Vă invităm într-o plimbare prin Bucureștiul trecut și actual, așa cum se vede orașul prin ochii unui istoric! Istoricul Anita Sterea propune lună de lună incursiuni în Bucureștiul uitat, prin atelierele derulate alături de Fundația Calea Victoriei. Pornind de aici, am construit o călătorie urbană, care începe în Cartierul Armenesc, traversează Cimitirul Bellu și Mahalaua Mântuleasa, privind spre orașul de azi, de mileniu III, dar și înspre viitor.

Cartierul Armenesc din București. Vă propun să începem această incursiune în istoria Bucureștiului cu cartierul Armenesc, tema atelierului pe care l-ați derulat în mai la Fundația Calea Victoriei. Care sunt azi atracțiile acestui spațiu și de ce merită să le cunoaștem?

Cartireul Armenesc este o plimbare nouă pe care am lansat-o anul acesta la Fundația Calea Victoriei – pe lângă plimbările deja existente în programul Fundației – și este un loc de suflet. În Cartierul Armenesc se află cea mai veche casă din București, casa Melik, care găzduiește un foarte frumos muzeu, muzeul Theodor Pallady, tot aici găsim străzi care încă păstrează atmosfera de sfârșit de secol XIX și început de secol XX. Atunci când ne plimbăm prin acest cartier, ne bucurăm de Biserica Armenească, de această casă Melik, dar putem și să ne pierdem pe Strada Speranței sau să descoperim Metocul.

Cimitirul Bellu. Tot în această primăvară, Fundația Calea Victoriei a propus publicului un atelier în Cimitirul Bellu. De ce v-ați oprit la acest loc?

Cimitirul Bellu este un cimitir încărcat de istorie: 20% din patrimoniul arhitectural al Bucureștiului se găsește aici și avem foarte, foarte multe monumente create de artiști celebri la sfârșit de secol XIX sau început de secol XX, unele dintre ele cu povești duioase sau sfâșietoare. Acestea au fost motivele care ne-au făcut ca anul trecut să includem printre plimbările Fundației Calea Victoriei și o plimbare în Cimitirul Bellu. Și nu știu câtă lume știe, dar înainte de a apărea Cimitirul Bellu pe acel teren creștea o livadă de portocali.

Mahalaua Mântuleasa. În aceste plimbări, ați ajuns și în Mahalaua Mântuleasa. Ce oferă azi spațiul?

Mahalaua Mântuleasa este strâns legată de Eliade, aici descoperim universul lui Eiade, un univers pe care acesta l-a recreat și în scrierile sale. Dar nu doar atât: ne plimbăm pe Strada Plantelor și povestim despre Mihai Eminescu, pentru că acolo încă se află clădirea sanatoriului în care el a murit în 1889. Descoperim ceea ce înseamnă o mahala, și anume o parte din oraș, dar întotdeuna când vorbim despre o mahala, în mijlocul mahalalei se află biserica. Biserica oferă numele mahalalei, iar cei care vin să locuiască acolo sunt cei care vin să ceară ajutor bisericii. Este o plimbare în care timpul stă parcă în loc și în care ne bucurăm de case foarte frumos restaurate, dar în care avem și multe povești fascinante în spatele acestor clădiri.

Privirea istoricului. Cum se vede Bucureștiul în 2018 prin ochii unui istoric? Prin ce fascinează, prin ce lasă de dorit?

Cum arată Bucureștiul în anul 2018? Este un oraș care cu un ochi râde și cu un ochi plânge. Râde pentru că sunt oameni care îl cinstesc și vor să îl descopere, râde atunci când vede că unele case ajung să fie restaurate, case de patrimoniu care sunt astfel redate publicului larg sub forma unor cafenele, galerii de artă sau chiar drept clădiri de birouri. Și plânge atunci când vede că sunt foarte mulți cei care trec cu nepăsare prin oraș, că patrimoniul îi este distrus, se pierde, fiind uitat și neîntreținut. Însă este un oraș care fascinează tocmai prin acest amestec.

