Adina Mirică are o poveste de viață cel puțin interesantă. În urmă cu șapte ani își punea toate speranțele într-un afterschool cu predare în limba germană.

Deși la baza este învățătoare, Adina a lucrat în televiziune, dar și în companii multinaționale. A avut șansa de a cunoaște mulți oameni de succes, așa că într-o zi și-a propus să devină unul dintre ei. Și a reușit. Așa a luat naștere grădinița pe care o conduce acum.

Citiți povestea Adinei, spusă de ea însăși:

Cine sunteți, de unde veniți? Care este povestea dumneavoastră de viață?

Sunt o persoană care crede că totul este posibil. Îmi place uneori să trec neobservată pe stradă, dar să mă impun în momentele importantedin viaţa mea. Mi-au trebuit mulți ani să înțeleg că am fost și sunt sprijinită de Univers. Aproape tot ce mi-am dorit până acum, s-a îndeplinit. Cred cu tărie că primim sprijn necondiționat când prin serviciile noastre îi ajutăm pe cei din jur. În cazul meu, mă gândesc la binele copiilor și lucrurile se aranjează în cel mai frumos mod posibil. Vin din Câmpulung Muscel un oraș cu o istorie interesantă, dar și cu oameni ambițioși. Sunt fiica cea mare în familia noastră. Mai am o soră mai mică pe care o iubesc și o respect. Învăț multe de la ea și de la oameni în general. Am absolvit Școala Normală Carol I din Câmpulung Muscel profilul psiho-pedagogie pentru preșcolari și școlari. Îmi amintesc că nu mi-a trebuit prea mult să mă decid să fiu învățătoare. A fost totul natural. Am practicat meseria cam 5 ani și apoi mi-am dat seama că vreau să trăiesc în București unde aveam mult mai multe posibilități. Am fost sprijinită de familia mea și m-am mutat la prietenul meu care era din București. Însă nu a mai fost atât de simplu. Cu salariul de învățătoare nu te puteai descurca. Am renunțat la postul (obținut prin concurs) de învățător titular din București și am plecat să lucrez în televiziune, ca editor coordonator și prezentator de știri. Cochetasem cu acest gen de activitate și în Câmpulung, așa încât am zis, de ce nu? Am lucrat 3 ani în acest domeniu și datorită unei conjuncturi nefavorabile din punct de vedere financiar, am decis să schimb domeniul. Am intrat în zona de asigurări și consultanță financiară, la cea mai mare companie din piață. Am avut multe greutăți la început, din cauza lipsei de experiență. Am fost nevoită să mă resetez în interiorul meu, să-mi domolesc orgoliul și să trec la treabă. În câteva luni am ajuns în primii 70 de consultanți din cei 3.000 existenți în toată țara. Am avut multe satisfacții. Am întâlnit oameni minunați, am fost școlită și plimbată prin toată Europa, datorită rezultatelor constante obținute în cei 5 ani de consultanță. Am fost promovată manager și următorii 5 ani am lucrat cu echipa formată de mine. Criza financiară din 2008 nu a iertat pe nimeni și am traversat momente foarte dificile. Am învățat să trăiesc cu puțin și cu o mare panică în suflet.

De unde a pornit ideea gradiniței Kinderlachen?

După ce am plecat din multinaționala mea de suflet în 2010, m-am angajat la o altă companie care vindea produse de papetărie. Am format și acolo o echipă, dar după doar 3 luni am fost concediată. Postul meu a fost restructurat și am fost pusă în situația unică pentru mine de a rămâne fără serviciu. M-am ocupat un an de copil, de casă, am participat la cursuri de dezvoltare personală și am făcut cunoștință cu latura mea spirituală. În acel an am înțeles, că pot cere să mi se schimbe contextul de viața fiind parte integrantă din procesul de transformare. Am meditat, m-am rugat și mi-am făcut planuri. Cam totul mă ducea către antreprenoriat. În mod natural am ales copiii, datorită fiicei mele și nevoilor ei din acea perioadă. În 2011 a luat naștere Kinderlachen. Am cunoscut o nemțoaică și am deschis Afterschool Kinderlachen. Am găsit un sediu potrivit pe strada Căderea Bastiliei, chiar lângă Colegiul german Goethe la 2 minute de Piața Română. După numai un an, asociata mea s-a îmbolnăvit serios și s-a retras. Am continuat ca asociat unic în firmă și m-am pus pe recrutat. În 2013 ne-am mutat într-un spațiu mai mare și s-a născut și Grădinița germană Kinderlachen. Practic oferim educație copiilor de la vârstă de 2 ani, până la 10-11 ani. Copiii care termină grădinița dau un examen de limba germană și doar așa au acces la Colegiul Goethe sau Școala Alexandru Vlahuță din București, unde este o clasă de germană matern.

