Mihaela Cojocaru se numără printre persoanele care se luptă să păstreze patrimoniul cultural național al României. Este capabilă și are răspunderea morală pentru a duce muzica și portul popular mai departe. Este ținuta care înnobilează un artist, iar tânăra coregraf a Ansamblului “Doina Carpaților” o poartă cu demnitate. S-a identificat perfect în cadrul acestui ansamblu ca dansator mai întâi, dar de doi ani jumătate împărtășește cunoștințele sale acumulate de-a lungul anilor ca instructor-coregraf.

Dragostea pentru valorile lăsate din străbuni-obiceiurile, tradițiile, cântecul, jocul și portul popular românesc, i-au fost transmise încă de la primii pași în viață. Cântecele populare s-au auzit tot timpul în spațiul casei sale și e lesne de înțeles că a fost îndreptată spre un colegiu de artă. A învățat și aprofundat domeniul coregrafiei la Colegiul de Arte “Octav Băncilă” din Iași, iar în 2011 a devenit parte din Ansamblul Folcloric Studențesc ,,Doina Carpaților” al Casei de Cultură a Studenților din Iași

Folclorul este un punct comun pentru familia mea, mama și tata fiind primii noștri mentori, pentru mine și sora mea. Deși nu aveau studii în domeniu, tata fiind polițist și mama renunțând la cariera ei, pentru a avea grijă de noi, au știut cum să ne apropie de tradițiile românești. Am luat de la tata tăria de a conduce un ansamblu, el coordonând și Orchestra Căminului cultural din Tibănești.

Cred cu tărie că prin folclor am reușit să ne păstrăm calitatea de popor, dar și un loc în contextul european. Ansamblul „Doina Carpaților” a dus numele României în țări precum: Spania, Turcia, Belgia, Grecia, Tunisia, Egipt, SUA, acolo unde studenții ieșeni au fost ambasadorii cântecului și ai dansului popular românesc.

Să facem un exercițiu: cum este Mihaela-omul? cum este Mihaela-coregraful? Cum este Mihaela-copil al părinților săi?

Mihaela – omul este o persoană veselă, căreia îi place să fie înconjurată de oameni blânzi de la care are ce învăța, Mihaela – coregraful este o persoană ambițioasă care are încredere 100% în echipa ei, iar Mihaela – copil al părinților săi este tot acel copil cu părul lung și împletit care ascultă și învață din spusele mamei și ale tatălui.

Câteva date biografice despre tine.

Am urmat cursurile Colegiului Național de Arte ,,Octav Băncilă” din Iași, secția – coregrafie, licențiată în filologie, terminând Facultatea de Litere, secția spaniolă – română și absolventă a masterului de Probațiune, mediere și asistență socială a victimelor infracțiunilor din cadrul Facultății de Filosofie și Stiințe Social Politice – UAIC.

De unde pasiunea pentru folclor? Cum definești în câteva cuvinte pasiunea ta pentru jocul popular?

Pasiunea pentru folclor mi-a fost insuflată de către părinții și sora mea. La noi în casă tot timpul se asculta muzică populară, se cânta și se juca. Pentru mine pasiunea pentru folclor în general înseamnă tradiția neamului nostru, care nu trebuie uitată și care trebuie dusă mai departe așa cum a fost lăsată de străbunicii noștri.

Ai activat ca dansator de la vârstă fragedă?

Am activat mai întâi ca solist vocal al Clubului copiilor din satul Țibănești, la vărsta de 3 ani am avut primul concurs de muzică populară, alături de sora mea. Tot în cadrul clubului am pus în practică și pașii învățați acasă, apoi urmând Colegiul de Arte „Octav Bancilă”, am învățat și aprofundat domeniul coregrafiei.  În 2011, am ajuns în sânul Ansamblului Folcloric Studențesc ,,Doina Carpaților” al Casei de Cultură a Studenților din Iași.

Folclorul este un punct comun pentru familia ta? Ce ne poți spune despre acest aspect?

Da, folclorul este un punct comun pentru familia mea, mama și tata fiind primii noștri mentori, pentru mine și sora mea. Deși nu aveau studii în domeniu, tata fiind polițist și mama renunțând la cariera ei, pentru a avea grijă de noi, au știut cum să ne apropie de tradițiile românești. Mama a avut grijă să ne dea vocea ei melodioasă, aș putea spune că mai mult surorii mele, care acum este artistă de muzică populară, Roxana Cojocaru Serea, iar eu am luat de la tata tăria de a conduce un ansamblu, el coordonând și Orchestra Căminului cultural din Tibănești.

