Pe 7 iunie, Cercul Militar Național găzduiește Balul Bucureștiului Interbelic, eveniment organizat de Fundația Calea Victoriei, ajuns în acest an la a șaptea ediție. Pornind de aici, vă invităm într-o călătorie în Micul Paris, alături de Sandra Ecobescu, membru fondator și președinte al Fundației Calea Victoriei, care ne vorbește despre atracțiile vremii (modă, artă, arhitectură), despre tinerii cosmopoliți și personalitățile marcante din epocă, dar și despre ce e de făcut pentru a păstra ce a mai rămas din orașul de atunci.

BALUL BUCUREȘTIULUI INTERBELIC. Pe 7 iunie, iubitorii Bucureștiului interbelic își dau întâlnire la Cercul Militar, pentru a șaptea ediție a evenimentului. Ce li se propune în acest an, ce aduce nou această ediție?

Balul Bucureștiului Interbelic este un eveniment foarte așteptat de toți iubitorii modei retro, de pasionații de petreceri cu tematică vintage, de colecționarii de costume și accesorii din anii 1920/1930, de tinerii și tinerele curioși să afle cum erau petrecerile acum 100 de ani, care poate au moștenit de la părinții sau bunicii lor atenția pentru detaliile din trecut, pentru modă, costume de bal, bune maniere si dansuri de societate.

Această a VII-a ediție readuce împreună doi actori foarte simpatici, care au fost gazdele primelor ediții – Ana-Maria Karina Nagy și Nae Alexandru, care vor juca rolul unui cuplu interbelic care primește invitații, creează și întreține atmosfera cu glume, scurte anunțuri, invitații la dans, la bufet, precum și la concursurile de dans și de costume. Va fi multă muzică retro, foarte atrenantă și senzuală, cuplurile de animatori-dansatori de la Bucharest Swing Dance Society le vor arăta pașii de dans celor care vor să experimenteze ritmuri de altă dată și să intre în atmosfera unei petreceri vintage memorabile.

„Ne-am dorit ca, prin acest eveniment, să le oferim celor pasionați de povești din trecut, de istoria Bucureștilor și atmosfera interbelică, posibilitatea de a călători în timp, măcar pentru câteva ore, să simtă cum este să intri în pielea unor personaje din romanele pe care le-am studiat la școală, cum ar fi Patul lui Procust, de Camil Petrescu…”

CUM SE CONSTRUIEȘTE UN BAL. Întorcându-ne în timp, cum a apărut Balul Bucureștiului Interbelic? Ce v-ați dorit prin acest eveniment, de ce e important pentru public și care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le-ați strâns în acești ani, de când există?

Ideea balului a apărut ca o continuare firească, dar îndrăzneață, a tururilor și cursurilor despre Bucureștiul interbelic, am realizat că există o fascinație pentru această perioadă de mare efervescență culturală, economică și tehnologică. Ne-am dorit ca, prin acest eveniment, să le oferim celor pasionați de povești din trecut, de istoria Bucureștilor și atmosfera interbelică, posibilitatea de a călători în timp, măcar pentru câteva ore, să simtă cum este să intri în pielea unor personaje din romanele pe care le-am studiat la școală, cum ar fi Patul lui Procust, de Camil Petrescu, de exemplu. Cele mai frumoase amintiri sunt legate de vestimentația extrem de creativă și elegantă a participanților, de bunele maniere de la Bal, de atmosfera festivă și destinsă de la Bal, senzația că ești într-un film bun, retro.

BUCUREȘTIUL DINTRE RĂZBOAIE. V-aș propune să ne povestiți, în câteva rânduri, despre Bucureștiul perioadei interbelice, cu oamenii lui, petrecerile, arta, lifestyle-ul vremii, care continuă să fascineze până în zilele noastre. În ce considerați că stă această putere de fascinație?

Deși sunt peste 100 de ani de când Bucureștiul era supranumit Micul Paris, totuși această lume nu este atât de departe de noi. Tinerii (mai ales cei din clasa de mijloc și cea aristocratică) din interbelic știau să se distreze, voiau sa scandalizeze generațiile mai vechi prin modernitate, non-conformism, originalitate – mergeau cu automobilul, vorbeau la telefon, mergeau în vacanțe la mare, purtau costume de baie, împrumutau obiceiuri, mode și mofturi, fasoane din Occident, mai ales din Franța, dar și din America –, deci sună destul de familiar cu ce se petrece acum. Viața culturală și distracția în Bucureștiul interbelic era foarte intensă, orașul era foarte dinamic, plin de terase, cafenele, restaurante, teatre, cinematografe, parcuri frumos îngrijite. Fascinația pe care perioada interbelică o exercită asupra oamenilor de azi constă tocmai în acest dinamism, în poveștile despre personalitățile din epocă, care, deși călătoreau mult, sau își făceau studiile în străinătate, majoritatea alegeau să se întoarcă în țară, pentru că toată lumea simțea că lucrurile evoluează, că este loc pentru mai bine, și că suntem în pas cu Europa. Din păcate acest ritm de evoluție și modernizare s-a rupt, odată cu venirea comuniștilor la putere, și după 1989 avem sentimentul, cumva, că trebuie să recuperăm din trecut ceea ce a fost bine, să refacem legătura, să ducem mai departe moștenirea interbelică (despre care nu s-a vorbit prea mult câteva decenii).

