La frageda vârstă de 26 de ani, Victor Arvunescu a fost muncit în scurta sa experiență printre ziariști.  A lucrat pe sănătate, pe externe, a tradus texte, a făcut reportaje și interviuri, a lucrat mai bine de 4 ani pe entertainment și, când era de părere că nu-și va găsi locul și că trebuie să se apuce de o meserie serioasă, a început să cocheteze cu muzica.

Nu cântă, că nu l-a înzestrat Dumnezeu cu voce, dar de-a lungul anilor a descris și a promovat  minunata industrie muzicală românească. Practic n-a intrat artist pe radio în utlimii ani fără să fi trecut prin mâinile lui Victoraș care are deja, pe Facebook, respectabilul titlu de ”redactor șef”. E greu, oameni buni, să îmbraci prematur haina celui mai important element dintr-o redacție, chiar dacă e vorba de o sufragerie cu trei angajați. Un alt aspect important despre Victor Arvunescu e că are simțul umorului și că nu se supără când e luat peste picior. Victor a refuzat să plece în străinătate în căutarea unui trai mai bun și e de părere că , deși România nu e tocmai clădită pe lapte și miere, e un mediu în care te poți dezvolta liniștit dacă ai voință.

– Zi-mi și mie. Când era foarte tânăr, la Slănic, își dorea Victor Arvunescu să devină ziarist?

Victor Arvunescu: Nu știam exact ce vreau, dar nici prin cap nu-mi trecea că voi face asta. Niciun alt membru al familiei nu lucrase în media. Când eram mic, mă uitam la Andi Moisescu, la Apropo TV. Voiam să fac și eu asta. Cu timpul am înțeles că omul ăla făcea publicitate acolo, nu neapărat presă. Iar când am ajuns la facultate și a trebuit să aleg între publicitate și jurnalism – că așa se face prin anul II – am ales, dintr-un oarecare instinct, jurnalismul.

– Cum ai ajuns la Adevărul?

Victor Arvunescu: Am ajuns la Adevărul cu puțin noroc, zic eu, în urma unei recrutări. O echipă condusă atunci de Răzvan Ionescu și formată din foști angajați Adevărul doreau să formeze un ziar nou, un concept nou revoluționar, etc. Nu mai știu exact cum se numea. Oricum, un ziar care nu a mai existat . Iar cei care eram acolo am format actualul site Adevărul. La început făceam preluări și traduceam ce nu traduceau alții. Apoi am fost mutat pe sănătate, pe urmă pe externe și ulterior pe entertainment, unde am și lucrat 4 ani și ceva. Am făcut tot ce se face: interviuri, reportaje, știri. După care am zis că trebuie să fac altceva pentru că mă cam plafonasem și am avut ideea de a face o serie de interviuri cu raperi. Chiar dacă era ciudat pentru un cotidian, am continuat acest proiect și a prins – întocmai pentru că era ceva inedit. A fost un moment important pentru că atunci s-a conturat și cariera asta. Adică un jurnalism în strânsă legătură cu muzica. După acei 4 ani am ajuns la Kiss FM și munca mea se-nvârte astăzi exclusiv în jurul muzicii.

– Din sutele de interviuri ai rămas cu ceva? Te-a atins vreun individ anume? Ți-a schimbat felul în care gândeai?

Victor Arvunescu: Am încercat să iau ce trebuie de la fiecare individ cu care am vorbit. Îmi place să împrumut de la oameni anumite lucruri care mă intrigă sau pe care le apreciez. De la unii am preluat din calmitate, de la alții din felul de a vorbi, ș.a.m.d. Cred că omul e un cumul de reacții și comportamente împrumutate de la alții. Fiecare individ are ceva de oferit.

– Ți-ai pus vreodată problema plecării în străinătate? Dacă da, ce te-a făcut să rămâi? Cum vezi tu România în ziua de azi? Mă refer la perspectivele unui tânăr. Se poate, în pofida situației actuale, clădi o carieră de succes în țara noastră?

Victor Arvunescu: M-am gândit să plec, dar niciodată definitv, doar ca o experiență. Îmi place aici și sunt convins că poți avea o carieră dacă îți dorești și te zbați pentru ea. Eu m-am zbătut pentru ce am acum. Mi se pare că, dacă dai puțin din coate, te poți descurca fără probleme și-n România. Nu-mi place să-mi dau cu părerea. Deși asta ar presupune meseria, mă abțin din a comenta probleme socio-politice pentru că nu simt că le stăpânesc îndeajuns. Nu cred că aș avea ceva de spus.

– Un tânăr vrea să intre serios în meseria asta. Îi recomanzi asta sau îl trimiți să-și bage mințile-n cap?

