Vlad Udrescu este angajat la Teatrul Național ʺMarin Sorescuʺ din Craiova.

Andrei Crăciun

Drum. Vlad Udrescu, actor. De unde vine Vlad și unde vrea el să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actorul de astăzi? Cine ești dumneata, Vlad Udrescu? Care îți este povestea?
Din necesitatea de a mă cunoaște pe mine și lumea din jurul meu. De aceea actor. Devenirea e un rezultat al acestei dorințe. E un proces fluid. Nu știu cine sunt, neapărat, dar știu cine am fost.

Povestea e simplă: Am dat la actorie în speranța că o să mă distrez mereu la jobul pe care îl fac (așa cum mă distram cu colegii cu care făceam teatru în trupa liceului). Am dat la actorie, am intrat și la Mureș, și la București. Am ales Bucureștiul, oraș care m-a transformat definitiv.

Pandemie. Cum a fost în starea de urgență și în starea de alertă, cu ce învățăminte s-a ieșit, și de acum încotro?
Starea de urgență la mine a fost cu lucru permanent la teatru. Am început online cu repetiții de text. Am continuat cu „Outfitul Șearpelui” pe texte de Marius Aldea, spectacol regizat de minunata Andreea Gavriliu (pe care o văzusem în Cataclisma la Unteatru și care m-a impresionat cu creativitatea și profesionalismul ei). A urmat „Incognito” de Nick Payne în regia lui Radu Iacoban, care a avut încrederea să-mi dea sa joc vreo cinci personaje în această piesă. A fost cu muncă. Și, pe alocuri, cu board game-uri. Și, uneori, cu teamă, cu îngrijorare, cu frică de schimbare de norme, de reglementări și cu frică de politicieni.

Spectacole. Unde să vină publicul spectator să vă vadă, cu apetitul deschis de citirea interviului (și apocalipsa încheiată)? Unde ești de găsit?Pe marele ecran, precum și pe ecranele mici și mijlocii unde te putem vedea? Cu TIFF-ul care e treaba?
Sunt actor la Teatrul Național Craiova și pot fi văzut acolo și în online (există o platformă care transmite live spectacolele teatrului în această perioadă). Am participat la „10 pentru Film” in cadrul TIFF pentru că niște oameni care iubesc teatrul m-au văzut în spectacole și au considerat că ar fi bine să-mi ofere oportunitatea de a face film. La TIFF am avut ocazia sa întâlnesc artiști din lumea filmului românesc, de la care m-am inspirat cât am putut. Știi cum e să ai în fața ta un om care te încântă cu felul ei/lui de a fi și care îți dă încredere că lumea nu e total eronată și că lucrurile au sens? Cam așa m-am simțit întâlnind toți acești actori, regizori, producători care trăiesc pentru și prin filmul românesc. Am plecat de acolo cu încrederea că pasiunea pentru ceva te scoate din orice stare.

Țara. Ce relație are Vlad cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României?
Asta e o întrebare dificilă. Pentru că simt că am mulți prieteni artiști care merită mai mult și le spun „pleacă, fiindcă pe aici nu poți să te afirmi” sau „ești prea progresist pentru România”. Conservatorismul nostru (cel puțin în lumea artistică) mă scoate din sărite. Să nu deranjezi pe nimeni e cea mai sigură opțiune, din păcate. Mi-aș dori o Românie îndrăzneață. Mi-aș dori să am îndrăzneala să contribui la asta.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru.
Sunt atât de mulți tineri actori încât e greu să-mi dau seama cu cine să încep. Dar o să fac totuși această selecție bazată pe un principiu: tineri care muncesc „pe barba lor”. Artiștii independenți. Pe ei i-aș recomanda. Ei știu cu adevărat ce înseamnă să muncești pe brânci pentru ceea ce crezi. Și aici vorbesc de toți actorii care colaborează cu teatre ca „Reactor de Creație și Experiment” – Cluj, „Auăleu” – Timișoara„Point”, „Apollo 111”, „Unteatru”, „Teatrul de Artă”, „Teatrul 74”, „Cultura’n Șură”, „Green Hours”, „Replika” – București, etc. Aceștia sunt adevărații eroi. Și aș începe cu Reactorul pentru că actorii de acolo au mai puțină vizibilitate decât cei din București.

Mai concret : Alexandra Caras, Oana Hodade, Adonis Tarța, Paul Socol, Doru Taloș, Oana Mardare, Cătălin Filip etc.

Ce ai vrea să știm despre tine și eu nu am știut să te întreb: Vlad Udrescu să se întrebe, el să răspundă.

Aș vrea să știți că mi-e frică să se știe lucruri despre mine. Îmi vine greu să mă exteriozez, să mă arăt și să vorbesc despre mine. Mă vulnerabilizez când interpretez roluri. Acolo pot. În rest, nu sunt cel mai bun PR pentru mine și nu știu să mă bag în seamă dar, pe de altă parte, nici nu cred că e nevoie.

Full bio : www.vladudrescu.wordpress.com

CITAT

Artiștii independenți știu ce înseamnă să muncești pe brânci pentru ceea ce crezi.
Vlad Udrescu, actor

Credit foto: Oana Radu