După un purpuriu de interviuri cu artiști care trăiesc și lucrează în capitală, astăzi mergem la Craiova pentru a o cunoaște pe Iulia Colan (Vieru), de la Teatrul Național Marin Sorescu din localitate, una dintre cele mai apreciate tinere actrițe din țara noastră. Iată cum se văd lucrurile și de la Craiova.

Un articol de Andrei Crăciun

Drum. Iulia Colan (Vieru), actriță. De unde vine Iulia și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea ei. Cum s-a format actrița de astăzi? 

Vin dintr-o familie cu un tată actor și o mamă profesor de limba română, ambii iubitori de cultură, așadar am în spate un bagaj de iubire de teatru. În altă ordine de idei, vin din Craiova și momentan mă aflu tot în Craiova. Încotro mă îndrept, nu știu. Mi-e frică să răspund la asta, pentru că mă responsabilizează teribil vis-a-vis de mine. Și, după câte mă cunosc, când am responsabilități care se transformă și în țeluri, nu mă las până nu le ating. Și cine știe la ce m-aș supune. Ce sarcini grele mi-aş da. Momentan îmi las surpriza drumului. Ca actriță m-am format așa cum m-am format ca om. Din experiențele pe care le-am avut, oamenii cu care am relaţionat, deziluziile și bucuriile pe care le-am trăit, bunicii pe care am avut norocul să-i am, muzica pe care am ascultat-o, cărțile pe care le-am citit. Cred că un actor se formează din ceea ce-l formează ca om. Pe lângă toată moștenirea personală de care am vorbit mai sus, el vine și cu o energie. Tot personală.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează de la toamnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Iulia Colan, apetitul odată deschis după citirea interviului?

Sper să nu ratez ceva. Intr-o ordine aleatorie, stagiunea trecută a arătat am așa: ‘O lună la țară’ – Cristi Juncu, ‘ Spargerea’- Dragoș Mușoiu, ‘Dacă am gândi cu voce tare’- Radu Afrim, ‘Monstrul Nisipurilor’- Irina Crăiță- Mândră, ‘Fête’- Andreea Ciocârlan, ‘Athens by Night’- Charles Chemin. Stagiunea care urmează va fi destul de plină pentru mine. Voi juca în aproape toate spectacolele stagiunii. Mai rămâne Radu Afrim care încă nu și-a dat distribuția. Atunci ar fi un an complet. Voi avea niște întâlniri pe care le-am așteptat mult, cu regizori pe care îi admir și în care cred foarte tare. Într-o ordine cronologică a venirii lor: Bogdan Georgescu, Bobi Pricop, Florin Caracala, Dragoș Muşoiu, Theodor-Cristian Popescu. Mă bucur că voi lucra cu fiecare dintre ei. Abia aștept să văd ce reușim să descoperim împreună. Unde să mă vadă publicul spectator? Unde mă vede de câțiva ani buni. La Teatrul Național ‘Marin Sorescu’ din Craiova.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune — cum stăm cu consacrarea în lumea video? 

Stăm foarte prost. Partea asta mi-e total necunoscută. Recunosc, e o lume pe care nu am întalnit-o. Și m-a și ‘surghiunit’ înainte de a ne cunoaște. Cred că am fost chemată la două castinguri pentru film. E un sistem pe care mi-e greu să-l înțeleg, nefăcând parte din el. În acest moment, sunt o actriță care face exclusiv teatru. Dar sunt indulgentă. Aștept ca -exclusiv teatru- să se schimbe în ‘inclusiv film’.

CLIMA ȘI CLIMATUL

Țara. Ce relație are Iulia Colan cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm — ne îndreptăm într-o direcție greșită?

În general, sunt un om cu păreri destul de radicale. Dar, cumva, țărișoara asta mă sensibilizează și îmi pierd radicalismul. Devin mai temperată. E ca un copil pe care, chiar dacă nu ești de acord cu ceea ce face și știi că face rele, n-ai cum să nu-l iubești. Că e al tău. Chiar dacă te dezamăgeşte. România a suferit multe. Și nu înțeleg de ce ar vrea să se întoarcă la trecut. În momentul ăsta mi se pare că se îndreaptă cu pași repezi spre ce a fost înainte de ’89. Nu am simțit în mod direct perioada aia. Eram mică. Știu din ce am citit și din ce mi-a fost povestit. Dar știu că nu mi-aș dori să trăiesc asta pe pielea mea. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Nu fac politică. Sunt apolitică. Nu mă regăsesc în nicio doctrină, în nicio platformă sau program politic. Iar la noi totul este politizat. Inclusiv cultura. Și asta nu e bine. Eu vreau să trăiesc în România fără scârbă. Și fără frică. Așa mi-aș dori. Deși e cam greu într-o țară care are frica în ADN. Să emigrez? M-am gândit la asta. Acum niște ani. Dar a rămas o utopie. Tot din gena fricii. Moştenită prost. Mi-a fost frică de ce o să găsesc altundeva. Și, cu cât înaintez în vârstă, fricile se adâncesc. Deși, ar trebui să fie invers. Pe măsură ce trec anii, nu prea mai ai ce să pierzi. Dacă ne îndreptăm într-o direcție greșită? Nu cred că doar România face asta. Gândindu-mă la ce se întâmplă în lume, aș spune că România doar se aliniază. Nu prea știm ce să facem cu dimensiunea asta iluzorie și dubioasă numită timp. Având în vedere că doar ne-a fost împrumutat, foarte nepriceput e gestionat. Omenirea se comportă ca și cum lucrurile ar fi reversibile. Și nu cred că sunt. De asta, şansele să facem rău și după aia să revenim asupra deciziei, nici ele nu sunt multe. Ce-i făcut, făcut rămâne. Nici clima nu prea mai ține cu oamenii. Și cum să țină clima când climatul e ăla care e?

