii mei, la o necropsie de țestoase marine care au murit din cauza plasticului din intestine, că oceanele sunt pline cu plastic. Oriunde mergem, dăm peste deșeuri, iar noi suntem parte integrantă la generarea lor. Dacă trecem printr-un astfel de exercițiu, restul vine de la sine.

Ești vegetarian de aproape zece ani. Cât de greu e să susții acest stil de alimentație în România, unde opțiunile de hrană fără carne sunt mai puține decât în alte țări europene?

Csibi Magor: E exact atât de greu cât facem acest proces să fie. Totuși, România, față de Coreea de Sud, are opțiuni pentru oricine dorește să reducă sau să renunțe de tot la consumul de carne. Până la urmă, avem tradiția postului, care a inspirat nenumărate feluri de mâncare. Da, este mai comod să mănânci într-o societate construită pe subvenționarea masivă a creșterii animalelor, însă importanța consumului de carne nu este atât de mare cum ne fac unii să credem.

Eu nu mănânc carne din 2009, iar din 2012 mă antrenez destul de intens, aproape zilnic, ca să îmi îmbunătățesc alergarea. Aproape lunar particip la maratoane, fac și crossfit, dar niciodată n-am simțit lipsa cărnii. Se poate trăi o viață activă și fără. În plus, reducerea consumului de carne are un impact pozitiv pentru mediu. Creșterea animalelor e unul dintre principalele motive pentru defrișările la nivel mondial și contribuie foarte mult la emisiile de gaze cu efect de seră. Să nu mai zic și de impactul asupra biodiversității, în general, sau cât poluează agricultura industrială. Nu spun nimănui ce să facă, însă personal am concluzionat că atât pentru sănătatea mea, cât și pentru mediu, cea mai bună soluție este să elimin carnea din consumul propriu.

Ce pârghii au cetățenii simpli care vor să se implice activ în protejarea mediului?

Csibi Magor: Poate cea mai importantă parte e informarea corectă. Un articol de pe internet sau un apel de la cineva nu trebuie perceput ca un adevăr absolut. Din nefericire, circulă multe informații incorecte sau false în jurul nostru. Iar câteodată, o dorință sinceră, dar neinformată, poate să dăuneze. Dacă cineva chiar vrea să facă ceva, să nu aștepte ca alții să îi spună cum să procedeze. Oamenii pot face o documentare și apoi să se implice unde și cum consideră, dar neapărat în cunoștință de cauză.