În sânul familiei primim cea dintâi educație. Cu ce valori ai plecat la drum în viață primite în interiorul familiei tale?

În sânul familiei mele mi-am însușit respectul, bună-cuviința și responsabilitatea lucrului bine făcut. Le mulțumesc pe această cale părinților mei.

Cu siguranță în acești ani ai cunoscut mulți dansatori care s-au evidențiat datorită talentului lor pentru dans. Talentul e imperios necesar să se îmbine și cu alte elemente pentru a dăinui? Care ar fi acelea?

Cu talentul ne naștem, însă dacă nu este îmbinat cu muncă și perseverență acesta se pierde. Nu poți deveni mai bun dacă nu muncești și nu ai ambiție pentru acest lucru.

Vârsta este un impediment?

Vârsta nu poate să stea niciodată în cale fericirii, iar dacă tu te simți fericit atunci când dansezi, nimeni și nimic nu poate fi un impediment, nici măcar vârsta.

Care sunt planurile tale? Ce evenimente ai de gând să organizezi în perioada imediată împreună cu ansamblul pe care-l conduci?

Tocmai ce a avut loc a doua ediție a Festivalului Focloric ,,Hora Celor 7 Coline”, și pot spune că deși nu ne-am bucurat de prezența publicului, din cauza situației actuale, am simțit toată energia și bucuria celor care ne priveau în online.

Urmează să filmăm un spectacol de tradiții și obiceiuri de iarnă din zona Moldovei, un spectacol ce va fi difuzat pe toate platformele noastre de socializare. Facebook; Ansamblul Focloric Doina Carpaților și Casa de Cultura a Studenților din Iași.

De cât timp coordonezi Ansamblul folcloric “Doina Carpaților”? Ce sentimente te încearcă?

Ansamblul folcloric “Doina Carpaților” îl coordonez de doi ani și jumătate, înainte eram doar dansatoare în cadrul ansamblului. Dacă mi-ar fi fost adresat aceasta întrebare în urmă cu doi ani și jumatate aș fi spus: sentimente de frică, însă acum pot spune că este un amalgam de sentimente de bucurie, satisfacție, încredere și  mulțumire. Deși nu a fost ușor să gestionez toată situația la început, în momentul de față pot spune eu că sunt mulțumită de mine, că nu am renunțat la dorința de a face ce îmi place.

Probabil, s-au pierdut șirul concursurilor și a distincțiilor pe care le-a obținut ansamblul folcloric în toți acești ani. Totuși, ce țări a cucerit?

Da, ne-ar trebui câteva pagini bune, să pot înșirui toate distincțiile și premiile noastre. Însă pot spune că cel mai important premiu pentru noi, îl reprezintă aplauzele publicului nostru. De-a lungul anilor, ansamblul a reușit să ducă tradițiile românești în țări precum: Portugalia, Spania, Franța, Germania, Belgia, Grecia, Finlanda, Suedia, Egipt, Tunisia, Statele Unite ale Americii, Polonia, Turcia, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova.

În arta coregrafică a folclorului românesc se regăsesc foarte multe zone folclorice. Poți să ne enumeri câteva tablouri coregrafice pe care ansamblul coordonat de tine le-a abordat?

Repertoriul muzical și cel coregrafic al Ansamblului Folcloric „Doina Carpaților” cuprinde melodii și jocuri populare din toate zonele folclorice mari ale României: Țara Oașului, Ardeal, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și, bineînțeles, Moldova.

Ai vreo preferință în rândul artiștilor de muzică populară cu care ai colaborat în interiorul ansamblului?

De-a lungul timpului, în cadrul ansamblului au fost organizate spectacole în colaborare cu soliști de referință ai muzicii populare românești, amintindu-i aici pe Sofia Vicoveanca, Angela Moldovan, Laura Lavric, Irina Loghin, Benone Sinulescu, Ștefan Pintilie, Grigore Gherman, Iustina Irimia, Nicolae Hlib, Mioara Velicu, Roxana Cojocaru Serea, Patricia Lauș, Luiza Lauș și mulți alții. Nu am o preferință, însă mă/ne bucură fiecare colaborare și suntem onorați ori de câte ori  avem un nou proiect.

Dacă nu ar fi fost cariera de acum, ar fi fost….?

Probabil l-aș fi urmat pe tata și as fi ales cariera de polițist.

Ești omul de azi datorită….?

Sunt omul de astăzi datorită familiei, surorii mele și mentorilor din școala generală, domnul învățător Carnariu Gheorghe și doamnei învățătoare Cristian Doinița.