„Arhitectura art deco, de asemenea, schimba chipul orașului nostru, clădiri cum este Palatul Telefoanelor sau alte clădiri impunătoare de pe Bulevardul Magheru sunt martorii unei epoci fascinante.”

ALEGERILE SANDREI ECOBESCU. Care sunt pentru dumneavoastră cele mai interesante atracții din acea perioadă?

În primul rând mă fascinează moda din anii ‘20 și ‘30, modernizarea siluetei feminine, relaxarea regulilor și emanciparea femeilor din epocă, cărora le datorăm foarte multe, noi, cele de astăzi. De asemenea mă interesează arta, curentele moderniste, dadaismul și suprarealismul, arta fotografiei din perioada respectivă, o mare transformare care s-a petrecut în paradigma culturală europeană și occidentală, din care noi, românii, am făcut parte prin câteva personalități marcante din epocă. Arhitectura art deco, de asemenea, schimba chipul orașului nostru, clădiri cum este Palatul Telefoanelor sau alte clădiri impunătoare de pe Bulevardul Magheru sunt martorii acelei epoci fascinante.

CE A MAI RĂMAS DIN ORAȘUL DE ATUNCI. Ce a mai rămas azi din orașul de atunci, care sunt străzile, clădirile, spațiile care vă plac pentru că ne întorc în acel timp și pe care ni le recomandați?

Mare parte din Bucureștiul istoric cuprinde clădiri, blockhouse-uri, cum se numeau, din anii ‘30 și ‘40. Practic atunci s-a modernizat Bucureștiul și au apărut numeroase blocuri cu apartamente pentru clasa de mijloc, pentru tineri, cu tot confortul din epocă. Evident, clădirile din interbelic se află alături de clădiri mai vechi, de final de secol XIX sau început de secol XX, din La Belle Epoque, dar tocmai aceasta alăturare, deseori contrastantă, dă orașului nostru un șarm aparte. O clădire care a fost finalizată în perioada interbelică, deși începută anterior, este Palatul Cercului Militar Național, unde se desfășoară și Balul Bucureștiului Interbelic, o bijuterie arhitectonică care combină mai multe stiluri și influențe într-un melanj impunător, elegant și primitor, în același timp.

„Sunt extrem de multe personalități fascinante care au marcat perioada interbelică, scriitori, poeți, actori, oameni politici, filozofi, aristocrați, oameni de afaceri. Dacă ar fi să mă refer la câțiva care mă fascinează în mod special, m-aș referi la Regina Maria, Mircea Eliade, Maria Tănase, Tudor Arghezi, George Enescu sau George Călinescu.”

TOP 3 FIGURI INTERBELICE. Dacă ar fi să alegeți doar 3 personalități ale lumii interbelice bucureștene în stare să inspire și azi, cine ar fi acelea și de ce?

Sunt extrem de multe personalități fascinante care au marcat perioada interbelică, scriitori, poeți, actori, oameni politici, filozofi, aristocrați, oameni de afaceri. Dacă ar fi să mă refer la câțiva care mă fascinează în mod special, m-aș referi la Regina Maria, Mircea Eliade, Maria Tănase, Tudor Arghezi, George Enescu sau George Călinescu. Este greu să alegi doar trei oameni dintr-o perioadă în care toată elita culturală și socială era plină de entuziasm, prinsă în această fervoare a schimbărilor și a modernizării, oameni extrem de rafinați, plini de umor, patrioți echilibrați și având idei transformatoare, sau capabili să valorifice moștenirea noastră culturală, tradițiile – precum Constantin Brâncuși – în noi forme de expresie care au marcat viziunea asupra artei în întreaga lume.

REVIZITAREA ISTORIEI. De ce considerați că este importantă revizitarea istoriei? Dincolo de acest bal, ce alte modalități de revizitare a istoriei ne-ați putea recomanda, în București?

