Scriitoarea se află în aceste zile chiar la Paris unde își lansează bestsellerul “Orbi”, un roman care a cucerit publicul românesc atât din țară, cât și din străinătate. Petronela Rotar a scris deja cinci cărți – este poetă și prozatoare. Citiți.

Un articol de Andrei Crăciun

Petronela Rotar, autoare de cărți bestseller în țara noastră și printre românii de peste hotare. Cum s-a ajuns aici? Care e povestea îndrăgitei noastre scriitoare? Cum a ajuns ea pe culmile consacrării?

Cât timp ai? Fie, nu ai câteva zile, așa că simplific absolut. Povestea e că am trăit. Mult, dureros, aventuros pe alocuri, dar mai mult dureros totuși. Apoi am scris despre asta, așa cum m-am priceput și eu, că nu am mers la școala de scriitori. Așa am ajuns pe acest delușor, pe această movilă, pe această grămăjoară a bestselărelii. A, cum să îi zic, semicelebrității, care știm deja, este verișoara mai curvă a prestigiului. Dar consacrarea, monșer, nu se numără nici printre achizițiile mele, nici printre deziderate. Consacrarea e moartea, ferească Mniezo.

PETRONELA ROTAR ȘI COPILĂRIA DIN SATU-NOU

Pentru aceia dintre cititori care au deschis televizoarele mai târziu, prezintă-ne pe scurt, dar suficient, viața de până acum a Petronelei Rotar, dar și planurile pentru viitorul apropiat (înțeleg că umblați pe la Paris), dar și îndepărtat. Încotro merge Petronela Rotar cu viața și literatura?

Aș zice că înainte, dar înainte în mod clar nu era mai bine. Înapoi, nici atât. Vezi, acum sunt confuză. Viața Petronelei Rotar (ce nume neinspirat de carte, nu e așa?) a început la țară, într-un sat banal, cu nume banal, se zice că românul cînd nu a mai știut cum să-i zică noii așezări întocmite, i-a zis Satu-Nou, așa că sunt câteva zeci, al meu e de Brașov. A copilărit la țară, iar asta se vede și azi, că de aici vine și vorba aceea, cum că poți scoate fata din sat, dar satul din fată mai greu. A citit, a iubit, a scris, a devenit mamă devreme, văduvă așijderea, a înmormântat un bărbat, a plâns câțiva ani, a făcut doi copii, s-a măritat de trei ori, a făcut terapie, a scris cinci cărți, aproape a murit de două ori, o dată înecată, a doua sub o avalanșă. Nimicuri, gen. Planurile de viitorul apropiat sunt să trăiesc mai bine decât am fost în stare până acum. Mai conștient, mai asumat. Și să scriu, așa cum mă pricep eu.

Țara. De ce nu ați emigrat, scumpă doamnă, din țara noastră? Ce v-a ținut pe loc, acasă? Mai credeți în viitorul României?

Copiii. Am copii adolescenți pe care nu am putut să-i pun în situația unei nonalegeri, practic. Am simțit că ar fi un abuz să le smulg din viețile lor acum, dintre prietenii lor, că asta ar trebui să fie o alegerea a lor, dacă va fi să fie. Dacă aș fi făcut-o când erau mici, era altceva. Acum, nu mai pot. Dar așa cum văd România de ceva vreme, nu vreau să îmbătrânesc aici. Mi-ar fi teamă să fiu bătrână în România. Așa că, dacă nu vom putea îndrepta lucrurile, în puțini ani ele vor fi stăpâne pe viețile lor, eu voi pleca, iar ele pot veni dacă vor dori, la fel cum vor putea rămâne dacă vor dori. Dar va fi alegerea lor, nu a mamei în locul lor.

PETRONELA ROTAR ȘI RELAȚIA CU ȚARA, CARE E CA RELAȚIA CU MAMA CARE TE-A NĂSCUT

Sunteți, vorba aceea, mamă. Ce vă sfătuiți tinerele fete – să rămână în țara noastră sau să se ducă acolo unde or vedea cu ochii? Cum procedați? Detaliați.

