Vlad Nedelea, cel mai bun tânăr ziarist sportiv: ”Când eram copil făceam SPAM pe site-ul la care am ajuns să lucrez”

- - 17- 321 vizualizari

Vlad Nedelea, 26 de ani, reporter GSP.ro, a primit de curând premiul pentru ”cel mai bun tânăr jurnalist sportiv al anului”. Deși își dorea să devină programator, Vlad lucrează de la 19 ani pentru singurul ziar de sport din România.

În spatele deciziei de a înlocui cifrele cu litere, stă un episod delicat. Vlad a suferit un transplant de inimă la 17 ani. O premieră medicală: singurul transplant de inimă din Europa pe altă grupă de sânge. Un eveniment care i-a schimbat viața complet și care-l aduce azi, sănătos, alături de una dintre cele mai bune echipe de jurnaliști din țară.

 

– În presă din întâmplare, nu?

Vlad Nedelea: Da. Eram clasa a 10-a la Liceul Teoretic „Callatis” Mangalia, la secția de matematică-informatică. Voiam să devin programator. Urmam controale regulate la inimă, pentru că trecusem prin câteva episoade nefericite. Jucam fotbal pe vremea aia, căzusem pe teren, mi se făcea rău spontan. La doctor mi-au spus ba că sunt probleme de creștere, ba că e ereditar, dar nimic concret.

– Ce s-a întâmplat?

Vlad Nedelea: Sufeream de o afecțiune destul de rară. Cardiomiopatie dilatativă – mușchiul inimii e îmbătrânit, inima funcționează la 10% din potențial. În 98% din cazuri se impune un transplat de inimă. Așa am ajuns la Târgu Mureș și am renunțat la școală. Am dat tezele în spital, etc. Îți dai seama ce teze? Erau, așa, să mi se pună niște note.

– Cum s-a ajuns la o premieră medicală?

Vlad Nedelea: Păi e simplu. Starea era foarte gravă. Era o singură inimă disponibilă, însă aveam altă grupă de sânge. Cealaltă variantă era să merg în Germania, însă erau șanse foarte mari să nu-mi reziste organismul până acolo. Cel mai important medic de acolo nici nu și-a asumat acest transplant, l-a făcut un doctor mai tânăr. Șansele de reușită nu erau foarte mari. Actualul șeful clinicii, Horațiu Suciu, m-a operat.

– Și care e legătura cu Gazeta Sporturilor?

Vlad Nedelea: Fiind obsedat de fotbal, Gazeta Sporturilor – alături de meciurile Stelei – erau pete de culoare în perioada în care am stat internat, jumătate de an. Printre singurele mele bucurii. Cei de la Gazetă au scris atunci despre mine, despre cum aștept o inimă și urmăresc toate meciurile Stelei. Corespondentul de la Cluj a venit la clinică și a făcut un reportaj. Eram atât de disperat cu Gazeta că făceam SPAM pe site. Mă jucam Football Manager și îmi plăcea mie de un fotbalist, Carlos Villanueva. Și tot spamam în comentarii cu numele lui. Să-l ia la Steaua și așa mai departe. Când am văzut titlul ”În sfârșit, Villanueva la Steaua”, am încremenit. Cităm GSP: ”Cu câteva zile în urmă, pe site-ul Gazetei s-a creat o adevărată isterie legată de jucătorul chilian”. Eh, eu eram această isterie!

– Aia a fost practic prima ta știre. Așa ai luat decizia de a deveni ziarist?

Vlad Nedelea: Nu tocmai. M-am întors la școală un an mai târziu și am văzut cât de mult am rămas în urmă cu materia. Voiam să dau la Politehnică dar era foarte mult de recuperat. Am preferat să n-am parte de nopți pierdute și altele. Era o perioadă super delicată în care îmi trebuia liniște. Adevăratul motiv pentru care m-am înscris la jurnalism e că voiam ceva mai lejer (râde).

– ȘI cum te-ai trezit în redacție?

Vlad Nedelea: Eram la Constanța, iar Steaua avea meci contra celor de la Dacia Mioveni. Se juca acolo pentru că bucureștenii aveau terenul suspendat. Îl cunoșteam pe ofițerul de presă al Stelei, Răzvan Rotaru, fost jurnalist la Gazetă, și l-am sunat pentru niște bilete –  că nu se mai găseau! Terminasem clasa a 12-a și mă-nscrisesem la jurnalism în București, iar Răzvan m-a întrebat dacă am unde să fac practică. Așa am ajuns la Gazetă.

