De vorbă cu etnologul Antoaneta Olteanu despre cum ne raportăm astăzi la mitologia autohtonă, despre diversitatea acesteia și despre ceea ce continuă să ne transmită.

Într-o lume tot mai tehnologizată, în care provocările modernității ni se afișează la tot pasul, prin ce continuă să atragă folclorul românesc? De ce este important să nu îl ignorăm?

Folclorul continuă să atragă prin toate manifestările sale, fie că vorbim de cântece, colinde, basme și legende; ca să nu mai vorbim de partea etnografică – tradiții, dansuri, muzica noastră, care sunt, în pofida unor adaosuri de vechime, produse pur românești. Din păcate, nu ne mândrim cum ar trebui cu ele, pentru că, la ora actuală, în Europa, sunt puține culturi în care se mai păstrează, în care încă sunt vii. Pentru români sunt mai degrabă o povară a trecutului, un semn de înapoiere, în timp ce pentru multe țări sunt bogății pierdute ce nu mai pot fi recuperate.

România este un spațiu ofertant din punctul de vedere al mitologiei. Căror factori se datorează diversitatea mitologiei autohtone și cum ne poate inspira astăzi toată această mitologie?

Diversitatea mitologiei noastre nu este nici ea, așa cum ar părea la prima vedere, rodul unur adaosuri vechi din diferite culturi cu care vechile populații de pe teritoriul nostru au intrat odinioară în contact. Mitologia trebuie privită ca un sistem de gândire, ca o filosofie rudimentară a țăranului, prin care acesta își explica lumea, realitățile ei, apariția și locul omului în ea, legitățile care-i guvernau destinul, viața de zi cu zi, viața de după moarte. Pentru noi, modernii, crescuți după un alt sistem de gândire, cel pozitivist, inspirația nu poate veni decât din admirația pe care o resimțim când vedem profunzimea vechiului sistem de gândire, umanismul, originalitatea, coerența și valorile pe care le promova.

Sunteți autoarea mai multor volume de etnologie, printre care se numără Metamorfozele sacrului, Şcoala de Solomonie. Divinaţie şi vrăjitorie în context comparat, Calendarele poporului român, Reprezentări ale spaţiului în credinţele româneşti, Dicţionar de mitologie ş.a. Ce înseamnă profesia de etnolog în România mileniului III, care considerați că sunt principalele provocări?

Etnologia îți oferă multe provocări și în mileniul al III-lea, pentru că, din cauza condiționărilor istorice din secolul al XX-lea, multe dintre domeniile fundamentale ale moștenirii spirituale tradiționale românești nu au fost cercetate îndeajuns. De aici și interesul meu pentru aprofundarea timpului sacru, al spațiului sacru, a magiei ca asumare activă a oamenilor de a-și revendica și apăra poziția în acest univers în lupta cu alte forțe ce le amenințau existența, nu în ultimul rând, dorința de a reconstrui, cât mai amplu, sistemul gândirii mitologice românești cu tot ce presupune el.

De asemenea, sunteți profesor dr. la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, Departamentul de Filologie rusă şi slavă. Cât de interesați sunt astăzi tinerii de la noi de studiul limbii și literaturii (și implicit al culturii) ruse?

Este curios poate pentru mulți cum de mulți tineri vin la noi cu mare plăcere. Sunt tineri care privesc lucrurile pragmatic – doresc să fie traducători, să învețe limba și cultura unor oameni cu care ar dori să facă afaceri; alții sunt interesați în primul rând de fenomenele culturale, atât cele clasice, cât și cele contemporane din marele spațiu rus. Politica este lăsată la o parte: aici se studiază istoria și evoluția rușilor mergând până la perioada sovietică, iar perspectiva este una mai degrabă de studii culturale. Se pune accent pe mentalitate, pe trăirile și convingerile oamenilor, atât de diferiți, și mai ales pe valorile pe care le-au produs de-a lungul timpului.

Ați tradus, de asemenea, din literatura marilor scriitori de limbă rusă, de la Dostoievski la Bulgakov, de la Platonov la Sokolov, de la Șișkin la Svetlana Aleksievici. Cum arată laboratorul dumneavoastră de traducător, care sunt cele mai fascinante aspecte ce țin de traducerea unor cărți remarcabile?

A fi traducător este o mare bucurie. Pe de o parte pentru că pot împărtăși și altora cărți frumoase dintr-o cultură mare, care a avut și are în continuare o voce proprie, inconfundabilă, pe de altă parte – este și o bucurie a descoperirii. E un sentiment de mândrie că sunt, de cele mai multe ori, primul cititor în țara mea al acelui scriitor, despre care și eu vreau mai apoi să aflu mai multe, să-l promovez cumva (de foarte multe ori am scris și prefețe pentru cărțile traduse). Apoi sunt provocările echivalențelor, ale unor cuvinte sau realități pe care nu le avem și care trebuie transpuse și în limba traducerii.

Revenind la mitologia românească, dacă ar fi să alegeți un singur mit despre care considerați că fiecare dintre noi ar fi bine să aibă cel puțin câteva cunoștințe elementare, care ar fi acela?

E greu de spus, fiecare mit se referă la aspecte diferite din viața oamenilor, la ocupațiile lor. Cele mai interesante și dramatice mi se par miturile referitoare la destinul implacabil, care nu poate fi schimbat. Este vorba și de mitul Ursitoarelor, și de cel al Păstorului Lupilor, și de cel al apariției strigoilor, vârcolacilor, pricolicilor… Imaginea predestinării sau a unui eventual blestem ce planează deasupra individului, de la naștere, este de departe cea mai emoționantă din felul în care oamenii percepeau imposibilitatea de a-și depăși destinul.

În concluzie, cum putem înțelege mai bine spațiul în care trăim apelând la mitologia autohtonă? Ce continuă să ne spună această mitologie despre noi, românii? Ce v-ar plăcea să nu uite participanții la atelierele dumneavoastră de la Fundația Calea Victoriei?

Mitologia autohtonă, așa cum o putem recupera acum, este o sursă extrem de importantă pentru felul în care oamenii receptează lumea. Ecouri ale acestei sistem extrem de coerent se mai regăsesc, și nu puține, în credințele rupte din contextul lor pierdut, pe care le numim superstiții. Pe măsură ce înțelegem legitățile care guvernează lumea, ne explicăm mai bine și aceste reminiscențe care, cu toate noile cunoștințe de care dispunem, rămân încă o dovadă puternică a dublului sistem de credințe pe care l-au folosit oamenii, păstrând astfel cu încăpățânare vechile convingeri.

„Etnologia îți oferă multe provocări și în mileniul al III-lea, pentru că, din cauza condiționărilor istorice din secolul al XX-lea, multe dintre domeniile fundamentale ale moștenirii spirituale tradiționale românești nu au fost cercetate îndeajuns.”
Antoaneta Olteanu, etnolog