Sunt, vorba aceea, mamă, cum relevam și mai sus. Emigrarea nu e un lucru ușor. E o traumă, indiferent dacă fugi de o țară toxică, e țara ta. E ca relația cu mama, poate fi problematică, dar rămâne esențială. Eu le arăt toate posibilitățile, precum și posibilele consecințe, alegerea rămâne numai a lor. Eu, așa cum am spus, dacă lucrurile merg în aceeași direcție, nu voi mai adăsta prea mult. Iar ele vor fi mereu binevenite în casa mea, oriunde ar fi ea, chiar și pe malul unei mări dintr-un sud. Dar le las să decidă ele pentru ele, eu doar le expun beneficii versus dezavantaje. Eu nu am ținut în viața mea cont de sfaturi, am experimentat totul pe piele personală, așa că mă abțin de la ele, sunt fiicele mele, nu le-ar asculta.

Lumea. Sunteți și umblată prin lume, ca atare aveți o vedere de ansamblu asupra situației generale. Care e treaba cu lumea, se îndreaptă într-o direcție greșită, ce face, ce facem? Futurologie. Vine apocalipsa acum, ce vine?

Neah. Vine, a venit deja, o schimbare uriașă de paradigmă, la nivel global, lumea s-a schimbat în ultimii 20 de ani dramatic. Dar în mod real nu avem cum face predicții despre cum va arăta lumea în alți 50 de ani. Acum aproape un secol se previziona că vom face pînă în 2000 colonii pe Marte. Nu am făcut. În schimb, nimeni nu a prevăzut internetul, care a schimbat definitiv fața lumii. Mie îmi place, în ansamblu, lumea de azi așa cum e. Pentru mine, ca femeie, e cea mai bună lume de până acum în care mă puteam naște și puteam naște fete. Orice altă epocă m-ar fi născut cu un căluș în gură. E singura perioadă în care e pace în lume, pace reală, fără amenințarea unui război mondial. Nici nu ne dăm seama ce lucru mare e ăsta, îl luăm așa, ca și cum ni s-ar cuveni, dar bunicii noștri au fost la război, unii dintre părinții noștri au prins războiul, în copilărie. Și toate generațiile dinainte de ei. Dar da, lumea s-a schimbat. Orice schimbare sperie, e firesc să ne sperie și asta, mai ales că e rapidă, timpul nu mai are răbdare cu noi. Dacă va fi bună, vor spune generațiile de pe urmă, dacă vor mai apuca. Dacă va veni vreo apocalipsă, ea nu va veni din exterior, ci va fi consecința vieții nesăbuite pe care o ducem. Și o vom merita.

PETRONELA ROTAR VREA SĂ DEA EXEMPLU, NU SFATURI

Spirit civic. Sunteți angajată social, protestați, votați, participați la viața cetății, cum vă manifestați cetățenia? Ce sfătuiți, mă iertați, tineretul?
Sunt. Fac toate astea și chiar mai mult, sunt și activistă, îndemn, incit, mă folosesc de grămăjoara de care ziceam pentru a influența și pe alții să procedeze la fel. Urăsc să dau sfaturi. Prefer să încerc să dau exemplu. Să iasă, să fie implicat, să voteze, să se informeze, să își ceară și exercite drepturile. Vor avea țara pe care o vor crea. Și să stai deoparte e o alegere care are consecințe. Dacă nu te implici, nu înseamnă că nu ai niciun amestec, ba dimpotrivă, ai tot amestecul, și nu din cel mai fericit.

Ce îi place Petronelei Rotar cel mai mult în România și mai ales de ce? În ce din țara noastră vă găsiți refugiul, alinarea și, de ce nu, fericirea? Cum așa?
Cum am zis, sunt fată de la țară, așa că-s soră codrul, rîul, ramul. Când mă bătea tata, mă alinam luând o carte și urcându-mă în prunul din grădină. Sau întinsă în iarba livezii, cu ochii țintiți în cer. Sau în pădure, printre stejari și pini. Și azi sunt foarte legată de natură. Unde e liniște, puțini oameni și multă natură, eu sunt fericită.

CITAT
Mie îmi place, în ansamblu, lumea de azi așa cum e. Pentru mine, ca femeie, e cea mai bună lume de până acum în care mă puteam naște și puteam naște fete. Orice altă epocă m-ar fi născut cu un căluș în gură. E singura perioadă în care e pace în lume, pace reală, fără amenințarea unui război mondial. Nici nu ne dăm seama ce lucru mare e ăsta, îl luăm așa, ca și cum ni s-ar cuveni, dar bunicii noștri au fost la război, unii dintre părinții noștri au prins războiul, în copilărie.
Petronela Rotar, scriitoare