Mia Scarlat, mămică pentru 170 de copii. Un vis devenit realitate: „Scopul asociației este să ajute copiii să crească departe de sărăcie, abuz, prostituție, abandon școlar, droguri”

- - 15- 549 vizualizari

Mia’s Children, asociația care are grijă de copiii din medii defavorizate 

Mia’s Children este o organizaţie non-profit la baza căreia stă un Vis: Visul de a salva copiii și tinerii din Bucureşti și din zonele limitrofe care au resurse limitate, sunt neglijați, abandonați sau abuzați. Visul de a oferi acestora un mediu iubitor şi încurajator. Visul de a-i vedea devenind membri fericiţi şi sănătoşi ai societăţii româneşti, din punct de vedere fizic, emoţional şi spiritual. Mia Scarlat este Co-fondatorul acestei asociații, iar visul ei a fost să ofere copiilor o ușă deschisă 24 de ore din 24, unde aceștia să se simtă în siguranță. 

– Cum a început povestea Mia’s Children?

Mia Scarlat: Eu am trăit o viață foarte dificilă. Am experimentat viața în sărăcie, la un moment dat am trăit și într-un orfelinat, după care lucrurile s-au schimbat. L-am cunoscut pe soțul meu, am învățat cum să îmi schimb viața și să îmi schimb opinia și gândurile despre mine însămi. Noi am avut un copil și toată viața mea mi-am dorit să fie înconjurat de alți copii. Tot timpul, am încercat să ajut copiii sărăci, copiii aflați în dificultate, copiii din orfelinate. Am făcut alături de familia mea voluntariat în diferite case de copii, am mers în orfelinatele de stat, unde era foarte multă durere și foarte multe lipsuri. 

   Cum erau vizitele în orfelinate? Cum a fost interacțiunea cu copiii, ce activități se desfășurau?

Mia Scarlat: Mergeam și le duceam copiilor mâncare, haine, încercam să interacționăm, să ne jucăm cu ei, să îi încurajăm, lucrurile care ni se puteau permite la momentul respectiv. Ulterior, am început să aducem foarte mulți prieteni și cunoștințe în aceste centre, am încercat să ne implicăm și să ajutăm. Din păcate, lucrurile nu au fost mereu cum ne așteptam și ne-am dat seama că există o anumită stare de spirit în rândurile oamenilor care lucrau în aceste case de copii și pe care noi nu puteam, în niciun caz, să o schimbăm foarte mult. 

Mia a lucrat în învățământ timp de 30 de ani, iar în vacanțele de vară a început să se întâlnească cu copiii defavorizați din cartierul său din Bucureşti. Se întâlneau pe bănci şi vorbeau, învăţau sau se jucau. Din aceste începuturi modeste a pornit la drum Asociația Mia’s Children sau Copiii Miei. Scopul asociației este să ajute copiii să crească și să trăiască vieți mai bune, departe de sărăcie, abuz, prostituție, abandon școlar, droguri. Copiii au parte de îngrijire, educație, consiliere, fac cursuri de artă, canto, creație literară, teatru sau activități sportive.

– Cum a început și ce reprezintă pentru dumneavostră ,,Minunea dintre blocuri?”

Mia Scarlat: Mi-am dat seama că pe stradă erau foarte mulți copii ai străzii, copii care erau nevoiți să cerșească, copii care nu știau să se joace, se certau. Mi-am dorit foarte mult să mă implic în viața acestor copii și în felul acesta a început ,,Minunea dintre Blocuri”. Am început să adunăm acești copii, să le cumpărăm jucării și să ne jucăm. Am petrecut o vară întreagă jucându-mă cu copiii printre blocuri. I-am învățat cum să se joace, cum să se comporte, am început să ne cunoaștem, să interacționăm, să vorbim despre anumite lucruri de viață. O vară în timpul căreia, copiii au început să își formeze gânduri despre viitor, mulți dintre copii abandonaseră școala. Când s-a apropiat luna septembrie le-am propus să mergem la școală, să vorbim cu profesorii, să îi înscriu, să le cumpăr rechizite și să înceapă un an școlar. 

Mia a deschis ușa propriului apartament pentru acești copii, apoi a închiriat un alt apartament unde a început să facă o ,,școală acasă” în care îi ajuta pe copii să recupereze cunoștințele pe care nu le aveau. A interacționat cu copii săraci, cu părinți plecați din țară, copii care veneau din medii unde se consuma alcool sau existau momente de violență domestică.  

Mia Scarlat: ,,Am deschis ușa 24 de ore din 24 ca un loc de siguranță pentru copiii care pur și simplu se confruntau cu evenimente de viață greu de imaginat. Am pus la dispoziția acestor copii lucrurile noastre, timpul nostru, cunoștințele noastre, cărțile noastre. Am început să le cumpărăm haine, rechizite școlare, să îi ducem înapoi la școală, să facem cu ei lecțiile acasă, să îi hrănim și în același timp să încercăm să îi scoatem din starea în care se aflau.”

 – Acești copii au nevoie de afecțiune, de atenție, de sprijin. Cum este lucrul cu ei?

Mia Scarlat: Viața copiilor care trec prin foamete, forme de prostituție, prin stări de violență sau de abuz, acești copii sunt profund afectați. Ei necesită o abordare specială pentru o perioadă lungă de timp. Un copil care suferă, care a trecut prin traume emoționale, este foarte greu să îl aduci de la întuneric la lumină.  Aceste lucruri nu se pot face peste noapte, schimbarea interiorului unui copil necesită ani de muncă și este nevoie de forme de terapie, de înțelegere a celui care lucrează cu ei, de a pune în locul durerii lumină și bucurie. Noi folosim foarte multe forme de artă: pictură, muzică, dans, teatru, îi invităm pe acești copii la diferite activități de tip sportiv. Încercăm să îi facem aceptați, fiecare să își găsească un loc în care să fie implicat și motivat. 

