Mina Decu, poetă debutantă premiată: “Iubiți, citiți, dansați, pentru că, până la urmă, poate că totul se petrece într-o vacă”

- - 21- 563 vizualizari

Mina Decu tocmai a fost desemnată Tânărul poet al anului 2018 și a primit Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu, opus primum. Iată, Mina.

Andrei Crăciun

Mina Decu, poetă mai ales. Cum e să fii poet în România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre?

Suntem în mileniul III? Păi, în primul rând, genul proxim, apoi, diferența specifică.

Pentru aceia care au deschis mai târziu ochii către poezie, dacă mergem la librărie și vrem să citim cărți de poezie de Mina Decu – ce să căutăm? Detaliați-ne un pic viața și opera. Cum ați ajuns să scrieți poezie?

Cărți sunt mai multe, ca exemplare, ca număr, e doar una: „desprindere”, apărută în primăvară-vară, la Editura Charmides, din Bistrița și e de găsit pe la librăriile Cărturești și la Tramvai douășase. Viața și opera sunt ambele cu detalii fine, dar eu am să fac o schiță grosolană: s-a născut, a crescut, a citit, a scris, a mai citit, a mai citit, a tradus nițel, a scris, a mai citit, a respirat și s-a hotărât: încep opera. Și a debutat.

O să vă întreb vulgar, ca non-poeții, se poate trăi din poezie? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca să se poată? Din ce trăiește o poetă a timpului nostru? 

Se poate trăi prin poezie, cu poezie, dar din poezie, cu siguranță nu. Pentru a-ți da răspunsul la această întrebare ar trebui să schițez un roman utopic, în care poetul e rege, poeta regină, iar pe lângă pâine, în loc de circ, se oferă poezie. O poetă a timpului nostru trăiește din ce poate, mai puțin din poezie și încearcă și din cât mai puțină pâine, că îngrășă.

Ce părere aveți despre țara noastră, despre timpul prezent și despre viitor. Cum vezi dumneata viitorul României? Vă interesează?

Dacă m-aș pricepe, ți-aș răspunde printr-un(/o?) meme, dar nu mă pricep, sau printr-o poezie-imn, dar nici la asta nu mă pricep. Patriotă n-am fost niciodată, mândrii din astea n-am avut norocul să am, zic norocul, pentru că mândră fiind, aș fi avut și eu o certitudine, o bază solidă în viață, dar, de, n-a fost să fie. Consider că naționalitatea e un accident. Bine, asta nu înseamnă că nu sunt la curent cu ce fac idioții ăștia de la putere, că nu mă revolt, că nu mă doare capul, că nu mi se pare că trăim într-una dintre cele mai rele lumi posibile, aici, în accidentul ăsta de țară în care s-a nimerit să mă nasc. Viitorul? Nu-l văd și, din nefericire, mă interesează.

Emigrare. De ce nu ați emigrat, dacă nu ați emigrat? Ce vă ține acasă, aici, la noi, în lumea a doua? 

Am fost nițel plecată din țară, vreo 2 ani, dar n-am numit-o emigrare. Am plecat dintr-o dorință, nu dintr-o neputință sau o necesitate. Și cum orice dorință împlinită are potențialitatea de a deveni clasată, anodină şi „ok, now what?”, am lăsat-o în urmă și m-am întors. Nu consider că m-am întors în România, ci că m-am întors la prieteni, la familie, la oamenii dragi, pentru că asta e acasă pentru mine, nu neapărat un loc, deși am destul de vie memoria locurilor, memoria spațială jucând un rol foarte important în viața mea și fiind aproape, dacă nu chiar tot timpul, legată de memoria afectivă, iar afurisita asta de memorie afectivă e evident legată și ea, la rândul ei, de vietăți, care sunt oameni și nu alt fel de ființătoare. În lumea a doua, zici, ce mă ține… păi, lumea, după cum spuneam.

