Trebuie să recunoaștem că atunci când își face apariția în viața fiecăruia dintre noi un obstacol, ne întrebăm: de ce eu? pentru că, poate, ne ia prin surprindere de cele mai multe ori, poate că nu e nimeni pregătit să se adapteze la noi condiții indiferent de natura lor, dar nici nu se poate ca toate zilele să fie tratate cu mâhnire și lăsând doar vocile negative să se audă.

Horia Ciacoi ne învață lecția pe care și-a însușit-o și el odată cu trecerea anilor de când a primit un diagnostic, pe care acum, după multă muncă cu psihicul său, îl privește ca pe o bucurie. Greu de crezut pentru unii, dar tânărul a înțeles că se poate trăi frumos și cu diabet de tip 1. Este fruntaș în lupta cu boala. Guvernează permanent în jurul credinței și a mărturisit că a ales să vadă doar lucrurile bune.

            Studiază Business & Hospitality Management la Anglia Ruskin University din Londra și este încântat pe deplin de felul în care sunt tratați studenții și de amabilitatea pe care o arată profesorii. Recomandă sistemul de învățamânt britanic tuturor celor care doresc perfecționare peste granițele României, mai ales, spune el, că se pune accent mai mult pe partea practică.

Horia se împarte între regimul alimentar echilibrat pe care și l-a însușit pentru a-și menține sub control diabetul, cursurile de la facultate, drumurile pe care le face suficient de des, Cluj-Londra, dar nu uită printre acestea de plăcerea vieții sale descoperită în copilărie, baschetul. Toți membrii familiei i-au insuflat dorința de a practica sport. Tatăl său a făcut volei de performanță în tinerețe, mama a cochetat cu gimnastica, iar fratele mai mare mergea la antrenamente de baschet.

            Sportul înseamnă viață pentru mine, iar baschetul este sportul de care m-am îndrăgostit de la vârsta de 6 ani. M-a ajutat să privesc lumea dintr-o altă perspectivă și m-a învățat că trebuie să muncesc constant pentru a atinge măreția. Practicând acest sport la un nivel înalt, mi-am dat seama că dacă muncesc zi de zi și am încredere în propriile forțe, aș putea ajunge într-o zi să joc în NBA precum eroii mei (LeBron James, Kobe Bryant și Michael Jordan).

Își iubește țara natală, dar în același timp știe că sunt mulți oameni care pot aduce valoare, dar nu sunt ascultați. Este unul dintre cei care dorește să aducă un iz de altceva pentru România atunci când va fi pregătit să se întoarcă definitiv. Vrea să știe că face parte din generația care transformă în mai bine România, de aceea perfecționarea continuă îl va ajuta. Se gândește deja la următorul pas pe care ar trebui să-l facă pentru a se dezvolta. Un master în Elveția pe același profil ales în Anglia este opțiunea lui de viitor.

Are planuri mărețe și nu va construi un viitor frumos doar pentru el. De tot ce proiectează acum în minte, vrea ca în câțiva ani să beneficieze și semenii săi. Scopul său primordial este să înființeze o fundație care să ajute persoanele în lupta cu diabetul.

            Cine este Horia Ciacoi și încotro se îndreaptă?

            Sunt un student de 21 de ani și mă caracterizez ca fiind un om simplu cu vise mărețe de a schimba lumea în bine. Consider că este de datoria fiecăruia să lase în urmă o lume mai bună. Cred că fiecare om s-a născut pe această lume pentru un anumit scop. De mulți ani mi-am identificat pasiunile și mi-am stabilit țelurile pe care vreau să le ating, cel mai măreț fiind acela de a demonstra oamenilor că se poate trăi mult și bine cu diabetul de tip 1.

Care sunt cuvintele în jurul cărora guvernezi în viață?

            Credința, iubirea și pasiunea îmi definesc viața, existența. Sunt un om credincios și dispus să-și ajute aproapele fără să aștepte neapărat ceva în schimb și consider că iubirea este legea fundamentală a întregului univers. De asemenea, ai mei m-au sfătuit mereu să fac ceea ce îmi va aduce fericire, drept urmare îmi acord tot timpul și atenția asupra pasiunilor mele.

Un om este construit atât din tristeți, cât și din mulțumiri sufletești. Tind să cred că diagnosticul primit în 2012 cum că ai diabet este mâhnirea cea mai mare. Dar, satisfacția ce îți luminează sufletul care este?

            Sincer să fiu, tot același diagnostic cu diabetul de tip 1 este și cea mai mare bucurie a vieții mele. A fost momentul în care viața mi s-a schimbat complet înspre bine. Am luat acel diagnostic foarte în serios și am știut că Dumnezeu mi-a dat această misiune cu un anumit scop. M-am maturizat destul de devreme față de cei de vârsta mea și am evoluat pe plan fizic și spiritual. Fără diabet nu aș fi devenit persoana care sunt azi și nu aș fi putut să evoluez atât de mult pe plan spiritual. Povestea mea cu diabetul este încă la început.

Ce signifianță are sportul pentru tine, în special baschetul?