– Care sunt rezultatele pe care le vedeți?

Mia Scarlat: Din niște copii care au cerșit, ajung să fie bucătari, psihologi, să facă marketing sau pur și simplu fete care termină liceu sunt bune profesioniște în domeniul make-upului, manechiură, pedichiură. Sunt fete care au terminat Academia de Studii Economice sau Facultatea de Arte. O fetiță care a fost abandonată la două săptămâni a ajuns să joace în filme, să câștige premii naționale și internaționale, studiază teatru și vrea să dăruiască lumii ceva frumos. 170 de copii au trecut prin mâinile noastre și toți acești copii au reușit. Niciunul nu este în închisoare, niciunul nu a făcut un lucru rău, sunt căsătoriți și nu depind de politici sociale. 

– Care considerați că este cel mai important lucru în educarea unui copil?

Mia Scarlat: Este foarte greu să sintetizez. Înseamnă puterea de a-i înțelege, de a-i accepta, de a dărui iubirea necondiționată, în care copilul să știe că tu ești partener, că îl iubești necondiționat, dar să știe și că, în aceeași măsură, el trebuie să ajungă să fie responsabilizat. Rigoare, rigoare înseamnă perseverență. Nu este suficient să îi spui copilului să repete, tu trebuie să fii modelul. De aceea, noi trăim cu copiii ca într-o mare familie, se mâncă în același loc, se vorbește, se acționează, dar tu, părintele, trebuie să fii modelul, iar copilul vede în tine oglinda în care ar trebui să se reflecte. Sunt copii care nu știu să vorbească sau despre ce se vorbește. Noi trebuie să le codificăm mesajul și să îi învățăm mesajul pe care în mod normal ar trebui să cunoscă și să îl deprindă. Nu poți face educației doar dacă esti un om care posezi cunoștințe,  trebuie să fii un om care dăruiește iubire. 

Mia Scarlat: Atunci când copilului îi oferi aceptare, înțelegere, valorizare, atenție, dragoste, dar și îl responsabilizezi și începi să ridici standarde, poți să scoți la lumină tot ce este mai bun și mai luminos în sufletul unui copil. Spun cu toată bucuria și cu toată recunoștința că din acești copii pe care înainte oamenii îi discriminau și îi tratau într-un mod, nu tocmai favorabil, ies copii de expecție. 

  Cum arată sărbătorile la Mia’s Children?

Mia Scarlat: Foarte mulți oameni vin și ne vizitează, pentru că oamenii își aduc aminte și vor să facă bine pentru ceilalți.  Noi la rândul nostru împărțim cu cei care nu au ceea ce primim de la oameni.  Facem prăjituri, cozonaci, sarmale, ciorbă, ce putem și ce știm și le ducem altor copii, altor oameni care nu au. Ne ducem și cântăm la case de copii,  ne ducem și facem pachete și le împărțim cu copiii săraci din sate, mergem la spitale, iar apoi petrecem ca o mare familie.

Sărbătorile sunt o bucurie imensă pentru o mare familie. 

– În acest moment cine vă ajută, cum reușiți să vă descurcați?

Mia Scarlat: Avem 45 de copii la ora actuală. Personal, consider, că bunul Dumnezeu este cel care binecuvântează, care facilitează și deschide inimi și uși, care îți dă o anumită viziune. Ne-am legalizat și suntem, oficial, licențiați în a oferi servicii sociale pentru copiii care sunt la ora actuală repartizați de DGASPC-uri. În urma parteneriatelor pe care le-am încheiat cu DGASPC-urile, urmează să primim o sumă de bani care, într-un fel sau altul, acoperă o parte dintre nevoilor existențiale ale acestor copii. Sunt, însă, copiii de la centru de zi care nu primesc un astfel de ajutor și luptăm foarte mult să supraviețuim pentru că, în general, costurile administrative, costurile legate de personal, costurile legate de transport, de alimentație, de școală, de medicamente sunt destul de ridicate pentru un număr de copii ca cel pe care noi îl avem. 

– Care sunt lucrurile care vă dau putere în fiecare zi?

Mia Scarlat: Momentul în care iei contact cu lumea durerii nu poți să rămâi indiferent, nu poți să pretinzi că ea nu există. Este o trezire la o anumită dimensiune a realității în care trebuie să întinzi mâna celui care se află în durere, trebuie să îi dai o haină celui care plânge de frig, să hrănești un copil care așteaptă o bucată de pâine sau o bucată de speranță, este imposibil să stai indiferent. Asta îmi dă putere. Iubirea divină. 

Mia Scarlat împlinește anul acesta 64 de ani, iar timp de trei decenii a lucrat în sistemul de învățământ. 

 

15 recommended
comments icon 0 comments
549 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

B. F.


Bookmark?Remove?

”Oradea donează o pâine”, proiectul umanitar inițiat de un tânăr român: „Ce poate fi mai frumos și mai umil decât a oferi minimul existențial în această viață”

-

„Scopul nostru este acela de a oferi minimul existențial, o pâine, unei persoane care în momentul respectiv chiar are nevoie de ea”, așa începe descrierea Proiectului „Oradea donează o pâine”, o inițiativă civică a unui tânăr care și-a propus să vină în ... Mai mult »