Istoria este vie, este vorba despre povestea unor oameni de seamă, mai ales, care au făcut lucruri care au avut impact asupra prezentului lor, dar și asupra viitorului, care au format și influențat lumea în care trăim. Fără a ne cunoaște trecutul nu putem să ne bucuram de prezent, în întregime, și să ne imaginăm și construim coerent viitorul. De exemplu, poți trece, pur și simplu, pe lângă un palat, ca pe lângă o casă oarecare, sau poți cunoaște informații despre arhitect, proprietar, despre evenimentele petrecute acolo, povești care îți îmbogățesc cultura, educația, îți dezvoltă imaginația și apetitul pentru o viață trăită cu sens. Există multă literatură, jurnale sau cărți de istorie foarte bune despre istoria noastră, despre povestea Bucureștilor, de exemplu, despre mari români și personalități care au lăsat în urma lor lucruri semnificative, în plan material sau cultural, spiritual. Fundația Calea Victoriei prezintă istoria prin conferințe interactive, plimbări prin București, în zone istorice, precum și tururi în apropierea capitalei – Conacul Bellu, Mănăstirea Țigănesti și Mănăstirea Carmelitană, Conacul de la Florești etc.

„Avem multe monumente de arhitectură în capitală care trebuie salvate și/sau conservate. Statul este principalul responsabil pentru reglementarea și prevenirea situațiilor în care monumente sunt lăsate în paragină, dar și proprietarii, care trebuie presați prin legi specifice să își conserve bunurile…”

CONSERVARE. Cum considerați că stă Bucureștiul dacă vorbim despre conservarea obiectivelor istorice? Ce e de făcut pentru a fi mai bine?

Sunt foarte multe lucruri de făcut, avem multe monumente de arhitectură în capitală care trebuie salvate și/sau conservate. Statul este principalul responsabil pentru reglementarea și prevenirea situațiilor în care monumente sunt lăsate în paragină, dar și proprietarii, care trebuie presați prin legi specifice să își conserve bunurile, mai ales dacă devin un pericol public și sunt lăsate în paragină voit, pentru a putea să vândă, de exemplu, terenul, iar clădirea veche, de valoare, să fie dărâmată. Există asociații și fundații care se ocupă cu aceste chestiuni, este mult de lucru, partea de care ne ocupăm noi este cea de educare și informare a publicului larg în ceea ce privește valoarea patrimoniului și istoria orașului, în ansamblul său. Pentru a putea reacționa când este în pericol un monument, tu, ca cetățean, trebuie să ai, mai întâi, cultura necesară pentru a identifica valoarea semnificativă, memoria orașului în spatele unor ziduri.

BUCUREȘTI, 2019. Ce vă place și ce vă displace la Bucureștiul de acum și cât de ofertant din punct de vedere cultural considerați că este orașul?

Îmi place mult Bucureștiul, mai ales zonele istorice, unde se pot vedea în continuare cartiere rezidențiale cu aer de acum un secol, cu grădini pline de verdeață și case cu marchiză, cu arhitectură eclectică unde ai senzația că timpul nu trece, cum ar fi cartierul Armenesc sau zona Ioanid, de exemplu. Cred că este un oraș extrem de ofertant din punct de vedere cultural, este o lume artistică foarte activă, atât în zona oficială, dar mai ales în cea privată, în care activăm și noi.

„Sper că, datorită inițiativelor private, dar și a celor de stat, vom recupera și vom valorifica, așa cum se întâmplă în alte state europene – cum este de exemplu Cehia – moștenirea noastră culturală, atât cea materială, cât și cea imaterială.”

VIITORUL ROMÂNIEI. V-aș propune să încheiem cu un exercițiu de imaginație. Cum vedeți viitorul țării noastre din punct de vedere cultural? Avem motive să credem că România va fi, peste câteva decenii, o țară mai atrăgătoare decât astăzi din punct de vedere cultural?

Sper ca România, peste câteva decenii, sa fie o țară mai prosperă, cum poate fi, de fapt, dacă cei care o conduc devin responsabili și gândesc pe termen lung, la viitorul copiilor lor, nu doar la venituri obținute pe termen scurt. Avem un potențial cultural și turistic important, suntem o țară aflată la granița mai multor influențe – occidentale și orientale – cum am fost mereu, la porțile Orientului, și asta ne dă un aer boem, relaxat și exotic (mai ales pentru vestici). Sper că, datorită inițiativelor private, dar și a celor de stat, vom recupera și vom valorifica, așa cum se întâmplă în alte state europene – cum este de exemplu Cehia – moștenirea noastră culturală, atât cea materială, cât și cea imaterială. Acest lucru este posibil dacă investiția reală în cultură și educație va da roade, școala să deschidă copiilor apetitul pentru dezvoltarea lor ca indivizi și pentru descoperirea frumuseților din jurul lor.

„Îmi place mult Bucureștiul, mai ales zonele istorice, unde se pot vedea în continuare cartiere rezidențiale cu aer de acum un secol, cu grădini pline de verdeață și case cu marchiză, cu arhitectură eclectică unde ai senzația că timpul nu trece, cum ar fi cartierul Armenesc sau zona Ioanid, de exemplu.”
Sandra Ecobescu, membru fondator și președinte al Fundației Calea Victoriei

Foto: Fundația Calea Victoriei