IULIA COLAN E UNA DINTRE ROMANTICELE NAIVE

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Iulia Colan? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce? 

Votează. Și protestează. Dacă e cazul. Și e cazul. Exact ce spuneam. Ce-i făcut, făcut rămâne. Și contează ce-i făcut. Dacă e rău sau bine. Eu sunt una din romanticii naivi care cred că binele tot timpul învinge. De aia mi-au și plăcut basmele. Sper doar ca în cazul de față să nu rămână un basm. Romania cred că are nevoie de conducători cinstiți, la fel cum cred că trebuie să fie cinstiți și cei care o populează. Pentru asta am protestat. Pentru asta am strâns semnături. Cred într-o Românie mai bună. Și cred că oamenii care nu se dezic de apartenența la ea, o pot face mai bună. E dezamăgitor să auzi pe stradă: ‘nu mă interesează’. Mă dezarmează indolența. Și o iau personal. Pentru că mă implic. Dar îți revii când, tot pe stradă, auzi: ‘vă căutam’.

Idoli. Are Iulia Colan idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Nu e nimic spectaculos. E doar foarte personal. E un om care nu mai e printre noi. Bunica mea maternă, care m-a și crescut. Am mai dat un interviu despre ea. Abia am așteptat să iasă. L-am dat când era în viață; interviul a văzut tiparul când, dintr-o dată, ea nu mai era. N-a apucat să-l citească. Aș fi vrut să știe că a fost idolul meu. Nu i-am spus-o niciodată. A fost un om de o bunătate și o demnitate ieșite din comun.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
 Nu știu ce înseamnă ‘actorii de altădată’. Aud frecvent asta. Expresia mă intrigă. Evident că nu mai sunt. Nu mai sunt nici oamenii de altădată. Nici soarele de altădată. Oamenii vin și pleacă. Așa am învățat. E un truism, dar asta e. Până acum veşnicia n-a fost învățată de nimeni. Actorii de altădată au fost minunați. Cum și astăzi avem actori minunați. Eu nu văd prăpastia asta dintre lumi. N-am înțeles niciodată lupta asta mai mult sau mai puțin tacită între generații. Sunt şi au fost actori minunați în toate timpurile. Și vor mai fi și după. Cât despre actorii tineri, din care (încă) fac parte, nu pot da nume. Mi s-ar părea nedrept să propun un gust personal și, deci, subiectiv. Sunt mulți. Sunt mulți actori tineri foarte buni de care nimeni nu știe nimic. Sunt și mulți actori tineri despre care lumea știe. Doar e loterie! Pentru actorii care vin din urmă? Povaţă? Eu nu știu nici măcar pentru mine lucruri. Darămite să sfătuiesc pe alții? Ăsta a fost și motivul pentru care am fugit de profesoratul în teatru. N-aş putea să predau. Cum să spun lucruri și cum să-i învăț pe alții, când eu însămi nu știu să-mi explic procesele care mi se întâmplă de multe ori pe scenă? Mi se pare o impostură să mă dau învățată în așa hal într-ale actoriei, încât să predau. Nu știu ce să le spun. Le doresc să aibă curaj. Frica distruge lucruri. Curaj să viseze și curaj să pună în practică ce visează. Curaj să acționeze. Și eu am avut curaj să visez. Dar m-am oprit la vis. Am rămas ca ‘surorile’ lui Cehov cu ‘Moscova’ în cap și n-am ajuns să o văd niciodată.

CITAT
Actorii de altădată au fost minunați. Cum și astăzi avem actori minunați. Eu nu văd prăpastia asta dintre lumi. N-am înțeles niciodată lupta asta mai mult sau mai puțin tacită între generații. Sunt şi au fost actori minunați în toate timpurile.
Iulia Colan, actriță