Poveste. Dacă ar fi să alegeți o singură poveste din întreaga istorie a Bucureștiului, preferata dumneavoastră, care ar fi aceea și de ce?

Grea întrebare… Aș alege povestea lui Carol I și cum el ajută ca acest oraș că se transforme, cum găsește un oraș sub forma unui sat mai mare, un oraș neîngrijit și insalubru și cum, în doar câțiva ani, ajunge să transforme acest sat cu nume de capitală în Micul Paris.

Mărturii. Care considerați că sunt cele mai puternice mărturii din trecutul orașului care s-au păstrat până azi?

Cele mai puternice mărturii sunt chiar memoriile celor care au locuit în oraș. Prin ochii celor care au locuit acum 100-150 de ani în București, avem o imagine mult mai clară asupra felului în care arăta Capitala în trecut, dar și a modului în care a ajuns să fie așa cum o știm în zilele noastre. Așa că pe lângă documentele oficiale care, da, au un rol important, aș atrage atenția asupra cărților de memorii și a memorialisticii în general, care are un rol important în a vedea Bucureștiul în ansamblul lui.

Trecut distrus. Din trecutul demolat, trecutul șters al orașului, ce vă pare cel mai important? Ce nu mai e și ar fi trebuit să fie?

Vai, sunt multe! Astăzi încă încercăm să pansăm aceste răni apărute în istoria orașului. Mă gândesc în primul rând la biserici, bisericile care au fost demolate în anii ‘80: Mănăstirea Văcărești sau Biserica Sfânta Vineri. Sunt cartiere întregi distruse tot în anii ‘80, atunci când faimosul proiect Centrul Civic a luat naștere. Toate acestea însă capătă o altă formă și un scop mai înalt prin fotografii și documente de arhivă scoase la lumină și transpuse în expoziții pentru publicul larg așa cum este, de exemplu, expoziția „Uranus” care se găsește în holul Hotelului Marriott.

Zona cea mai încărcată de istorie din oraș. Care considerați că este și de ce, cum să o privim la o plimbare mai atentă?

După mine este Calea Victoriei. Ea reprezintă coloana vertebrală a orașului și din punct de vedere administrativ – de aceea avem foarte multe clădiri importante situate pe această arteră – și din punct de vedere social – de aici vin atâtea poveștile care au ca topos Calea Victoriei. Pe această stradă au locuit sau au pășit în timpul vieții lor cu siguranță toți oamenii care au făcut istoria României moderne.

Personalitate. Dintre personalitățile orașului din trecut, imaginea cui vă fascinează și de ce?

Îmi place foarte, foarte mult Regele Carol I pentru motivele spuse mai sus. Însă sunt și doi oameni ai orașului pe care i-aș menționa, doi primari foarte dragi mie: Pache Protopopescu, primar de sfârșit de secol XIX, iar al doilea este Dem I. Dobrescu, primar al Bucureștiului în perioada interbelică. Aceste două personalități sunt exemple de primari cu viziune care își fac niște planuri mai ales de urbanizare și de modernizare a Bucureștiului. Din păcate, nu sunt lăsați să îți termine mandatele și nu toate planurile lor ajung să fie duse la bun sfârșit; din pacate și pentru noi, locuitorii de astăzi ai Capitalei, pentru că anumite probleme nu au fost rezolvate nici până în zilele noastre.

Centrul Capitalei. În întreaga sa istorie, când și-a arătat Bucuteștiul cea mai atrăgătoare față?

Orașul a avut tot timpul o față interesantă, așa că nu știu când anume în istoria sa și-a păstrat fața cea mai atrăgătoare, deci nu m-aș focusa pe o anumită perioadă istorică. Și astăzi Bucureștiul este interesant și atrăgător, un oraș al contrastelor…

Călător în București. Dintre călătorii care au scris despre București de-a lungul timpului, care este preferatul dvs. și de ce ne-ați recomanda ce a scris?

