Povestea Pieței Matache și a halei aferente, pentru reconstrucția căreia militează astăzi mai multe ONG-uri, este una plină de șarm, așa cum este și piața în sine, chiar și astăzi, când este încă populată de o mână de bucureșteni (fie ei piețari sau simpli clienți ”de-ai casei”) care par cu toții veniți din trecut. 

Istoria pieței începe în 1879, când un negustor ajuns ulterior celebru, Matache Loloescu (supranumit ”Matache Măcelaru”), își deschide o prăvălie la intersecția dintre Calea Griviței (fosta ”Uliță a Târgoviștei”) și Calea Buzești, prăvălie recunsocută de autoritățile de atunci ale Bucureștiului drept o nouă ”piață” a orașului. 

Matache Loloescu a intuit perfect potențialul economic oferit de proximitatea Gării de Nord și și-a deschis prăvălia într-un loc cu foarte mult vad. Mai mult decât atât, Matache Măcelaru se pricepea de minune și să facă show din arta lui, atunci când situația o cerea. Deseori putea fi văzut cu un butuc în fața măcelăriei, tranșând carnea ”live”, în aer liber, în fața curioșilor și a potențialilor clienți.

După cum reiese din volumul ”Odinioară în București”, al lui Nicolae Vătămanu, Matache nu era singurul negustor cu nas pentru business din zona pieței. Chiar peste drum de măcelăria lui avea un rival măcelar, onorabilul Stan Țigănilă, personalitate marcantă a vremurilor, dar care nu a reușit să facă saltul peste veacuri, precum Matache. Lângă măcelăria despre care vă povestim era o farmacie a unui anume Georgescu, a cărei poreclă era, printre clienții și obișnuiții locului, ”Vână de iapă”.

Dar Piața Matache însemna de pe atunci mult mai mult decât măcelăria lui Loloescu. Istoria locului încărcat de legendă continuă și după moartea lui Matache Măcelaru, survenită în 1900. Despre istoria modernă a acestui simbol al Bucureștilor ultimilor 130 de ani, în episodul viitor.

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic