Codrina Apostol – omul care inspiră multe femei, are o singură muză: „Mama este modelul meu de femeie!”

- - 4 vizualizari

Timp de joacă, de dezvoltare, de creație, de muncă, de familie, de iubire. Pe cine așteaptă timpul când însuși el este așteptat? Codrina Apostol i-a dat timp timpului, și toate au curs firesc în viața ei. Și-a dat timp să studieze în Grecia, să lucreze în București și să se îndrăgostească iremediabil de un om din același perimetru geografic.

S-a născut la jumătatea lunii aprilie în anul 1982 și a crescut într-o familie care respectă tradiția și bunul simț, calități pe care le predă mai departe Victor-ios. Deși înfiptă în social media, nu a stat departe nici de partea culturală, ca o datorie morală pe care o achită universului că s-a născut la 15 aprilie când este marcată Ziua Internațională a Culturii.

Mamă, soție, prietenă, make-up artist, beauty editor și influencer. Acestea sunt joburile intervievatei de astăzi și de la an la an mai adaugă alte noi îndeletniciri, după cum și ea spune. A fost multă vreme PR-ul uneia dintre cele mai prospere afaceri din zona Moldovei, a fost implicată în foarte multe campanii caritabile, devenind pion important în organizarea unuia dintre cele mai importante proiecte cu strângere de fonduri pentru copii care provin din medii defavorizate, Balul de la Castel.

Din punct de vedere creativ, este considerată a fi un reper: ﮼Fac parte dintre cei norocoși, care au reușit sa-și transforme hobby-ul în meserie. Iubeam să pictez pe pânză dar am decis să înlocuiesc pensulele de picture cu unele de machiaj. Chipul fiecărui model este diferit, fie că este vorba despre culoare, formă sau textură, iar acest lucru mă intrigă. Fiecare pânză vie are o viziune, o poveste, iar rolul meu este să îi dau viață în cel mai personalizat mod cu putință. Industria de beauty nu stă pe loc și nu îți dă voie să te deconectezi, iar toată agitația din spatele procesului creative mă împlinește. Ca makeup artist am avut ocazia să lucrez cu fotografi din diferite colțuri ale lumii, să călătoresc și să îmi reînnoiesc constant bagajul de cunoștințe. Am călătorit în diferite locații în Europa pentru a-mi extinde cariera, dar și pentru a ajunge la nivelul în care să pot oferi cele mai bune servicii clientelor mele. Ca și makeup artist, sunt prezentă atât offline în Iași și în București, cât și în online în publicații precum revista Atlas, revista Dreamingless, revista Ellements, revista Manuka, revista Sicky, revista Trend Privé, revista Vogue Italia sau revist Șapte Seri. Meseria de beauty editor la cele două reviste (Șapte Seri și revist Nunta) îmi dă posibilitatea să împărtășesc cu cititorii mei, ultimele noutăți sau tehnici apărute în industria de înfrumusețare. Toate aceste informații pot fi acum găsite și pe blogul meu Muliebrity„, declară cu modestie Codrina Apostol.

De câțiva ani se împarte cu mult stoicism între viața de familie și carieră. Codrina și soțul ei, Tudor au pornit pe același drum, în urma unei ceremonii și a unei petreceri discrete, iar viața le-au solicitat naturalețea, iar ei au oferit-o cu zâmbetul pe buze. Mi-a povestit astăzi cum s-au cunoscut și ce le-a ținut focul iubirii în continuare aprins.

Ne gândeam că pandemia i-a atins butonul de off, însă chiar și în cele două luni de stat în casă, Codrina și-a drămuit timpul…muncind.

În social media, Codrina este modelul multora, însă ea are un singur model pe care îl urmează. Din tot dialogul purtat, am putut descoperi că exemplul și modelul de bună practică îl are de la mama ei, iubirea supremă a Codrinei: ﮼Pentru mine, mama este modelul meu de femeie. Nu vreau să îmi imaginez viața fără ea….

Cine este Codrina Apostol?

