“Fiți sinceri, direcți, corecți! Nu va lăsați dezamăgiți ușor! Nu pierdeți speranța! Încercați să aduceți cu adevărat schimbarea, în special în politică. Avem o țară minunată, haideți să arătăm lumii ce putem face!”, este îndemnul lui Ioana Hera, ieșeanca responsabilă de implementarea sistemului operațional lean la o f­abrică în domeniul aeronauticii în Anglia.

Deși suntem din același oraș, am aflat despre Ioana Hera din presă. Se întâmpla în 2014 și ea se afla în top 10 oameni din Iași care au reușit să-și depășească condiția, să părăsească țara și să-și croiască propriul drum.

Dacă ați avea ocazia să o cunoașteți pe Ioana Hera ați înțelege că premisa ei este: “Cariera nu are vacanță”. Se află într-o continua ascensiune profesională și vrea tot mai mult.

După absolvirea facultății din Iași a început să lucreze pe resurse umane la diferite companii, iar în present este responsabilă de implementarea sistemului operațional lean la o f­abrică în domeniul aeronauticii din Anglia. Nu se vedea departe de România, dar îi plăcea să călătorească. Când a lăsat în urmă țara natală, avea deja o carieră, însă, în Anglia a descoperit iubirea.

S-a căsătorit, a devenit mama și a continuat să învețe. Locuiește departe de casă, dar îi este dor de vremea noastră, de munți, de gustul mâncării, de piețele de la sat și oraș, de diversitate, de peisaj, de culturi și cultură, de limbaj, de capacitatea noastră de a filozofa, de gălăgia, râsul puternic și mai ales de apartenența la Uniunea Europeană.

Vede în tineri viitorul și oricând ar sfătui-o pe fiica ei să se stabilească în România.

Cine este Ioana Hera? Cum v-ați descrie?

O persoană căreia îi place schimbarea. O mamă care vede lumea prin ochii copilului ei. Un leader care dorește să își crească angajații. O femeie care spune ce crede.

Cum răspundeați când erați mică la întrebarea: “Ce te vei face când vei fi mare?”

Până pe la 12-13 ani, „doctor”. Până pe la 16 ani, „inginer”. Până pe la 20 de ani, „diplomat”. Până pe la 30 de ani, „responsabil de resurse umane” sau „trainer”. Acum, încă nu sunt sigură!

Cum vedeați Europa, când începeați să cunoșteți geografie? Vă proiectați departe de România? Vă vedeați departe de granițe?

Nu mă vedeam departe de România, dar dintotdeauna am dorit să călătoresc. Prin anii 80 ajunsesem deja în (acum Republica) Moldova și în Bulgaria. Europa era fructul oprit – în 1989 abia intrasem la liceu. Dar nu mă vedeam departe de casă.

Unde ați învățat. Ce ați studiat cu precădere, după cursurile preuniversitare?

Am terminat liceul în Pașcani – acum Colegiul Național Mihail Sadoveanu Pașcani. Am absolvit Universitatea de Științe Economice Iași – secția Relații Economice Internaționale. Apoi am obținut o diplomă post-universitare în Managementul Resurselor Umane în UK, Masters of Business Administration de la Warwick University în UK, am studiat „Operations, Supply Chain and Inventory Management” și acum studiez iarăși pentru a deveni coach certificat. Nu cred că mă voi opri vreodată – așa îmi creez alte perspective, noi moduri de a privi lucrurile.

Unde vă aflați acum și cu ce vă ocupați?

Locuiesc în West Midlands, nu departe de Birmingham, și sunt Head of Improvement la o companie din industria aeronautică – responsabilă de implementarea sistemului operațional lean.

Ce nu vă oferea România? Sau mai bine spus, ce ați fi putut face în țara în care ați făcut primii pași?

Aveam o carieră bună din România – înainte de a pleca, lucrăm în Resurse Umane, cu perspective bune de dezvoltare a carierei. Aș fi putut probabil să continui în domeniu, sau să mă reprofilez (așa cum am făcut-o în Anglia).

De ce ați ales Anglia? Ce ați întâlnit aici de ați decis să rămâneți?

Dintr-o întâmplare – probabil m-a ales Anglia pe mine… Soțul meu este englez, și deocamdată este cea mai potrivită țară pentru amândoi. Am locuit în Italia în 2014 (detașare de serviciu), și deși ne-a plăcut stilul de viață, am descoperit o birocrație incredibilă. M-am învățat cu stilul englez – serviciile sunt bune, lumea politicoasă, și pot rezolva orice probleme pe internet (de la schimbarea furnizorului de energie electrică până la rezervarea unei vacanțe sau schimbarea permisului de conducere).

Spuneți-mi, ce conotație prinde pentru dumneavoastră cuvântul sacrificiu?

A renunta la ceva foarte important.

Câte astfel de acțiuni(sacrificii) să le numim așa au fost făcute de familia dumneavoastră? Ați spus vreodată: Gata, mi-a ajuns, vreau acasă?

Cel mai mare sacrificiu este să fiu departe de familia mea din România – părinții și sora mea. Întoarcerea în România (acasă) a fost întotdeauna – și rămâne – o opțiune. Este alegerea mea să rămân în Anglia. Am fost în situația de a considera întoarcerea acasă de vreo două-trei ori, dar de fiecare dată am hotărât să rămân în Anglia.

