Babliuc, după cum rezultă și din interviul următor, este botoșănean. Babliuc este și actor cu carte de muncă la mână, la Bulandra (dar îl puteți vedea și în alte teatre). Babliuc e fericit, mai ales când ascultă muzică alături de iubita lui și mănâncă un ecler cu mango. Babliuc e exotic. Citiți și minunați-vă de Babliuc.  

Pentru aceia dintre noi care au deschis mai târziu ochii spre scenele de teatru din orașul București, care e treaba cu Cătălin Babliuc (căruia în continuare o să îi spunem simplu: Babliuc). De unde vine și încotro se îndreaptă omul și actorul Babliuc (ești un pescăruș?)? Și mai ales de ce?
Cătălin Babliuc: În primul rând, bună să-ți fie inima. Acum că am ars etapa asta, pot să-ți spun că vin din Botoșani. Am ajuns în București în 2001, în orașul posibilităților, m-am îndrăgostit de tumultul specific și am rămas aici, am și buletin de București, sunt OK. Mă îndrept cu pași siguri către o viață sănătoasă, sunt un pescăruș care nu mai bea alcool, se duce la box și aleargă. Am crescut, am depășit etapa în care pescărușul era zdrențe luni, joi și sâmbătă, uneori marți, miercuri sau duminică. Sau vineri.

În câte spectacole te mai putem vedea până când nu se încheie stagiunea, și de la toamnă ce ne așteaptă, pe unde să umblăm prin oraș după tine, să nu ratăm nimic? Să le numărăm, coane Fănică!

Cătălin Babliuc: Dragul meu, mai am două spectacole la Metropolis, marca Lia Bugnar, și anume “2 linuțe”și “7 dintr-o lovitură”, pe 30, 31 mai, la Godot, pe 10 iunie am “Bullets over Lipscani”și pe 21, 22 iunie am “Carousel” la Bulandra, regia Andrei Șerban.

Carte de muncă? Casinguri, filme de cinema? Viitor de star hollywoodian? Ce au de gând astrele să-ți rezerve?

Cătălin Babliuc: Actor salariat al teatrului Bulandra, ceea ce mi se pare perfect normal, având în vedere talentul și disponibilitatea mea actoricească. Castinguri, nici nu mai știu ce sunt, filmele de cinema… te rog să mă scuzi un pic, mă duc să plâng. Astrele o să-mi rezerve un viitor strălucit, dacă o să muncesc mai mult, lucrez la un proiect secret. Am un prieten care are încredere în mine și mi-a dat de lucru. O să vedeți.

Babliuc se uită către viața noastră de oameni, viața noastră socială? Ce părere are de ce se întâmplă cu țara noastră? E angajat social? Protestează? Ce face? Ce așteaptă el?

Cătălin Babliuc: Mă uit la oameni și încerc în continuu să împac sentimentele de dragoste cu cele de ură profundă. Da, merg la proteste, dar pe facebook încerc să mă abțin, risc să o iau razna, să-mi plesnească 16 vene și ți-am spus că lucrez la un proiect, ar fi păcat să mor.

Opinii despre direcția înspre care se îndreaptă lumea? Ce-o să fie, ce-o să fie? Apocalipsul acum? Vin nanoroboții și inteligența artificială și ne salvează de prostia naturală?

Cătălin Babliuc: Ar fi extraordinar dacă și-ar face milă de noi niște extratereștri și ne-ar scoate un pic din mocirla asta în care ne scăldăm de mii de ani. Sau o să ne anihileze roboții. Sau o să devenim nemuritori, o să ne înlocuim organele la infinit. O să fim la fel de idioți, unii o să moară săraci, dar alții o să fie bogați și nemuritori, cu rinichi și inimi la discreție.

Ce-și dorea Babliuc să fie atunci când era el mic? Cât de departe e de ce nădăjduia atunci?

Cătălin Babliuc: Aveam dorințe mult prea mari, voiam să mă fac avocat, după care doctor. Nu știam decât formula apei, dar voiam să fiu doctor. Întra a 9-a, Iisus cel sfânt și creștin ortodox m-a trimis la trupa de teatru a liceului și m-am liniștit, am văzut în viitor și viitorul era bun cu mine.

Ești fericit? Există fericirea? Ce este fericirea și cum se manifestă ea la Babliuc?

Cătălin Babliuc: Da, acum sunt fericit, sunt un fericit complet. Înainte eram fericit pentru că desenam, ascultam muzică, aveam spectacole și seara mă distram cu oamenii mei, dar în suflet eram singur. Acum iubesc și sunt iubit, sunt complet. Nu știu ce e fericirea, pentru mine e o piesă de la Deftones, ascultată lângă Andrada, în timp ce mănânc un ecler cu mango.

Un cuvânt de încurajare pentru cititorii noștri care încă nu au găsit în ei tăria să meargă la teatru. Cum pot fi aceștia ademeniți?

Cătălin Babliuc: Un spectacol de teatru e ca o ședință de tearapie. Poți pleca vesel, poți pleca trist, nervos, agitat, liniștit. O ședință la psiholog e cel puțin 100 de lei. Eu pe 10 iunie am “Bullets over Lipscani” la Godot și biletul e 30 de lei. Înțelegi unde bat?

CITAT
„Voiam să mă fac avocat, după care doctor. Nu știam decât formula apei, dar voiam să fiu doctor. Întra a 9-a, Iisus cel sfânt și creștin ortodox m-a trimis la trupa de teatru a liceului și m-am liniștit, am văzut în viitor și viitorul era bun cu mine.”
CĂTĂLIN BABLIUC, ACTOR