Codrina este mamă și soră, prietenă și soție…este un om simplu care iubește viața și se bucură de lucrurile mărunte. Trăiește în prezent și construiește amintiri pentru viitor. Știe să plângă, dar este și o luptătoare, nelăsând-se ușor dărâmată.

Nu ați stat mereu sub aripa protectoare a părinților. Dorința de evoluție profesională, dar și a sistemului de învățământ v-a purtat la Iași, apoi în Grecia. De unde curajul?

Am plecat din orașul natal la 14 ani, la liceu, în Iași, și acesta a fost primul pas în călătoria care urma. Mereu mi-am pus obiective greu de atins, dar acest lucru este și “acel ceva”, care mi-a dat putere și satisfacție în același timp. La fel funcționez și acum, la cei aproape 40 de ani. În primul an de facultate, am căutat să obțin o bursă și să învăț o limbă de circulație rară, iar Grecia a fost destinația câștigătoare. Bursa guvernamentală, obținută în urma unui concurs, a acoperit cei cinci ani de studiu, iar după absolvire am avut ocazia să muncesc în cercetare, alături de câțiva profesori, din cadrul “Universității Aristotel”. Diploma „Magna cum Laude” mi-a oferit multe privilegii în domeniul meu de activitate, științe politice, economice și analiză electorală. Au urmat multe alte etape și fiecare dintre ele a pus o cărămidă la ceea ce reprezint eu, în momentul actual. Curajul este încă prezent și sunt sigură că voi adăuga o nouă “specializare” în cv-ul meu, cât de curând.

Sub același spațiu geografic v-ați născut, dumneavoastră și soțul dumneavoastră, însă întâlnirea a avut loc mult mai târziu, într-un alt oraș. Credeți în coincidențe și în “Dacă e să aibă loc, va avea!”?

Amândoi suntem născuți în Pașcani, am urmat aceeași școală (Școala Iordachi Cantacuzino) și cu toate acestea, noi doi, nu ne-am întâlnit nici măcar în treacăt. Tudor era prieten cu unul dintre verișorii mei și am aflat ulterior cum toți copacii din curtea bunicii au fost plantați de ei doi. Părinții noștri se știau de când noi nici nu existam, dar cu toate acestea eu și Tudor ne-am văzut prima dată într-o vacanță de iarnă, întâmplător, în jurul vârstei de 28 de ani. Viața mea pare un cerc: am plecat dintr-un punct, orașul Pașcani, am colindat lumea și am ajuns să cunosc iubirea și să mă reîntorc să locuiesc tot acolo, după căsătorie. Cu alte cuvinte, da, cred în aceste vorbe…indiferent unde m-a dus viața profesională, iubirea a câștigat și eu m-am întors acasă! Puteam să ne întâlnim oriunde, oricând, dar atunci a ales soarta să ne pună față în față.

Sunteți un om credincios?

Da! Credința este în suflet, nu în minte! Nu mi-am impus să fiu credincioasă, pentru că așa am văzut la noi în familie, dar diferite momente importante din viața mea mi-au demonstrat că pot răzbi, dacă am credință. Nu contează religia în care ai fost născut sau botezat, nici prezența unei instituții ca să fii un om credincios! Perioada de autoizolare ne-a arătat tuturor că trebuie și că putem să ne exercităm credința în sânul căminului nostru, iar sfatul meu este să continuăm să o facem și după.

Sunteți un reper, pentru cei care văd dincolo de ceea ce arătați. Țineți foarte mult la tradiție, la timp petrecut împreună cu familia, la vizite la bunici, la moșii de iarnă (mi s-a aprins un beculeț), la cadouri de suflet. Cum v-ați păstrat acest respect? Nu spun că alții l-au pierdut, însă ceilalți se lasă copleșiți de viața profesională.

