Omar are tată irakian, dar este născut și crescut în București. Se recomandă bucureștean get-beget. El este multiplu medaliat internaționala la Olimpiada de Geografie. Cu toate acestea, a ales să meargă la facultate la Automatică, la Politehnica din București. De la înălțimea performanțelor sale academice excepționale, tânărul Hamod, care nu a vrut să plece (deocamdată!) din România, ne spune astăzi ce merge și ce nu merge în învățământul nostru.

Omar Hamod, olimpic internațional la geografie (cel mai recent, argint!) anul acesta. Prima întrebare pe care și-o vor pune cititorii noștri este: de unde sunt ai tăi de loc, Omar? Care e povestea voastră? Tatăl meu este din Irak și s-a stabilit în București acum ceva mai bine de 25 de ani, pentru a își continua studiile superioare. Mama mea este româncă, dar nu din București – din Bacău. Iar eu, în ciuda numelui străin, mă consider român (și bucureștean) get-beget. Aici m-am născut, am crescut și m-am format ca om.

Care e povestea ta de dragoste cu geografia, Omar? De unde până unde geografia? Și te întreb pentru că știu că tocmai ai intrat la facultate, la Automatică, la Polithenică, la București.După ce ne spui cu geografia, să ne spui și de ce Automatică?
Am fost pasionat dintotdeauna de lumea înconjurătoare și de mecanismele sale de funcționare. Mă captivează relațiile complexe dintre fenomenele fizice, chimice și biologice pe care le studiază geografia și modul în care acest domeniu le conectează. Un rol esențial în dezvoltarea pasiunii mele l-au avut doamnele profesoare care m-au pregătit și m-au susținut să particip la olimpiada de geografie. Doamna profesor Diaconu Roxana din gimnaziu a fost cea care a reușit să mă vindece de tracul unui concurs și cea care m-a ajutat să ajung la două competiții naționale, Concursul Terra în clasa a VII-a și Olimpiada națională în anul următor, obținând premiul I, respectiv premiul II. Astfel de participări și rezultate au continuat să apară în timpul liceului, cu suportul doamnei profesor Roman Florentina, adunând o participare la Olimpiada Balcanică din Serbia și două participări consecutive la Olimpiada Internațională, respectiv o medalie de aur și două medalii de argint. De ce Automatică? În primul rând, pentru că sunt pasionat de informatică și fizică, iar cursurile acestei facultăți mi-ar permite să integrez și să relaționez aceste materii. În al doilea rând, pentru că mi-aș dori să lucrez în domeniul tech, un domeniu versatil și vast ce se extinde rapid și în țara noastră.

Ai trecut prin sistemul de învățământ românesc și ai avut rezultate strălucite. Cum îl vezi tu? Ce poate fi îmbunătățit în învățământul nostru? Unde facem greșit ce facem și unde facem bine?
Consider că învățământul românesc dispune pe deplin de un fond uman de o calitate ridicată – atât elevi, cât și personal didactic. Deși de obicei imperfecțiunile unui sistem pornesc ascendent, de jos în sus, consider sistemul românesc de învățământ o excepție de la regulă: căci problemele sale izvorăsc din lipsa aplicării constante și consistente a unor măsuri și metode. După cum bine știm, învățământului românesc îi stă în obicei să se schimbe destul de des. Ori, aceste schimbări, făcute atât de des, și de multe ori nechibzuit, nu pot decât să dăuneze și să încetinească evoluția sa. De asemenea, modul de abordare este greșit: se insistă mult prea mult pe noțiuni teoretice, fără a exista îndeajuns de multă practică. De altfel, susțin ca materiile cu un puternic aspect practic, precum științele (fizică, biologie, chimie, geografie) să fie studiate ca un tot unitar, nu ca domenii separate. Pe de altă parte, sistemul românesc este sublim în a forma vârfuri. Lucru pe care sunt convins că l-ați mai auzit. Este un fapt adevărat: sistemul românesc se concentrează asupra acestor vârfuri, în timp ce mare majoritate primește un învățământ deficitar, neadaptat nevoilor sale.

OMAR ARE MARE ÎNCREDERE ÎN VIITORUL ROMÂNIEI

Cum vezi tu la nici douăzeci de ani viitorul țării noastre, dar pe tine unde te vezi peste încă zece ani? Rămâi aici cu noi sau pleci prin lume?
Contrar opiniilor pesimiste și a stării de fapt actuale, cred că viitorul României, deși presărat cu anumite probleme, va fi unul bun. Schimbarea este peste tot în jur – schimbarea stă în mâinile generației mele. Însă, aceasta depinde de întoarcerea vârfurilor noastre din străinătate. Iar eu cred că o vor face. Cât despre mine, nu am idee ce anume îmi vor rezerva următorii ani. Cu părere de rău, trebuie să recunosc că am de gând să îmi continui studiile printr-un master în străinătate, cât și să câștig experiență printr-un loc de muncă. În orice caz, nu mă văd trăind prea departe de casă. Măcar nu pentru o perioadă lungă de timp. Am ales să nu emigrez acum tocmai pentru că există foarte multe oportunități pentru un tânăr și în România. Iar acestea vor deveni din ce în ce mai numeroase.

Ai constatat că în România li se spune băieți deștepți celor care comit infractiuni? Ce părere are un băiat deștept ca tine despre treaba asta? Cum reabilităm expresia băieți deștepți?
Cred că modelul băieților deștepți este extrem de dăunător pentru modul în care sunt formați tinerii români. Această expresie își are originea în concepția neaoșă conform căreia, pentru a avea succes, trebuie să ai tupeu și egoism – calități care să te determine să urmărești numai binele propriu. De aceea, reabilitarea poate porni doar prin educație. Cu atât mai mult, educația primită în familie.

CITAT
Am ales să nu emigrez acum tocmai pentru că există foarte multe oportunități pentru un tânăr și în România. Iar acestea vor deveni din ce în ce mai numeroase.
Omar Hamod, olimpic internațional