Daniel Posdărăscu este student în anul al III-lea  la Facultatea de Informatică din cadrul Universității București, după ce a studiat  în Anglia o scurtă perioadă de timp. Absolvent al Liceului Teoretic Internaţional de Informatică Bucureşti  (ICHB), Daniel a participat la olimpiadele internaționale de informatică, încă din clasa a VIII-a. De-a lungul anilor, a obținut numeroase premii și medalii, succese pe care le pune pe seama talentului, muncii și a pasiunii.

„Oamenii care nu reușesc sunt cei care nu pot, nu vor sau nu muncesc suficient. E destul de simplu.”, spune Daniel, care este și un mare pasionat de teatru. „Singura experiență care variază de la om la om este începutul. Modul in care ai pornit pe acel drum. Deschiderea este importantă în orice domeniu şi, din păcate, mulți copii nu beneficiază de ea.”, adaugă el.

Care este cea mai frumoasă amintire de la olimpiadele la care ai participat?

Culmea, cea mai frumoasă amintire este din clasa a V-a, când m-am calificat pentru prima dată la o olimpiadă națională și am obținut premiul al III-lea. Nu este nici pe departe cea mai mare realizare, dar țin minte cât de fericit am fost pentru că nu aveam nici cea mai mică așteptare de la mine. În următorii ani am avut experiențe foarte interesante, dar am avut și multe așteptări. Așa că nimic nu se poate compara cu sentimentul pe care l-am avut atunci.

Cum ai ajuns să studiezi în Anglia și de ce te-ai întors în România?

Mulți oameni pleacă la studii în străinătate doar pentru că o astfel de experienţă arată bine în  CV, fără să aibă un plan bine stabilit. Și eu am făcut parte din această categorie, motiv pentru care experiența mea în Anglia nu a decurs prea bine. Diferențele între facultățile din Marea Britanie și România țin de disciplină și de rigiditate. Oamenii din Anglia știu ce vor și sunt disciplinați, preocupați cu adevărat. Pe de altă parte, sunt destul de rigizi,  motiv pentru care eu nu m-am adaptat foarte bine. Cred că facultățile din Statele Unite oferă studenţilor mai multă flexibilitate, numai că sistemul de admitere de acolo este mai complicat, presupune mai multe etape. În schimb, în Marea Britanie  examentul de admitere este scurt și la obiect.

Cum ai ajuns să faci teatru și cum se împacă pasiunea asta cu științele exacte?

Mama a fost cea care m-a obligat să merg la cursuri de teatru, pentru că  eram foarte introvertit. Abia după doi ani a început să îmi și placă. Cât despre „împăcarea” pasiunilor, am primit întrebarea asta de multe ori. Nu le combin între ele, sunt complet distincte, ceea ce e un lucru bun. E important să ai o viață echilibrată, cred eu. Așa că încurajez toți tinerii foarte focusaţi pe studiu să facă sport, teatru sau orice alta activitate  care  să îi  scoată din rutina zilnică.

Plănuiești să pleci din nou în  străinătate sau intenţionezi să rămâi în România?

Sunt mulțumit că am reuşit să îmbin experiența din străinătate cu cea de acasă. Pe termen lung însă, vreau să rămân în țară. Cu bune și cu rele, până la urmă aici mă simt cel mai bine.

Ce sfaturi i-ai da unui tânăr absolvent de liceu care vrea să plece la studii în străinătate?

În primul rând să se gândească dacă vrea cu adevărat să meargă acolo. Dacă vrei să pleci doar pentru că „pare interesant”, nu e o idee bună. Nu e rău să rămâi în România. Oriunde ai fi, cel mai mult contează mentalitatea și modul în care tratezi lucrurile. Într-adevăr, dacă îți dorești să faci cercetare (o muncă deloc ușoară), cel mai indicat ar fi să pleci în străinătate, pentru că acolo există mai multe oportunităţi de dezvoltare.

Ce părere ai despre generația actuală de tineri?

Nu cred că am o opinie anume, însă am remarcat că sunt foarte mulți oameni sobri care au uitat să zâmbească. Cred că ar trebui să fim cu toţii mai relaxaţi, mai deschişi şi mai prietenoşi cu cei din jur.