Alin Constantin are 29 de ani și a plecat din România încă din anul 2009. A stat șase ani în Anglia, iar de acolo a venit în Austria, la Viena. Lucrează într-o firmă de montaj din „Orașul Valsului”, alături de mai mulți români. În 2017, mândri de originile lor, s-au decis să înființeze un club de fotbal format exclusivi din români. I-au pus ineditei echipe un nume sugestiv: FC Valahia.

de Ionuț Axinescu

S-au înscris în a cincea ligă de mini-fotbal a Austriei și de atunci au promovat consecutiv în fiecare an. Sezonul trecut, FC Valahia a dat marea lovitură. A câștigat Cupa Austriei la mini-fotbal, performanță care i-a dus automat în prima ligă a țării.

„Echipa care câștigă cupa se califică pentru prima divizie de mini-fotbal a țării. Așa e regula aici. Practic, e un drum mai scurt spre vârf”, explică Alin Constantin. Astfel, din toamnă, mai exact din 10 septembrie, când începe noul sezon, FC Valahia va evolua printre granzii Austriei.

Cine sunt românii care evoluează pentru FC Valahia?
La ora asta, avem două echipe, cea de titulari și cea de rezerve. Lotul complet cuprinde 32 de jucători, plus câțiva inși care vin și se antrenează cu noi, ca să facă puțină mișcare. La mini-fotbal se joacă în șase, cinci fotbaliști de câmp și portarul, iar la fiecare meci ai posibilitatea să incluzi în lot 12 jucători. Schimbările se fac ca la handbal, nu ca la fotbalul în 11, astfel că jucătorii se tot rotesc pe parcursul unui joc.

Absolut toți componenții echipei suntem români. Unii sunt din Serbia sau din Republica Moldova, dar cu rădăcini românești la bază. Ca vârstă, prima echipă e formată din jucători între 18 și 23-24 de ani, plus câțiva veterani. Echipa a doua, cea de rezerve, are în componență, în majoritate, fotbaliști de peste 30 de ani. Eu sunt antrenorul, managerul, căpitanul, principalul responsabil, ca să zic așa. Nu câștigăm niciun ban din asta, facem totul din pasiune.

Cât de des vă antrenați și din ce vă finanțați?
Ne antrenăm o dată pe săptămână, vinerea, într-o bază sportivă mare din Viena. Doar o dată, pentru că toți lucrăm, nu avem cum să ne pregătim mai des, din păcate. Meciurile se joacă duminica. Cât despre bani, în proporție de 70-80 la sută ne autofinanțăm. Eu și Rafan Lucian, cel cu care am pus bazele clubului, susținem FC Valahia.

Am avut câțiva sponsori în trecut, antreprenori români de aici, din Viena, dar nu foarte consistenți. De regulă, ne-au dat câte o sută sau două sute de euro ori un rând de echipament. Asta în condițiile în care, anual, costurile de funcționare ale clubului sunt în jur de trei mii de euro, în principal taxe către federația austriacă. Costuri de deplasare nu există încă, pentru că toate partidele se desfășoară la Viena. Mai puțin turneul final, la care am participat și noi anul acesta, ca deținători ai Cupei Austriei, și care se ține la Tirol.

A mai jucat vreunul dintre voi fotbal în trecut sau ați început odată cu FC Valahia?
Eu am jucat, când eram mai mic, în ligile a patra, a treia și a doua din România. Am fost la Petrolul Berca și în lotul Gloriei Buzău. Rafan Lucian a jucat în Divizia C, la Olimpia Satu Mare, și mai avem un tip care a evoluat la Pandurii Târgu-Jiu. Încetul cu încetul, probabil că vor mai apărea și alții cu „istorie” în fotbal, pentru că acum am devenit mai cunoscuți în comunitatea românească de aici. Înainte nu ne știa nimeni, acum primim săptămânal șapte-opt mesaje pe pagina noastră de Facebook, de la români care vor să vină la selecție.

Care e nivelul de joc? Se joacă agresiv, se pune osul tare?
În liga a treia, nivelul era unul mediu, însă în primele două ligi se joacă tare, din ce am văzut. Există agresivitate, fiecare echipă trage puternic, iar asta va continua și în sezonul care vine, deoarece unele meciuri vor fi televizate. Vor veni scouteri, așa că toți vor căuta să impresioneze. La cluburile de prima ligă evoluează jucători care în restul timpului sunt profesioniști la echipe de fotbal în 11. Oameni care câștigă bani din asta. Uite, în prima ligă de mini-fotbal există cluburi care au inclusiv buget pentru transferuri, undeva la 100-150 de mii de euro. La noi, în schimb, e vorba doar despre pasiune.