Implicare civică. Este Mina Decu implicată civic? Merge la vot? Protestează? Cum își manifestă cetățenia? 

Votează, boicotează, protestează, semnează, nu semnează, plătește, primește, trăiește.

Literatura română astăzi. Care e treaba cu literatura română la zi? Dacă am vrea să citim o pleiadă de tineri poeți, un pupuriu (cum greșit, dar just se spune) de versuri, pe cine ne recomandați și de ce? Cum să procedăm?

Literatură, of, literatura! E o treabă foarte frumoasă cu literatura romană azi, așa cum a fost și în trecut, numai că în alt fel, adaptat la vremurile noastre, și abia asta e partea frumoasă. Se scrie, se citește, se scrie din nou, se fac filme după ce se scrie (mă refer aici la proză, nu că n-ar fi minunat să se facă film și după un volum de poezie), aproape că se poate spune că se poate trăi din literatură. Aproape. Poeți tineri buni, de citit? Avem! (vezi poza, în care oricum nu sunt toți, pentru că nu am avut toate cărțile de poezie, care-mi plac, la îndemână) (și n-am avut nimic din colecția Vorpal la îndemână, fir-ar!)

Ce nu ați face niciodată, Mina Decu? 

N-aș zice niciodată: uite, asta nu aș face niciodată!

Cum vă petreceți o zi obișnuită? Cum arată rutina unei poete ca dumneavoastră?

întreba-o pe poetă, dar aia vorbește doar când vrea ea și parcă mi-e și puțin teamă să nu mă-njure, dacă-o iau cu rutină și cu dumneavoastră.

Am citit că sunteți masterandă în filosofie & studii europene și mai ales că îl traduceți pe domnul nostru Roberto Bolaño. Cum și de ce? 

De când și până când, de acolo, până aici. De curiozitate. De drag. Că așa am vrut eu. Pe domnul nostru Roberto Bolaño, pentru că a dat „Literatura nazi în America”, și nu mai e nevoie să încerc să-mi explic eu de ce există și așa, dar mai ales și pe dincolo, în literatură (evident că eu mă gândesc la literatura noastră aici); pentru că, dintr-un decor cu terasă de bar, tată și fiu, alege să vadă cum se scurge firul de apă ca o venă, dar asta nu o spune, doar o gândește („Ultimele amurguri pe pământ „); pentru că trece, în persoana prea tânărului poet din „Detectivii sălbatici”, pe lângă doi tineri poeți adormiți lângă un perete și i-ar fi plăcut să îi trezească printr-un sărut, dar nu o face; pentru că directoarei de spital de nebuni din „2666” îi place obscuritatea; pentru că prostituatei Lupe cel mai mult i-ar placea să sugă o inimă și pentru că a știut că în final se dezlănțuie furtuna de căcat.

Cuvânt de încheiere, povață pentru tineri.

Iubiți, citiți, dansați, beți și fumați, pentru că până la urmă, poate că totul se petrece într-o vacă.

CITAT
Se poate trăi prin poezie, cu poezie, dar din poezie, cu siguranță nu. Pentru a-ți da răspunsul la această întrebare ar trebui să schițez un roman utopic, în care poetul e rege, poeta regină, iar pe lângă pâine, în loc de circ, se oferă poezie. O poetă a timpului nostru trăiește din ce poate, mai puțin din poezie și încearcă și din cât mai puțină pâine, că îngrășă.
Mina
Decu, poetă

21 recommended
comments icon 0 comments
563 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Actrița Alexandra Sălceanu: “Văd un viitor clădit pe moralitate, pe bun simț, pe respect, pe loialitate, pe onestitate și pe bunătate, atât față de noi, cât și față de țară”

-

Alexandra joacă în multe teatre, de la Teatrul Național din București la Bulandra și Metropolis. Iată cum vede ea lumea în care ne mișcăm. Andrei Crăciun  Drum. Alexandra Sălceanu, actriță. De unde vine Alexandra și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pi... Mai mult »