Tradițiile sunt averea noastră! Din punctul meu de vedere o familie fără tradiții nu este o familie puternică. Nu poți trece peste încercările vieții dacă, lipsește nucleul familiei: valorile, tradițiile și credința. Oamenii vin și pleacă, lucrurile sunt și ele trecătoare…tot ce avem sigur sunt amintirile. Au trecut ani buni, de când eram la casa părinților, dar încă păstrez amintirile olfactive, de exemplu. Când făcea mama curat mirosea hm…nici nu știu cum aș putea descrie acel miros! Iar izul din bucătăria casei noastre inunda toată scara blocului! Sărbătorile erau magice datorită tradițiilor, pe care mama le construia pentru noi! Tot ce îmi doresc este ca atunci, când Victor va fi mare, și viața îl va purta prin lume, să își aducă aminte “de acasă” și tot ce reprezintă acest termen pentru noi.

Ați fost o surpriză plăcută pentru mine când v-am descoperit față în față vara trecută și am aflat câte sacrificii faceți, dincolo de ceea ce noi vedem. Ați putea da skip vizitelor atât de dese în capital, însă lucrați în continuare, dintr-o responsabilitate admirativă, aș spune eu. Am amintit de sacrificii și în această direcție aș duce întrebarea: Câte sacrificii ați făcut până în acest moment și ce regrete aveți?

Nu simt că am făcut sacrificii… viața este mereu despre alegeri! Am avut de ales și cu toții avem, zi de zi. De la alegeri banale, precum să stau la televizor, să văd un serial sau mă joc cu cel mic, să gătesc pentru familia mea sau să comand repede ceva, până la opțiuni care îți pot schimba viața. Într-adevăr, naveta mea săptămânală la București nu este ușoară, dar este o alegere, una făcută conștient, care în ciuda oboselii îmi aduce multe alte beneficii. Atunci când am decis să fac acest lucru, am avut sprijinul total al soțului, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Acolo îmi desfășor meseria, iar acasă sunt 100% dedicată familiei.

Care este orașul dumneavoastră de suflet? De ce?

Iubesc două orașe: Pașcani și Salonic. În Pașcani am copilărit și fiecare clădire, fiecare străduță este plină de amintiri. Îmi este dor de acele vremuri, când mergeai până la magazinul din colț și stăteai de vorbă cu toți vecinii, copii alergau cu cheia la gât, iar gospodinele se lăudau care mai de care cu rețete nou descoperite. În Salonic, a început procesul de dezvoltare personală. Putea fi oricare alt oraș, dar acolo am mers la facultate și acolo am luat pentru prima dată viața în mâini.

De ce make-up?

Din păcate, pictura nu putea fi o opțiune…am pierdut prea mulți ani din viată, îndreptându-mă spre o altă direcție, iar când am avut în sfârșit, șansa să mă întorc la ceea ce am iubit de când eram copil, am vrut să îmi aducă și beneficii materiale. Cu toții știm cât este de greu să trăiești din pictură, așa că am ales machiajul. Pentru mine este o altă ramură a desenului, doar că vine la pachet cu un bonus: interacțiunea umană.  Am ales această meserie, pentru că ador să stau de vorbă cu femeile, pentru că reușesc să țin pensula în mână și să trăiesc mai mult decât decent, din ceea ce fac.

Sunteți printre puținele femei influencer naturale și cu toate aceastea, găsiți cele mai blânde cuvinte pentru a spune de ce unele au ales să apeleze la esteticieni. Sunteți de pomină. Întrebare: Cum ar trebui să gândim pentru a ne aprecia mai mult așa cum suntem, sau cine contribuie la încrederea aceasta în noi înșine?

Nu sunt contra operațiilor estetice și nu condamn femeile care au apelat la bisturiul esteticianului. Sunt sigură că toate au făcut acest pas din dorința de a căpătă mai multă siguranță în propria persoană. Nimeni nu suportă atâta durere, decât dacă imaginea din oglindă îl dezamăgește cu adevărat. Noi, femeile, suntem dușmanii noștri, criticii noștri cei mai mari. Noi ne arătam pe stradă cu degetul, noi ne comparăm cu imagini din online și tot noi ducem această luptă cu fizicul, toată viața. Cine nu ar vrea să arate impecabil, fără riduri, fără celulită, fără vergeturi și multe altele. Ce trebuie să conștientizăm este că nimeni, nici măcar celebrele figuri feminine de peste hotare nu sunt perfecte. Viața este prea scurtă ca să fim zi de zi nemulțumite. Și eu am vergeturi, și eu am celulită, dar mă simt sexy pentru vârsta pe care o am. În ochii mamei mele sau a soțului meu sunt perfectă, și pentru că zi de zi aud asta, mi-am dat seama că doar eu mă pedepseam pentru micile imperfecțiuni estetice. Acceptă dacă cineva te laudă și încearcă să te răsplătești pentru toată munca, pe care o depui zilnic și nu doar să te critici.

