Theo (26 de ani) se află în acest an printre finaliștii Galei HOP, dedicată celor mai buni tineri actori din România.

Andrei Crăciun

Cine ești dumneata, Theodora Sandu? Care e povestea dumitale? Cum ai ajuns actriță?
Salut, sunt Theodora, iar apropiații îmi spun Theo. M-am născut și am crescut în Brașov, am o familie numeroasă pe care o iubesc la infinit, câțiva prieteni buni pe care îi țin aproape și multă nădejde în suflet. De mică am fost poreclită actrița familiei, fiindcă mă uitam cu Buni la telenovelele cu Thalia și îmi doream să ajung ca ea. Toată copilăria am făcut pian și balet, așa că încă de atunci am prins gustul scenei și dragostea pentru acel sentiment inefabil care se naște între cel care privește și cel care este privit. În liceu m-am apucat de cursuri de actorie și împreună cu gașca de prieteni am format o trupă de teatru cu care am participat la câteva festivaluri de liceeni. În clasa a 11-a am oficializat și în familie decizia mea de a deveni actriță. Am primit tot sprijinul posibil din partea alor mei, deși le simțeam teama din spatele zâmbetului binevoitor. În toamna anului 2012, de ziua mea, am aflat că am fost admisă la UNATC. A urmat perioada tumultoasă a celor trei ani de licență, în care am încercat să rămân fidelă școlii și cerințelor exigente ale acesteia. Apoi au urmat doi ani de master în care am întâmpinat primelele dezamăgiri reale din meserie, iar aura magică pe care o avea actoria pentru mine până atunci a început să se estompeze. Au apărut îndoielile, întrebările fără răspuns, a început procesul meu de maturizare. Astăzi, am aproape 26 de ani și sunt angajată în calitate de actriță la secția dramă a Teatrului „Toma Caragiu”, Ploiești. Întrebările există în continuare, la fel și aura meseriei, care strălucește cu intensități diferite, în funcție de momentul și locul în care mă aflu eu ca om, în această călătorie numită viață. Iar dacă există ceva ce caut în prezent, aceasta este liniștea interioară, echilibrul.

Felicitări pentru calificarea la Gala HOP – Gala Tânărului Actor, locul unde sunt selectați cei mai buni tineri actori din țara noastră. Cu ce așteptări te îndrepți către malul mării, unde se va desfășura concursul?
Către Gala HOP mă îndrept cu entuziasmul de rigoare, dar și cu o oarecare relaxare. Am mai participat o dată la gală în 2017 și simt că atunci eram mult mai mică din multe puncte de vedere, puneam multă presiune pe mine și trăiam foarte mult în mintea mea . Obiectivul meu de atunci a rămas valabil în continuare și va fi mereu pe lista mea de țeluri: să fiu și atât. Îmi doresc să mă bucur în mod autentic de experiență, fără să mă gândesc că trebuie să demonstrez sau să arăt ceva. Recunosc că mă folosesc de prilejul Galei HOP în scop terapeutic, pentru hrănirea unor căutări personale și pentru reîmprospătarea percepției mele asupra acestei meserii.

Unde vei juca de la toamnă, unde să venim să te vedem, să te constatăm?
Deja din această vară puteți vedea o parte din participanții la Gala HOP în spectacolul ON THE ROOF de Gigi Căciuleanu, care a avut premiera pe 27 și 28 iulie la Amfiteatru,TNB. Apoi, din toamnă vă aștept la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, unde vom deschide stagiunea cu spectacolul Piatra din Casă în regia lui Alexandru Dabija. În continuarea stagiunii, vă aștept la toate spectacolele în care joc: Vrăjitoarele din Salem de Vlad Cristache, Căsătoria de Alexandru Mâzgăreanu, Miere Sălbatică de Alexsandar Ivanovski, Cuscrii din Tirana de Dragoș Câmpan și Doi tineri din Verona de Vlad Trifaș. Tot la toamnă sper să vă pot invita în segmentul teatrului independent al capitalei la un spectacol semnat de Anca Maria Colțeanu.

Ce întrebare ai fi vrut să îți adresez și cum ai fi răspuns la ea?
Ce rol îți dorești să joci? De câțiva ani încoace mă tulbură personajul Opheliei din Hamlet al lui Shakespeare. De aceea am și ales acest personaj pentru Gala HOP. Mă fascinează schimbările din psihicul ei și tot ce exprimă ea în urma unor evenimente traumatice din viața ei. Dibuirea acestui personaj este un mister și în același timp o provocare nesfârșită.

Care e treaba cu vrajba din luma teatrului – explică pentru spectatori? Ce neajunsuri sunt? Se constată tăieri de bugete, revolte, anunțuri preapocaliptice. Care e situațiunea, de facto? Ce e de făcut, Theodora?
Hm, cuvântul vrajbă m-a trimis către ideea de concurență între actori și credeam că despre asta vrei să vorbim. Apoi, continuarea întrebării mi-a clarificat zona în care vrei să mergem. Că tot am atins subiectul, aș vrea să spun că eu cred că fiecare este dator să fie în concurență doar cu el însuși. Legat de întrebarea ta, poate ar fi bine ca spectatorul să afle că anul acesta tuturor instituțiilor de cultură din țară li s-a tăiat o mare parte din buget, mai exact 30%. De aceea, colaboratorii nu au fost plătiți cu lunile, iar producțiile și-au restrâns amploarea pentru a face economie. Se fac amenințări cu disponibilizări, așa că umblăm cu toții ca pe ace. Tot ce putem spera este ca oamenii, cei pentru care facem această meserie, să creadă în noi și în munca noastră și să vină în continuare la teatru.

Ce ai fi făcut cu viața ta, Theodora, dacă nu erai actriță?
Mi-ar fi plăcut mult să fiu învățătoare sau profesoară de limba română sau germană. Fragilitatea și totodată forța emoțională a copiilor mă impresionează profund, la fel și modul în care aceștia găsesc semnificații și explicații în locuri pe care adultul nici măcar nu le vede. Generația tânără mi se pare extrem de inteligentă și de hotărâtă și îmi pun mari speranțe în copiii de astăzi. Iar la un moment dat în adolescență îmi doream să devin balerină.

Hai să te întreb ca la resurse umane: unde te vezi dumneata peste zece ani, dar țara noastră unde o vezi peste zece ani?
Peste zece ani mă văd echilibrată și liniștită, împăcată cu prezentul din acel moment. Iar țara se va dezvolta cu pași lenți, dar siguri.

CITAT
Eu cred că fiecare este dator să fie în concurență doar cu el însuși. Legat de întrebarea ta, poate ar fi bine ca spectatorul să afle că anul acesta tuturor instituțiilor de cultură din țară li s-a tăiat o mare parte din buget, mai exact 30%. De aceea, colaboratorii nu au fost plătiți cu lunile, iar producțiile și-au restrâns amploarea pentru a face economie. Se fac amenințări cu disponibilizări, așa că umblăm cu toții ca pe ace.
Theodora Sandu, actriță

Credit Photo: Șerban Roman