– Care a fost primul sentiment?

Vlad Nedelea: Era extraordinar să împart redacția cu oameni pe care îi citeam de ani buni sau oameni pe care îi vedeam doar la televizor. Mi s-a spus din start că nu fac angajări, dar nu m-a interesat. Eram hipnotizat. Era acolo Ovidiu Ioanițoaia, Dan Udrea pe care îl știam de la GSP TV. Mergeam pe teren cu reporterii de la fotbal intern, îi urmăream, îmi mai dădeau și mie să fac ce făceau ei – lucruri simple, interviuri. A fost vorba efectiv de dorință, insistență și faptul că nu m-am gândit la bani. Așa am ajuns să rămân. Actualul redactor-șef, Cătălin Țepelin, mi-a oferit un post de redactor la site. După 9 luni! În primăvara lui 2012.

– La începutul anului ai luat premiul pentru ”cel mai bun tânăr jurnalist sportiv”?

Vlad Nedelea: Da, în cadrul APS. De mai bine de un an am început să ies pe teren, să fac reportaje. Să fac exact ce-mi place. Când eram doar redactor la site, încercam să mă lipesc de orice deplasare posibilă. E altceva când ești pe teren, e totul mai viu și ține aprinsă iubirea asta pe care toți o avem către meserie. Când stai în spatele tastaturii riști să te plafonezi.

– Tânăr jurnalist, după cum spun domnii de la APS.  Nu mai ești chiar așa tânăr, vin generații din urmă. Crezi că mai merită aplecarea către meseria asta? Ai un sfat pentru viitorii reporteri?

Vlad Nedelea: Am făcut facultatea, am fost și la stat și la privat, știu care e mersul lucrurilor. Pe lângă câteva sfaturi primite de a anumiți profesori care au și lucrat ca ziariști, nu e mare lucru. Poți face orice facultate. N-are legătură cu meseria. Tot ce e important înveți din redacție. Cel mai important e să te implici, să fii atent, acolo, în redacție. Contează foarte mult pasiunea, să-ți placă. E o meserie care nu te poate transforma în sclavul banilor, pentru că e foarte greu să te îmbogățești din așa ceva. Mă uit la Remus Dinu sau Adi Jitea, acum pe la 20 de ani, noi în redacție. Sunt foarte pasionați și cred că asta e cheia. Nu e o meserie grea, dar nu funcționează dacă nu-ți face plăcere. Iar norocul meu e Gazeta Sporturilor, loc în care poți face liber meseria asta. Nu m-am orientat niciodată către bani, deși am avut, de exemplu, o ofertă mai bănoasă de la PRO TV. Știe toată lumea de ce resurse financiare dispune trustul. Am refuzat pentru că aici mă simt confortabil. Nu mi-ar plăcea să umblu cu microfonul și să pun întrebări pentru o anumită emisiune. Îmi place să cunosc eu omul, să stau de vorbă, să am libertatea de a întreba ce-mi trece mie prin minte. De multe ori faci materiale bune din nimic.

– Ce-ți trebuie pentru asta?

Vlad Nedelea: Singura condiție pe care trebuie să o îndeplinești e să n-ai certuri cu limba română. În rest, dacă ești pasionat toate vin de la sine. Și răbdare trebuie să ai! Întotdeauna colegii din redacție te vor ajuta să crești. Cum e și cazul meu.

 

17 recommended
comments icon 0 comments
321 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Sebastian Culea


Bookmark?Remove?

Octavian Leru, veteran de război, general în al Doilea Război Mondial: „ Am fost modest, chiar timid, iar asta nu m-a ajutat, nu-i specific militarilor”   

-

Octavian Leru e veteran de război. General în Al Doilea Război Mondial, românul continuu, la 97 de ani, să se trezească dimineața și să meargă la muncă. Strict, punctual și veșnic organizat, pe Octavian Leru îl găsim zilnic la două minute de mers de stația de ... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Andrei Crețu, student MIT School of Management SUA: ”Să nu vă fie frică de eșecuri, orice eșec vă va schimba viața. Depinde de voi dacă în bine sau în rău”

-

Născut și crescut în Capitală, Andrei Crețu a dat, ca mulți indivizi serioși și inteligenți, România pe străinătate. Fost elev la liceul ”Tudor Vianu”, Crețu studiază într-o instituție care a dat 28 de laureați Nobel pentru Economie, iar drumul său până peste ... Mai mult »