Care este locul de suflet al Ioanei Hera?

Un sat mic din Bihor, lângă Beiuș. Acolo timpul se oprește pentru mine…

Sunteți un om credincios?

E complicat… Cred într-o forță mai puternică decât noi, dar nu în biserica. Biserica are locul ei, pe care uneori și-l depășește. Cred în capacitatea oamenilor de a fi foarte buni și foarte răi. Cred în echilibru și speranță.

Ce vă lipsește de acasă?

Familia, prietenii care mai sunt în România (deși pe mulți probabil că nu i-aș vedea prea des nici dacă aș fi acasă), mâncarea și o parte din stilul de viață.

Dacă ar fi să vă întoarceți în țară, în ce ați investi?

În mine – aș crea o societate de consultanță – sau în turism ori imobiliare.

În 2017 ați revenit în țară, în Pașcani. Cum ați regăsit orașul, oamenii?

Cum de ați aflat? 🙂 Din păcâte nu am petrecut mult timp în Pașcani – dar oamenii cu care m-am întâlnit sunt calzi, prietenoși, dispuși să ajute. Orașul nu s-a schimbat mult (din câte am văzut). Abia aștept să mă reîntorc să petrec mai mult timp în zonă!

Când și în ce context ați vrea să va întoarceți în țară, în România?

Probabil când nu voi mai lucra – voi avea timp să mă odihnesc și să mă bucur de soare (și sper că nu mă voi frustra atât de rapid de lucrurile care încă „nu merg” în România).

Cum percepeți tinerii acum? Din ce punct de vedere reprezentăm noi viitorul?

Îmi dau seama că mă transform în mama și bunicile mele… Unora le lipsește arta de a interacționa în persoană, și unii se poartă ca și cum lumea le-ar datora ceva. Tinerii de acum sunt foarte deschiși la schimbare. Inteligenți, știu unde să găsească rapid informațiile de care au nevoie și sunt capabili să înceapă o revoluție din fotoliul lor! Știu ce vor, poate mai mult decât generația mea. Este evoluția – voi sunteți viitorul!

Ce sfat i-ați oferi fiicei dumneavoastră dacă ar veni cu gândul că ea vrea să aleagă România?

Ea ar vrea să ne mutăm în România și acum – dar deocamdată nu înțelege toate implicațiile. Aș încuraja-o (doar este pe jumătate româncă!). Sfatul meu? Ai răbdare și perseverează!

Care este cel mai bun sfat pe care l-ați primit?

Două sfaturi: ai răbdare și ascultă cu adevărat la ce spun cei din jur; și: perseverează, vei reusi până la urmă!

Acum lucrați în domeniul managementului. Ce înseamna asta pentru dumneavoastră?

Să ajut pe cei care lucrează pentru mine (sau pe cei cu care lucrez, pe care pot să îi influențez) să crească, să se dezvolte. Să îmi formez un succesor capabil. Să îmbunătățesc felul de a lucra. Acestea în timp ce obțin rezultatele pe care le așteaptă de la mine.

Ce are România și îi lipsește Angliei?

Vremea – iarna și vara. Munții. Gustul mâncării. Piețele – de la sat și oraș. Diversitatea – de peisaj, de culturi și cultură, de limbaj. Capacitatea de a filozofa. Gălăgia, râsul puternic. Apartenența la Uniunea Europeană. Mi-e dor!

Cum vedeți dumneavoastră încercarea această pe care o primim? Pandemie? Ce ar trebui să schimbăm la noi și ce este de învățat?

Pandemia această ne testează limitele. Aduce la suprafață și ce e mai bun, și ce e mai rău. Din fericire, din câte am văzut până acum, mai mult bun decât rău. Le amintește oamenilor că suntem umani – că avem nevoie unii de alții. Trebuie să ne menținem capacitatea de adaptare. Să trăim mai simplu. Învățăm diferența dintre ceea ce ne dorim și de ce avem nevoie cu adevărat. Respectăm și apreciem mai mult o zi cu soare și zgomotele naturii. Acum avem timp – și îl petrecem cu familia, acasă, ne învățăm unii cu alții. Și asta e mai important decât unde mergi în vacanță, câte haine noi ai, ce mășină conduci, câte camere ai sau în ce zona locuiești… Sper să continuăm să apreciem ce e cu adevărat important în viața noastră.

Aveți ceva să transmiți celor de acasă?

Fiți sinceri, direcți, corecți! Nu va lăsați dezamăgiți ușor! Nu pierdeți speranța! Încercați să aduceți cu adevărat schimbarea, în special în politică. Avem o țară minunată, haideți să arătăm lumii ce putem face!

Povestiți-mi, cum v-ați descrie viață? Ce ați schimbă la ea? Ce ați evita să faceți?

O aventură continuă, pe care nu aș schimba-o prea mult. Aș corecta câteva greșeli, dar nu le-aș evita în mod necesar – așa se învață!

Un motto după care vă ghidați în viață aveți?

Nu un motto, dar întotdeauna am crezut că dacă vrei cu adevărat ceva, și depui efortul necesar, vei reuși. Și niciodată să nu renunți la integritate!