V-aș recomanda „Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi” de Gheorghe Crutzescu sau cărțile lui Constantin C. Giurescu despre oraș.

Bucureștiul comunist. Cum descrie istoricul Bucureștiul de sub Ceaușescu, cu bune și rele?

Orașul de astăzi, așa cum îl avem noi, este o moștenire în mare parte și comunistă. Toate aceste cartiere de blocuri în care locuim majoritatea nu trebuie cumva băgate sub preș, ci ar trebui mult mai mult integrate în Bucureștiul de atăzi. Sigur, în perioada comunistă Bucureștiul este un oraș care suferă niște transformări capitale, care dintr-un oraș care avea case și grădini foarte mari, ajunge să aibă o populație care locuiește în număr covârșitor în blocuri. Este un oraș care primește un proiect fără să îl ceară: Centrul Civic și cea mai mare clădire din Europa, Casa Poporului.

Bucureștiul de azi. Cum credeți că va reține istoria orașul de la începutul mileniului III?

Bucureștiul de mileniu III cred că va fi consemnat ca un oraș prietenos cu turiștii și care abia începe să fie descoperit de localnici. Suntem de mai bine de zece ani într-un proces în care oamenii se reîmprietenesc cu orașul, îl redescoperă și abia după ce îl redescoperă se pot hotărî dacă le place acest oraș sau nu.

Istoria ca alegere. De ce ați ales să studiați istoria și ce i-ați spune tânărului care ia în calcul să o studieze, dar are dubii?

Întotdeauna am avut această pasiune pentru istorie, așa că pentru mine a fost destul de simplu, am știut cam ce vreau să fac de mică, deși poate nu am putut exprima foarte clar de la început. Iar dacă ar fi să îndemn un tânăr să studieze istoria, i-aș spune să încerce pentru că îți oferă foarte multe oportunități și ai șansa să descoperi un trecut chiar tu, să pui mâna pe documente scrise de niște oameni acum 100-150 de ani, să le interpretezi și să le oferi către publicul larg. Cred în formula spusă de domnul Cioroianu și anume că istoria este cea mai frumoasă poveste.

Trecutul din cărți. Pentru pasionații de istorie, v-aș ruga să ne recomandați trei cărți (noi sau vechi) pe care nu am vrea să le ratăm.

„1984” de George Orwell, clar! O carte pe care o recomand pentru că trebuie să învățăm din greșelile trecutului. A doua carte pe care v-aș recomanda-o este o carte mai recentă, „Sunt o babă comunistă” de Dan Lungu, iar pentru a treia recomandare, haideți să alegem totuși și ceva despre oraș: „Întoarcere în Bucureștiul interbelic” de Ioana Pârvulescu.

Arhitectură de top. Top trei arhitecți care au schimbat fața Bucureștiului. De ce ei?

Sunt cei care au transformat orașul în Micul Paris: Ion D. Berindei, Ion Mincu și Albert Galleron, cel care își leagă numele de Ateneul Român și Banca Națională.

Bucureștiul în viitor. Cunoscându-i trecutul, cum vă imaginați viitorul orașului? Cum credeți că va arăta în 50 de ani sau chiar într-un secol?

Orașul peste 50 de ani va fi unul în care se va îmbina noul cu vechiul, pentru că trebuie să păstrăm ce încă mai avem (mai ales noi, istoricii, milităm pentru conservarea orașului vechi), dar trebuie să învățăm să integrăm și ceea ce este nou. Însă va fi un oraș atractiv, îl văd ca pe un oraș prietenos cu locuitorii și vizitatorii lui.

Bucureștiul de mileniu III cred că va fi consemnat ca un oraș prietenos cu turiștii și care abia începe să fie descoperit de localnici. Suntem de mai bine de zece ani într-un proces în care oamenii se reîmprietenesc cu orașul, îl redescoperă și abia după ce îl redescoperă se pot hotărî dacă le place acest oraș sau nu. Anita Sterea, istoric

Foto: Fundația Calea Victoriei