Alexandra Bandac, actriță : “Mă încăpățânez să mă simt bine aici, să îmi fac un rost, să fiu eu”

- - 13- 493 vizualizari

Alexandra este una dintre stelele în devenire ale Naționalului ieșean. Este și doctorand în Arta Actorului. Iată.  

Un articol de Andrei Crăciun

Drum. Alexandra Bandac, actriță. De unde vine Alexandra și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?

Alexandra vine din Iași. Și puțin din Botoșani, pentru că am făcut „naveta” în copilărie între bunicii din Iași, bunica de la Botoșani și părinți. Am crescut cu povești înregistrate pe discuri de vinil și pe casete, cu basmele Fraților Grimm, cu povești inventate și istorioare personalizate, țin minte că îi exasperam pe ai mei, nu mâncam, nu dormeam, nu mă îmbrăcam dacă nu îmi spuneau o poveste. Și dintotdeauna cred că am avut așa o lume a mea, ascunsă, total inventată, în care mă refugiez din când în când. Mai târziu lumea asta a inclus teatrul. Și deși am făcut la liceu mate-info și m-am perindat pe la mai toate olimpiadele de științe exacte, de pe la 13-14 ani am fost sigură că am să mă fac actriță. Am urmat cursurile facultății de Arte George Enescu din Iași, secția Arta Actorului, pe urmă masterul și acum sunt la doctorat. După ce-am terminat licența am avut un moment de îndoială, am vrut să renunț la teatru, mi se părea că piața muncii e supra-saturată cu actori șomeri. Am dat la medicină, am intrat și am și fost la cursuri vreo două luni. După aia am renunțat, pentru că mă rodea dorul de scenă și de repetiții. Și cred că am făcut bine, pentru că de-atunci cam tot joc.

 Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această iarnă?Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Alexandra apetitul odată deschis de citirea interviului?

Joc la Teatrul Național din Iași de vreo patru ani, iar spectacolele în care mă puteți vedea în această stagiune sunt Freelancer Story, în regia lui Ion Sapdaru – e un spectacol la care țin mult. Mai joc în Sandros– regia Cristi Avram, în Interviul –regia Emil Gaju, în Chirița în provinție ­– regia Ion Sapdaru.Stagiunea trecută am jucat și în Metamorfoza, tot în regia lui Ion Sapdaru. La Teatru Fix mă puteți vedea în Lasă-mă să…om, un spectacol de teatru-dans creat de Beatrice Volbea. Vara aceasta am lucrat la un proiect foarte frumos, creat de George Cocoș și Ioana Corban, regizat de colegul meu Alex Iurașcu – Anul ZeRo, un spectacol pornind de la poeziile scrise de soldații din Primul Răzoi Mondial. Acum repet pentru un spectacol ce se va juca în câteva licee din Iași, numit Don’t Do Drugs, regizat de Daniel Chirilă.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Stăm cam prost, sinceră să fiu. Nu m-am fost consacrată. Încă. Am jucat într-un scurt-metraj regizat de Abel Visky – Romanian Sunrise. Și… cam atât. Sper să am șansa să mă întâlnesc mai … riguros cu domnul Film.

Țara. Ce relație are Alexandra cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorulRomâniei?Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită? 

Eu fac parte din generația post-decembristă, m-am născut în `90 și cele mai vechi amintiri ale mele sunt cu blocuri gri, oameni mereu pe fugă să mai prindă câte o coadă la pâine, lapte sau pui, care se plâng de „tranziție” și au nostalgii legate de „cum era înainte”. Acum nu mai avem cozi, nostalgiile s-au rarefiat, iar blocurile sunt din ce în ce mai colorate. Eu sunt o bucățică mică-mică din ceea ce înseamnă „tranziția” asta a României. Și da, îmi iubesc țara, dar ca în orice relație de dragoste pe bune, mă mai și cert cu ea(cu țărișoara, draga de ea) uneori. Mă încăpățânez să mă simt bine aici, să îmi fac un rost, să fiu eu. Și nu e întotdeaunaușor. Îmi mai vine câteodatăsă-mi iaulumea-n cap șisăplec. Dar niciodată nu m-am gândit serios să emigrez. Viitorul? Nu știu. Ceea ce mă bucură e că găsesc în jurul meu oameni încăpățânați să vadă frumosul, care speră într-o viață mai bună, mai tolerantă, mai luminoasă. Care dezbat idei și vor să aducă o schimbare. Oameni uniți care devin o forță. Și asta îmi dă încredere multă în noi, în mâine. Iar lumea… sper să învățăm cât mai curând să păstrăm ce-avem, să nu poluăm până la anihilare tot. Să nu distrugem din comoditate. Să fim mai atenți. Și, poate, mai buni unii cu alții.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. VoteazăAlexandra? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Da, Alexandra votează. Când e relevant. Cred că e important să profit de acest drept. Se implică, protestează, e una dintre vocile din mulțime.Am fost mai tot timpul la prosteste și m-am bucurat să văd oameni tineri, pașnici, care vor pur și simplu să trăiască decent în țara lor. Și sunt mândră că fac parte dintre ei. Mă implic și în viața cetății. Mai din umbră, dar mă preocupă acțiunile și proiectele ce vizează orașul meu.

Idoli. Are Alexandra idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței?Ca cinevoia să fie atunci când era mică?

Am depășit, cred, perioada idolilor. Mă interesează mai mult să fiu eu, pe scenă, acasă, oriunde. Aș vrea să fiu sinceră în raport cu mine însămi mereu. Dar au fost oameni pe care i-am admirat mult. Pe la 12 ani m-am îndrăgostit de Bette Davis și uite-așa m-am ambiționat să învăț limba engleză, pe la 13 ani l-am îndrăgit pe Harry Potter și am așteptat să-mi vină scrisoarea de la Hogwarts, pe la 20 de ani m-a fascinat Samuel Beckett cu absurdul lui uman și răscolitor.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.

Vi-i recomand cu maximă căldură pe Cosmin Maxim, colegul meu mega-extra-super talentat, alături de care și joc în Freelancer Story. Pe Ada Lupu o admir și o îndrăgesc de mult timp, e una dintre vocile generației noastre. Pe Cristi Avram, un regizor fain de tot.Ar mai fi una bucată Ioana Corban, frumoasă, nebună, fragilă; sau un George Cocoș, actor, dramaturg, frumos, talentos. Să vă mai amintesc de Ionuț Cornilă, Dumitru Năstrușnicu, Alex Iurașcu, Beatrice Volbea, Camelia Dilbea, Stanca Jabenițan. Mulți, mulți, mulți. Și toți minunați.  Povață pentru cei care vin din urmă… să fie sinceri cu ei, să-și asculte instinctul și să nu se dea bătuți.

CITAT
Am depășit, cred, perioada idolilor. Mă interesează mai mult să fiu eu, pe scenă, acasă, oriunde. Aș vrea să fiu sinceră în raport cu mine însămi mereu.

Alexandra Bandac, actriță

13 recommended
comments icon 0 comments
493 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Actrița Alexandra Sălceanu: “Văd un viitor clădit pe moralitate, pe bun simț, pe respect, pe loialitate, pe onestitate și pe bunătate, atât față de noi, cât și față de țară”

-

Alexandra joacă în multe teatre, de la Teatrul Național din București la Bulandra și Metropolis. Iată cum vede ea lumea în care ne mișcăm. Andrei Crăciun  Drum. Alexandra Sălceanu, actriță. De unde vine Alexandra și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pi... Mai mult »