            Sportul înseamnă viață pentru mine, iar baschetul este sportul de care m-am îndrăgostit de la vârsta de 6 ani. M-a ajutat să privesc lumea dintr-o altă perspectivă și m-a învățat că trebuie să muncesc constant pentru a atinge măreția. Practicând acest sport la un nivel înalt, mi-am dat seama că dacă muncesc zi de zi și am încredere în propriile forțe, aș putea ajunge într-o zi să joc în NBA precum eroii mei (LeBron James, Kobe Bryant și Michael Jordan). Din nefericire, diagnosticul cu diabet m-a tras în jos și au mai urmat o serie de probleme de sănătate, însă am mers înainte. Joc și în ziua de azi baschet și nu mă voi opri să practic acest sport minunat. Mai mult, baschetul a reprezentat o modalitate excelentă de a mă deconecta de la stresul cotidian și mereu m-a ajutat și mă va ajuta să îmi mențin valorile glicemiei la un nivel normal.

De ce ai ales să studiezi peste granițele țării noastre? Ce diferențe ai sesizat că există între sistemul de învățământ britanic și cel românesc?

            Nu a fost o alegere ușoară, dar a meritat din plin. Mereu mi-am dorit să studiez într-o țară străină, să mă dezvolt într-o țară mai civilizată decât România. Nu mă înțelegeți greșit, îmi iubesc țară, dar mai avem de evoluat la multe aspecte, în special la sistemul de învățământ.

Sistemul de învățământ britanic pune mult accentul pe practică, lucru care este crucial pentru pregătirea studenților de a se confrunta cu obstacolele vieții. De asemenea, profesorii sunt foarte înțelegători, pregătiți și dornici să te sprijine de-a lungul “călătoriei tale”, dacă o pot numi așa.

Eu studiez Business & Hospitality Management la Anglia Ruskin University din Londra și încă de la început am fost uimit de felul cum suntem tratați ca și studenți și de amabilitatea profesorilor. Recomand cu drag sistemul de învățământ britanic pentru orice student care își dorește o experiență academică în străinătate.

Ce sfat ai da unui tânăr care ar vrea să studieze în străinătate?

            Să nu se sperie de necunoscut, ci să-l privească ca pe o șansă de a evolua, atât pe plan spiritual cât și fizic. Cum am spus și eu, desprinderea de țara natală, de confortul de acasă, nu este deloc ușoară. În schimb, după cum spune un autor preferat de-al meu, J.R.R. Tolkien, nu toți cei care se rătăcesc se pierd. Prin urmare, e nevoie de curaj și multă credință pentru a începe un nou capitol al vieții.

Care sunt principalele trei lucruri care îți plac în Anglia?

            Îmi place mult arhitectura Angliei, nivelul de civilizație al țării și sistemul de învățământ. Sunt foarte multe clădiri impresionante și obiective istorice care merită vizitate, mai ales în Londra. Mai mult, mă fascinează rețeaua de transport în comun pe care o folosesc zilnic pentru a mă deplasa și spațiile verzi vaste precum Hyde Park, unde obișnuiesc să mă plimb în timpul liber.

Referitor din nou la sistemul de învățământ, este ideal pentru orice viitor student care dorește să-și continue studiile într-o țară civilizată. Anglia primește și susține educația studenților săi prin numeroase programe de finanțare, ceea ce demonstrează importanța pe care o acordă formării viitoarelor generații.

Dar, acele trei lucruri care nu îți plac în România?

            România este o țară bogată în resurse și cu un popor demn de lăudat pentru credința în Dumnezeu. Însă, mă întristează când văd atâta corupție, prostie și lene. Mentalitatea românilor este învechită, sistemul de învățământ este antic și conducătorii țării noastre sunt incompetenți.

Vreau să fac parte din generația care aduce o schimbare majoră pentru România, avem oameni inteligenți și de mare valoare, dar din păcate vocea lor nu este ascultată. Trebuie să ne trezim la realitate și să muncim din greu pentru a transforma România într-o țară civilizată, să ne recâștigăm locul în rândul țărilor demne de urmat.

Atunci când negociezi cu timpul liber, cum ți-l petreci?

            Sunt genul de om care muncește din greu, dar asta nu înseamnă că îmi neglijez pasiunile. Sunt fericit în legătură cu tot ceea ce fac, chiar mă consider un om binecuvântat. În timpul liber îmi place să citesc cărți referitoare la nutriție, dezvoltarea personală, filozofie și geografie. În ultima vreme am început să citesc lucrările domnului Dumitru Constantin Dulcan, o mare valoare a țării noastre. Dacă am gândi toți precum domnul Dulcan și daca ne-am dedica timpul și atenția spre spiritualitate și credință, lumea asta ar fi cu siguranță un loc mai bun.

În timpul liber mai construiesc LEGO, o pasiune pe care o am de la vârsta de 4 ani, ascult muzică, fac sport, meditez, mă uit la filme sau ies în oraș cu prietenii mei.

Fă un exercițiu de imaginație și mărturisește-ne unde te vezi peste 10 ani.

            Mereu încerc să mă proiectez în viitor și asta mă motivează să muncesc constant pentru a-mi atinge țelurile. Mă văd peste 10 ani membru al unei asociații internaționale pentru pacienții cu diabet. Visul meu este să înființez o clinică care să vină cu o abordare holistică în ceea ce privește tratarea și prevenția acestei boli autoimune.

Pentru mine nu există satisfacție mai mare decât să știu că am ajutat un om în lupta sa cu diabetul. Bolile ne sunt date ca și lecții dure de viață și trebuie să le percepem cu un scop final măreț. Bolile ne demonstrează lipsa de grijă și interes legată de propria sănătate, sunt semnale de alarmă care ne atenționează că schimbarea începe de la noi.

Așadar, doresc să contribui la evoluția civilizației umane, nu la distrugerea ei. Sper să mă ajute Dumnezeu și să-mi scoată în cale oameni dornici să mă acompanieze în această misiune importantă !