Oare mai e nevoie ca femeia Codrina să muncească?

Da, zilnic, pentru tot restul vieții. Cum aș putea să nu muncesc?! O mamă muncește 24 din 24, o soție la fel și o bunică cu atât mai mult. Deocamdată le-am bifat pe primele două, dar anii trec și eu sper să mă joc, la un moment dat, cu nepoții. Pe lângă toate acestea, am nevoie să continui munca pe care am început-o și care îmi aduce atâtea beneficii. Sincer, atunci când nu muncesc, nu sunt fericită…mă împlinește munca, iar rezultatele activităților mele îmi dau energia de care am nevoie zi de zi!

Ce menține iubirea dintre Tudor și Codrina?

Cel mai greu este să încerci să descrii în cuvinte iubirea. Pot să vă spun de ce nu s-a schimbat nimic în sentimentele mele față de acest om, după atâția ani, dar iarăși mi se pare insuficient. Tastând aceste cuvinte, mi se pare că nu au forța sentimentelor care zac în mine. Mi-ar fi prins bine să am un buton pe care să îl pot apăsa și să vă povestesc cu voce tare iubirea mea pentru el. Am fost cucerită cu un gest mărunt pe care l-a făcut și pe care nu îl voi uita – a deschis ușa unei doamne care făcea curat în scara blocului și a zis “săru’mâna”! Pe loc, am înțeles că este acel tip de bărbat, care respectă femeia și mai ales femeia care muncește…intre timp nimic nu s-a schimbat! De la Tudor am învățat să dau și să nu am așteptări, am învățat că totul va fi bine și am învățat că viața este o joacă! Suntem doi copii cu un copil și, acesta, este purul adevăr. Am arătat de multe ori în online cum este viața noastră de familie și Tudor este de departe preferatul fetelor. Recunosc că eu sunt cea serioasă, dar și cea chinuită de ambii năzdravani din casă. Tudor este cel mai optimist om, pe care l-am întâlnit și cel mai bun. Aceste două valori, care nu s-au schimbat în anii petrecuți împreună, mă fac să îl privesc mereu cu admirație și să îi sar în brațe de câte ori intră în casă. Și, vreau să mai împărtășesc cu voi un mic secret: despărțirea de dimineață, când fiecare pleacă la muncă, este cea mai grea…ne îmbrățișam și rămânem așa minute în șir, ca să ne ajungă până ne revedem seara.

V-am întrebat și live, vă întreb și pentru cititori: Ce valori morale ar trebui să insufle părinții copiilor?

Respectul, sinceritatea, generozitatea și empatia. Sunt patru valori de bază la noi, în familie, valori după care noi ne ghidam. Nu aș putea să îi cer lui Victor să facă ceva care noi nu facem, să mănânce ceva care noi nu mâncam, să ofere ceva unui copil, când noi uităm să fim oameni. Copiii sunt oglinda noastră. Când îți privești piticul și ești mulțumit, înseamnă că ai fost un exemplu bun de urmat. Ce rost ar avea să ne apostrofam constant copiii pentru comportamentul lor, când al nostru lasă de dorit?

Ce înseamnă pentru Codrina Apostol social media?

Nimic din ce vă așteptați! Social media, și mă refer strict la Instagram, este platforma pe care eu îmi desfășor o parte din activitate, dar și locul unde am dezvoltat prietenii, care s-au mutat ulterior în viața reală. Este a doua mea casă si, de ce nu, familie! Este locul în care dau frâu liber creativității mele și primesc răsplata cea mai de preț: aprecierea celor, care îmi sunt alături. Au fost zile grele, iar oamenii din online, fără să știe, mi-au fost alături cu un mesaj de bună dimineața sau cu o vorbă frumoasă.

