Tânăra actriță, angajată a teatrului Tony Bulandra din Târgoviște, ne arată cum se vede lumea de la (încă) vârsta marilor speranțe. Andreea Tănase a câștigat în acest an premiul pentru cea mai bună actriță la Gala Tânărului Actor HOP, cel mai important eveniment dedicat tinerilor actori de teatru din țara noastră.

Andrei Crăciun

Drum. Andreea Tănase, actriță. De unde vine ea și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?
Vin de la Dunăre. M-am născut în Galaţi. Sunt fată de marinar. Când eram mică, mă simţeam foarte atrasă de realităţile magice. Auzeam sau îmi închipuiam, nu mai ştiu, tot felul de poveşti stranii despre oameni şi peşti. Datorită acestora cred că am ajuns să simt în preajma apei un pericol dar cumva plăcut, care te pune în alertă, te face prezent. O nesiguranţă plină de linişte, în fine, ceva greu de definit, un fel de crocobaur, se înţelege. Deci, vin de pe acest tărâm fantastic al crocobaurilor peşti. Am ştiut de mică faptul că scena este destinul meu. Am fost botezată „cântăreaţa” de asistentele din maternitate. Mi-am făcut trupă cu care dădeam spectacole în spatele blocului. Ulterior, am aflat că sunt antitalent. Am suferit dar nu mult pentru că m-am făcut învăţătoare. Aveam unu-doi elevi, mai mici ca mine, evident, pentru că reuşeam să-i fraieresc să vină la orele mele. După aceea, cred că m-am plicitisit şi am vrut să mă fac tot felul de alte lucruri. Teatrul mi-a plăcut foarte mult. Am jucat câteva roluri în liceu, în diverse contexte. Cred că mi-a placut atât de tare încât m-am speriat pentru că în clasa a doisprezecea am ales o altă facultate deşi eu participasem la câteva cursuri de pregătire în ale actoriei la UNATC. Am intrat la prima facultate şi timp de trei ani cred că am fost torturată încet, pe fundal, de visul ăsta pe care-l abandonasem şi atunci am decis să fac o mică nebunie şi să dau eu, aşa, la regie de teatru. Am dat şi cum se întâmplă de obicei în situaţii din acestea, am intrat. Acolo am avut şansa să întâlnesc foarte mulţi oameni minunaţi cu care am lucrat şi prin intermediul cărora am reuşit să-mi cunosc potenţialul meu de actriţă şi să primesc de la ei, confirmările şi încurajările necesare pentru a face pasul către actorie. Am stat un an la regie după care mi-am făcut bagajul şi m-am urcat în tren spre Cluj-Napoca. În două săptămâni mă pregătisem cu totul. Aveam un repertoriu. Aveam chirie. A fost foarte distractiv. Mă simţeam ca la 18 ani, super liberă, super nebună. Nu a ştiut nimeni că urma să fac asta în afară de prietena mea de la Cluj. În facultate am avut parte de anii cei mai frumoşi şi mai intenşi. Toate au decurs ca un déjà-vu. Ştiam că eram unde trebuia să fiu. Totul a fost ca o anamneză. La fel şi după facultate. Am dat la master la UNATC şi m-am bucurat foarte mult că „am reuşit” să intru la taxă şi să iau decizia de a nu rămâne pentru că am ajuns la un casting la Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte unde domnul Alexander Hausvater urma să facă un spectacol, Balcanicele. Şi de acolo, lucrurile s-au legat frumos şi supranatural până în ziua de azi.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează de la toamnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Andreea Tănase, apetitul odată deschis după citirea interviului?
În stagiunea trecută am jucat la Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte, unde sunt şi angajată. Din această toamnă ca de obicei, foarte multe proiecte. O să anunţ totul la timpul potrivit. Până una alta, invit publicul să vadă spectacolul de licenţă al tinerei şi curajoase regizoare Monica Pop, Cineva are să vină de Jon Fosse, la Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte, la spectacolul Balcanicele în regia lui Alexander Hausvater, tot la Târgovişte, la Îmblânzirea Scorpiei în regia lui Mc Ranin la Teatrul Ariel din Râmnicu Vâlcea şi mai nou la spectacolul Căsătoria în regia lui Petr Shereshevsky la Teatrul Nottara, spectacol rezultat în urma laboratorului de teatru Dens organizat de Nottara unde am avut şansa să cunosc şi să lucrez cu nişte oameni minunaţi şi, subliniez, foarte profesionişti.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Momentan nimic semnificativ. Dar nu-mi pierd speranţa.

ÎNSPRE O DIRECȚIE NECESARĂ

Țara. Ce relație are Andreea Tănase cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită? De referendumul ăsta la zi, ce ziceți?
Îmi place aici pentru că sunt înconjurată de oameni cu care rezonez. E încă viu în mine sentimentul ăsta al apartenenţei. Nu simt nevoia să plec. Deşi mă fură nihilismul, azi sunt plină de optimism în ceea ce priveşte viitorul nostru. Nu cred că ne îndreptăm într-o direcţie greşită. Cred că mergem într-o direcţie necesară. Avem multe lucruri de învăţat din toate astea. Despre referendumul care a trecut deja, s-au spus mult prea multe.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Andreea Tănase? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Sigur că da. Mă implic în viaţa cetăţii. Sunt perioade în care simt că aş putea face poate mai mult dar mă izbesc de un sentiment de inutilitate care mă înfrânează să mă manifest atât cât mi-aş dori. Şi cred că sentimentul ăsta este omniprezent la noi. Cred că meseria asta îmi dă de cele mai multe ori şansa să simt cinstit că, într-un fel sau altul, prin ceea ce fac, particip şi eu la binele social. În cea mai mare parte a timpului mă lupt cu haosul personal dar cumva, realitatea reuşeşte de fiecare dată să mă sustragă din bula mea şi să mă arunce în stradă. Am participat şi voi mai participa la proteste.

Idoli. Are Andreea Tănase idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Când eram mică, bunicul îmi spunea poveşti aproape în fiecare seară. Îmi aduc aminte că voiam să fiu ca toate personajele alea bune şi să mă lupt cu răul. Idoli nu cred că am avut. Poate în una dintre perioadele mele de rătăcire când cântam la spray în spatele blocului şi îmi doream să fiu ca Britney Spears. Când am mai crescut au început să mă fascineze oamenii împotriva curentului care făceau chestii super experimentale, gen Maya Deren, Alejandro Jodorowsky. Astăzi mă fascinează mulţi dintre oamenii cu care lucrez sau pe care îi întâlnesc, oameni fără legătură cu meseria. Vreau să fac publică şi sensibilitatea mea pentru Haneke. Mi-am făcut curaj recent să văd Amour până la capăt şi m-a făcut terci. Jean Louis Trintignant e un actor uriaş. O admir şi pe Isabella  Hupert care apare şi în Pianista şi face un rol incredibil.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru.
Îi recomand pe colegii mei: Cătălin Asanache, Ciprian Nicula, Lavinia Pele, Ioana-Maria Repciuc, Elisabeta Râmboi.

Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
„Keep calm and wait for the next audition!” Mulţumesc şi eu!

CITAT
Când eram mică, bunicul îmi spunea poveşti aproape în fiecare seară. Îmi aduc aminte că voiam să fiu ca toate personajele alea bune şi să mă lupt cu răul. Idoli nu cred că am avut. Poate în una dintre perioadele mele de rătăcire când cântam la spray în spatele blocului şi îmi doream să fiu ca Britney Spears. Când am mai crescut au început să mă fascineze oamenii împotriva curentului care făceau chestii super experimentale, gen Maya Deren,

Andreea Tănase, actriță