Ce se întâmplă acolo diferit de alte grădinițe din România?

În anul 2017 am fost „curtată” de o mămica din afterschool și împreună am deschis un al doilea sediu. Am mutat grădinița într-un spațiu elegant, lângă Parcul Ioanid, care are aproximativ 300 mp. Cu alte cuvinte primul sediu din Căderea Bastiliei 56-58, care se află chiar lângă școala germană a rămas pentru afterschool/școlari iar cel de lângă Parcul Ioanid este pentru grădiniță. Este un prim element de noutate, ca un afterschool să fie separat de grădiniță. În plus, felul în care ne purtăm cu cei mici și îi iubim, este ca o marca înregistrată pentru noi. Văd bucurie și lacrimi uneori în ochii tuturor colegilor mei, când copiii fac progrese. Îi iubim mult de tot. Acesta este punctul de plecare.

Pe ce criterii au fost aleși educatorii? Unde i-ați găsit?

Dragoste față de copii, experiență, calități materne, acestea sunt criteriile. I-am găsit prin tot felul de întâmplări fericite. Mulți ne-au fost recomandați de actualii colegi, părinți, cunoștințe comune, învățători din Colegiul german Goethe sau educatori, etc. Experiența acumulată în recrutare în multinaționala unde am lucrat 10 ani, a fost un mare sprijin pentru mine.

Care a fost cel mai greu obstacol pe care l-ați întâmpinat pe tot acest parcurs?

Cel mai greu lucru a fost să mă asigur că le dau copiilor plus valoare prin personal, spațiu potrivit, materiale respectabile, etc. M-am inspirat din interiorul meu. M-am lăsat condusă de ghizii mei interiori, care îmi predau zilnic câte o temă. Am descoperit că am învățat cum să conduc afterschool-ul și grădinița fără să citesc materiale despre asta. Am făcut totul gândindu-mă cum aş vrea să fie condusă grădiniţa dacă eu mi-aș duce copilul la Kinderlachen, dacă l-aș hrăni acolo, dacă l-aș lăsa să învețe acolo, etc. Ca o paranteză, fiica mea a crescut la Kinderlachen și acum este clasa a IX-a la Secția Specială de limbă germană a Colegiul Goethe. Este o mare realizare pentru mine ca mamă, dar și pentru fiica mea.

Cum vi s-a schimbat viața de când ați pornit pe acest drum, de antreprenor?

Pot să vă spun că în trecut credeam că eu nu voi putea avea acces la antreprenoriat. Nu mă vedeam suficient de bună pentru asta. Dar nevoia m-a aruncat în această zonă și m-am descurcat cum am putut. Nimeni nu-ți spune cum se face, oamenii se tem că vor pierde ei in business-ul lor dacă te îndrumă. Am trecut prin multe greutăți și asta m-a călit cumva. Iau decizii bazându-mă pe instinct și credință. Îmi pun întrebarea, cât bine fac dacă se înatmplă asta?

Aveți regrete?

Nu am regrete. Sunt foarte recunoscătoare pentru ceea ce fac și ce am reușit să construiesc, împreună cu tot personalul de la Kinderlachen. Din 2017 mi-am luat o parteneră la grădiniță și cu sprijinul ei și al banilor pe care i-am investit împreună, am pregătit acest nou spațiu din stradă Polonă nr 15, destinat copiilor de grădiniță. Simț o mare bucurie, de câte ori merg la birou, gradi sau afterschool. Am învățat să fiu flexibilă, să ascult părerile celorlalți, să cer ajutorul și să mă laș purtată de inspirație.

Cum vedeți sistemul de educație din România?

Sistemul de educație din România este rigid și încarcă copiii foarte mult. Nu îi învață să aibă experiență de viață, ci doar să execute și să redea mecanic. Mi-ar plăcea să aibă mai puține teme, ca să putem avea timp la afterschool, să facem activități care să-i provoace la creativitate, îndemânare, brainstorming, dezvoltare personală, etc.Copiii vin obosiți de la școală și nu ne este ușor să-i punem din nou la treabă. Le oferim și activități opționale să-i mai relaxam, dar timpul este limitat. Principala preocupare sunt temele în limbă germană. Spre deosebire de alte școli, copiii fac cam totul în limba germană.

Ce ar trebui să se schimbe astfel încât tinerii să nu mai plece din țară?

Dacă tinerii ar fi văzuți și auziți și s-ar ține cont și de părerile lor ar fi un prim pas. Apoi să existe acel sistem de împrumut fără dobândă, care să le permită să-și facă studiile unde vor în Europa, dar să revină să se angajeze în țară, să poată returna împrumutul. Pentru asta, ar fi necesar să avem companii deschise să lucreze cu tineri școliți în Europa, să le ofere ocazia să crească profesional dar și financiar. Am văzut acest sistem în Suedia. Mi s-a părut foarte interesant. Oferă multă stabilitate și posibilitatea ca fiecare tânăr să aibă acces la educație, indiferent de situația financiară a părinților.

Care este diferența dintre învățământul privat și cel de stat?

Depinde de noroc, aș spune eu. Sunt școli de stat cu un renume foarte bun și învățători bine pregătiți, așa cum și în învățământul privat se întâmplă asta. Dar putem avea parte și de reversul medaliei. Aș tinde să spun, că în învățământul privat este puțin mai multă flexibilitate, dacă managementul are o politică diferită de sistemul de stat. Cred că avem nevoie de dascăli care să aibă și experiență de muncă în străinătate. Vin cu alte idei și mai schimbă modul de predare.

Sunteți de acord cu ideea de homeschooling?

Poate fi o idee bună, dacă se înțelege bine conceptul. Însă mă tem că prin acest sistem, mulți părinți își cam „pierd copiii din mână”. Îi lasă să facă ce vor și fără o disciplină în muncă și efort constant mă tem că nu este de bun augur pentru a avea o viață echilibrată. Cine știe cum să procedeze acasă, poate să facă un lucru grozav, însă trebuie să apeleze tot la dascăli, care sunt pregătiți să facă homeschooling. Mai este și varianta în care mama „lucrează” cu normă întreagă acasă iar tatăl este la serviciu.

Ce visuri aveți? Dar temeri?

Visul meu este să mă bucur de ceea ce am. Să dau calitate și să continui să am inspirație. Să fiu în pas cu trendul în educație și chiar să vin cu un sistem propriu benefic pentru copii. Întotdeauna sunt și temeri. Dar am o metodă proprie aici. Când mă tem de ceva, mă conectez la ceea ce doresc să fac și îmi pun întrebări. Cea mai frecvență întrebare este, câți oameni/copii ar ajuta ideea mea? Este acesta un lucru bun? Dacă este benefic, Universul răspunde. Îmi vin idei, cunosc oameni noi, aflu o informație benefică și teama rămâne pe ultimul loc. Vreau să continui să fim printre primii în pagina Google. Când vine vorba de grădiniță sau de afterschool în limba germană, doresc să fim în primele opțiuni pentru părinți.

Ce faceți în timpul liber?

În timpul liber fac sport, petrec timp cu fiica mea sau familia, citesc cam despre orice, călătoresc, ies în oraș cu prietenii. Îmi place duminica să mănânc în oraș și caut să diversific și să găsesc locuri noi. Îmi place să văd filme acasă sau la cinema și să gătesc ușor. Sunt adepta unui stil de viață sănătos. Am mare grijă cum mă hrănesc și mă simt bine în pielea mea. Sunt zile când mă simt obosită și sunt mai leneșă. Stau acasă și mă bucur de liniște și un cămin plăcut.

Cum ați schimba lumea, dacă ați avea această putere?

Aș veni în sprijinul tinerilor. Sunt dezorientați și nu mai cred în perspective. Aș merge să le vorbesc, să-i încurajez, să le împărtășesc din experiența mea de viață. Totul este posibil. Însă nu crezi asta, dacă nu ai și modele în jurul tău. Eu am fost înconjurată de oameni care m-au inspirat. Am zis că nu sunt cu nimic mai prejos și pot și eu. Cam așa gândesc eu și mă comport. Sunt deschisă dacă mi se propune să țin discursuri motivaționale, dacă acest lucru are un ecou pozitiv asupra tinerilor. Toți ar trebui să ne oferim sprijinul cumva. Cine crede că a reușit singur, nu doar se înșală dar are și un orgoliu, care îl va sufoca la un moment dat.

Un sfat pentru tinerii care încearcă să își croiască un viitor?

Să citească biografii, să întâlnească oameni care au reușite în viață, să fie serioși, să stea cât mai puțin pe rețelele de socializare, să aibă bune obiceiuri de muncă și să fie punctuali. Când spun că fac un lucru, să-l facă. Să lucreze o vreme fără bani, pe lângă oameni de succes că să învețe și să se inspire. Să nu se teamă să acționeze, deoarece, doar acțiunea învinge teama de prezent sau viitor. Să nu renunțe nici când le este foarte greu. Se vor vedea din mulțime și vor începe să crească. Noi primim cu bucurie voluntari vorbitori de limbă germană. Vor să-și exerseze partea de conversație și îi ajutăm.