Am vrea să găsim un sponsor, dar e complicat, pentru că românii de aici nu prea sunt dispuși să se implice financiar. Poate mai degrabă să găsim niște austrieci care să fie impresionați de echipa noastră. Vom vedea, deocamdată suntem 100% concentrați pe sezonul care urmează.

Cum vă privesc adversari, ținând cont că sunteți o echipă de români care joacă în sistemul competițional austriac?
N-am avut probleme, am câștigat pe teren respectul adversarilor. La început nu ne luau în seamă, dar acum, când mergem la meciuri, îi vedem că ne știu. „A, au venit cei de la FC Valahia”. Am început să contăm. Poate nu e doar respect, ci și invidie, însă important e că se vorbește despre noi.

Am avut rivalități cu alte echipe etnice – cu turcii, sârbii, croații, albanezii, ungurii, dar totul în limite sportive. Oricum, mai există români care joacă mini-fotbal, ce-i drept, în echipe mixte de aici. Doar la noi, la FC Valahia, există regula asta, să fim toți români. Și-am făcut tot ce e posibil să menținem politica asta.

Zi-mi un meci memorabil al lui FC Valahia, unul de povestit nepoților!
Evident, mi-a rămas în minte finala cupei, meciul care ne-a dus în prima ligă. Am jucat cu o echipă numită Al-Ittihad, formată din jucători arabi care evoluează în ligile a doua și a treia de fotbal în 11 ale Austriei. Știam că va fi greu cu ei, dar am luptat și-am dat tot ca să-i batem. A fost 1-1 în timpul regulamentar, apoi am câștigat la golul de aur. Și-am sărbătorit românește, cu o horă clasică încinsă chiar acolo, pe teren. Am rămas câteva ore să celebrăm succesul.

Și a mai fost o partidă de neuitat. În fiecare an, la Viena se ține Kontinental Cup, o competiție în care se strâng echipe ale naționalităților de aici. Practic, am reprezentat România la turneul acesta. Au fost 32 de echipe, de națiuni, iar noi am câștigat competiția. I-am bătut pe sârbi în finală, cu 1-0, tot la golul de aur.

Cât de dificil a fost?
Echipele erau de valori apropiate, așa că fiecare meci a fost complicat. Mai cu seamă semifinala, pe care am jucat-o împotriva Egiptului. La ei evolua un tip, Karim Sallam îl chema, care joacă în a doua ligă de fotbal în 11. Pe site-ul de specialitate transfermarkt.com e cotat la 400 de mii de euro. În trecut, a jucat pentru naționala U-21 a Egiptului. Acum are 27 de ani, dar îți dai seama cam la ce nivel este. Însă e greu cu noi, cu românii. Suntem orgolioși și urâm să pierdem. „Pasiune, onoare și ambiție”, acesta e motto-ul nostru.

Unde sperați să ajungeți cu FC Valahia?
Mai nou, colaborez cu un tip care este agent de jucători. Noi avem tineri care sunt talentați, au calități importante și ar putea face pasul spre fotbalul profesionist. Au 18-19 ani și ar fi păcat să nu-și fructifice talentul. Sper să fie remarcați și să primească o șansă la un club de fotbal în 11. Ar fi bine și pentru ei, dar și pentru noi, ca echipă. Un plus de imagine pentru FC Valahia.

Ce urmează pentru tine, pe termen lung?
Eu mă implic în viața comunității de români din Viena, am organizat inclusiv acțiuni caritabile. Ținta mea e să deschid, la anul, o școală de fotbal aici, în Viena. O să fie pentru toată lumea, dar aș vrea să mă axez în principal pe tinerii români. Comunitatea de români din Viena a crescut enorm în ultimii ani, pe listele electorale erau 50 de mii de oameni. Cu copii cu tot, probabil că suntem vreo 60 de mii de români. Așa că există mult potențial, există arie de selecție, cu siguranță. Ar fi extraordinar ca puștii români de aici să se poată dezvolta sportiv și să aibă o oportunitate de a deveni fotbaliști profesioniști.