Victor Arvunescu: Tati, întrebarea ta mi-a adus aminte de un interviu pe care l-am făcut cu Dorin Chioțea, chiar dacă poate nu e cel mai bun exemplu. Dar mi-a spus așa: ”Meseria de medic e cea mai nobilă din lume, în timp ce meseria de jurnalist e cea mai frumoasă”. Cred că e o meserie extrem de complexă. Fă-te jurnalist dacă vrei să înțelegi ceva din viața asta. De la deplasări, la oamenii pe care îi vei cunoaște, la informația pe care o acumulezi și o dai la rândul tău mai departe, cred că am cea mai frumoasă meseriedin lume. Fiecare zi e difertă, e opusul monotoniei. E o meserie vie!

– Ce nu trebuie să-i lipsească unui ziarist?

Victor Arvunescu: Curiozitatea. Un ziarist bun trebuie să-și pună mereu întrebări. Și nu e doar curiozitatea ta în joc, asta trebuie înțeles. Trebuie să-și imagineze și întrebări care i-ar interesa pe ceilalți. Că până la urma asta ești, trimisul omului. Informația nu o culegi pentru tine. De asemenea, trebuie să ai mereu dubii, să te-ntrebi mereu dacă ceea ce oferi publicului e adevărat. Trebuie să ai conștiința împăcată la capătul zilei că ți-ai făcut onest meseria.

– Care sunt piedicile pe care le-ar putea întâlni un tânăr jurnalist?

Victor Arvunescu: Uneori neîncrederea și nepăsarea celor care au mai mulți ani în meseria asta. Nu neapărat neîncredere cât, de multe ori, timp. Jurnaliștii vechi nu au răbdare să modeleze tineri – sau nu au timp să facă acest lucru, iar asta ar putea reprezenta o piedică la începutul carierei de ziarist. Dar toate astea se pot depăși cu puțin curaj, puțin tupeu și aceeași curiozitate de a învăța în fiecare zi ceva nou. Nu e o meserie de fabrică, e cam greu să ai succes dacă nu-ți place ceea ce faci.

– Ai vreun jurnalist preferat?

Victor Arvunescu: Nu am un jurnalist preferat în România. Dar ca să-ți răspund la întrebare, îi admir pe Hunter S Thompson si Truman Capote. Pentru atitudine, pentru cum sunt ei ca indivizi. De asemenea pentru mesaj, dar și scriitură. Apropo de ce spueam mai devreme. Că împrumut lucruri pentru a mă construi pe mine ca ziarist, de la cei doi am încercat să împrumut anumite aspecte.

– Cum vezi tu viitorul României? Nu Viitorul României, să ne-nțelegem.

Victor Arvunescu: Viitorul României e neclar pentru mine. Omule, nu știu ce o să se întâmple cu mine, dar păi cu o țară întreagă? Răspunsul schimbării unei țări nu ține de politică. Nici pe departe. Chiar cred, deși poate e un clișeu, că schimbarea ține de fiecare individ în parte. Dacă fiecare își implementează anumite schimbări în viața personală, îi poate constrânge și pe ceilalți să o facă, iar rezultatul e benefic pentru toată lumea.

– Și cum ar trebui să fie românul ca țara să fie un loc mai bun? Ce-i lipsește?

Victor Arvunescu: Numește-mă răutăcios, dar nu cred că românul își dorește cu adevărat o schimbare. Chiar și cu recentele proteste, nu știu câți dintre cei aflați acolo au fost într-adevăr pentru o schimbare, și câți s-au aflat acolo pentru un check-in pe Facebook. Umplem feed-urile cu proteste a căror substanță nici nu o cunoaștem. Ignoranța e de ambele tabere. Unde e multă lume, în general, e și multă ignoranță. Motiv pentru care sunt de părere că ar trebui să ne concentrăm pe treburile noastre. Ideea e că, indiferent de meseria pe care o ai, că ești jurnalist, pompier, medic, brutar, orice pe lumea asta, trebuie să funcționezi onest. Dacă fiecare și-ar face meseria cum trebuie, fără să-i pese de ce face altul neapărat, țara ar funcționa ca întreg.

– Ești redactor șef la unsitedemuzica.ro acum. Înainte de îndepărtatul dar inevitabilul moment al mierlirii tale, ce te-ar împlini? Care obiectivul?

Victor Arvunescu: Momentul mierlirii…e o întrebarea grea. Nu știu ce obiectiv aș putea avea și ce m-ar împlini. Merg din aproape în aproape să aflu. Îmi place ceea ce fac și sper să fac același lucru pentru mult timp de acum înainte. Cred că ideal ar fi să las o urmă, așa, prin ceea ce produc și va urma să produc. Redactor șef e un termen mult prea pompos (râde). Am pus eu așa, pe Facebook, să mă dau mare. Coordonez un proiect axat pe muzică undergorund, comercială, alternativă. De toate felurile și genurile până la urmă. E un mediu mai degrabă liber. Încercăm să arătăm muzica în toată splendoare sa. Până la urmă, muzica e ceva care ne poate afecta sentimentele, starea psihică și fizică, e medicament. Fiecare om are nevoie de muzică.

CITAT

„Dacă fiecare și-ar face meseria cum trebuie, fără să-i pese de ce face altul neapărat, țara ar funcționa ca întreg”