Mulți ani ați fost PR-ul unei mari companii implicate în foarte multe proiecte caritabile (Kosarom). Trecea Codrina Apostol prin filtrul personal asocierea campanii/proiectului cu ceea ce făcea compania pe care o aveați în tutelă?

Nu aveam cum să nu o fac! Cred că acesta este cel mai mare defect al meu…mă implic emoțional în tot ceea ce fac, în fiecare mesaj, în fiecare caz! Mă transpun automat în locul celui, care trăiește o dramă și nu mă detașez până nu găsesc o rezolvare. De mulți ani, mi-am schimbat locul de muncă, dar această latură a mea a rămas la fel! Nici nu mai încerc să mă schimb…pur și simplu am acceptat că așa este firea mea. Încă mă implic în multe proiecte caritabile, dar este o discuție lungă și sper să am altă dată ocazia să vorbim despre asta.

Sunteți urmărită în online relativ de câțiva ani, timp în care ați crescut exact ca Prâslea! Sunt convinsă că mulți vă sfătuiam să creșteți prin alte tertipuri, însă ați preferat creșterea organică. Sunteți adepta muncii asiduee?

Am început partea de online foarte târziu…prea târziu aș spune, dar acest lucru nu m-a speriat! Sunt o persoană tare ambițioasă, iar lucrurile, care sunt dificile, sunt pentru mine mici provocări, care îmi hrănesc mintea și sufletul. Creșterea organică nu este calea ușoară și poți fi tentat să folosești tertipuri. Am ales să muncesc și să investesc în mii de ore petrecute în online, ca să învăț regulile jocului. Nu am avut o creștere rapidă, din contra, dar am avut răbdare și siguranța, că ce este al meu este pus deoparte. În online este loc pentru toată lumea și tot ce trebuie să faci este să fii tu însăți. Aș putea vorbi ore întregi despre asta și chiar urma să o fac în cadrul unei conferințe, organizată la Muliebrity, dar a început pandemia.

Știți să faceți de toate, să onorați toate rolurile pe care societatea le-ar mai inventa și o faceți cu stoicism, cu zâmbetul pe buze. Aveți un buton de off? V-a apăsat Covid-19 butonul?

Am râs copios când am citit această întrebare, pentru că și cei din familia mea mă întreabă fix același lucru. Din contra, autoizolarea a fost momentul când toate motoarele mele au început să funcționeze la maxim! Am un rol nou în casă și anume, cel de educator! Fac teme zilnic cu Victor și încerc să fac diferența dintre Codrina educator, Codrina mamă și Codrina soție. Toate implică abordări diferite și dacă stau bine și mă gândesc cred că mi-am descoperit abilitați, de care nici eu nu știam!

Cum vă vedeți peste 10 ani?

Mămică de doi copii…este singurul plan de viitor! Nu vreau să gândesc atât de departe, pentru că sunt conștientă că, din păcate, trecerea timpului va lua din viața mea mulți oameni dragi, iar aceasta este cea mai mare frică a mea. Mă despart greu de oameni…Pentru mine, mama este modelul meu de femeie. Nu vreau să îmi imaginez viața fără ea…Iau fiecare zi așa cum vine și îmi fac planuri pentru următoarele trei zile, maxim.

După ce motto vă ghidați în viață?

Am un motto pe care îl urmez de când eram micuță: “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Aceste vorbe le auzeam de la  bunicul meu și la fel îl învăț și eu pe Victor!

 

 

comments icon 0 comments
4 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Teona Gherasim


Bookmark?Remove?

Povestea singurului producător român licențiat Disney: “Ne-am dorit cu îndârjire să arătăm lumii că și în România se poate construi din nimic și se poate munci cu pasiune!”

-

Când apare un copil într-o familie, mulți părinți se dau peste cap pentru a găsi cele mai bune produse de îmbrăcăminte pentru cei mici. Nu toate minunile vin pe lume cu o greutate ideală. Există și copii prematuri, dar și copilași bolfoși. În majoritatea mater... Mai mult »