ACTORI ÎN PANDEMIE. Vă întrebați cum i-a mers lui Lari Giorgescu (de la Naționalul bucureștean) în anul pangolinului? Iată.

Andrei Crăciun

Lari Giorgescu, să nu lăsăm colbul uitării să se aștearnă peste numele tinerilor noștri actori. Așa că vin și te întreb: ce mai face, cum se mai manifestă artistic Lari? Unde l-am putea totuși vedea? S-a refugiat în on-line, în virtual, ce face el?
Andrei Crăciun, întrebările tale mă găsesc într-o stare de sănătate bună și într-o oarecare efervescență pe plan profesional. Lucrez la un nou spectacol, cu speranța că se vor deschide teatrele și că  trebuie să fiu pregătit; totodată am avut ocazia să pun accent și pe cealaltă ramură a actoriei, de care parcă am fost ținut departe, și anume filmul. Așa că mi-am făcut mâna în câteva proiecte care sper să se bucure și de mai multă popularitate.

Cel mai curând pot fi văzut în  producțiile de teatru TV ale Televiziunii Române. În ceea ce privește teatrul online, am încercat să îl evit în ultimul timp, pare că și publicul s-a cam saturat, iar filmările de proastă calitate îi fac mai degrabă un deserviciu.

Îmi e tare dor de sălile de specacole cu public, asta a fost și este cea mai mare suferință pe care o resimt, dar fac tot ce pot să nu cad în banal, în comoditate, să nu mă complac în a aștepta să mi se întâmple lucruri, să mă salvez. Toate astea cu gândul că  la un moment dat o să putem relua activitatea în teatre.

Am văzut că ești implicat și în lupta pentru combaterea efectelor pandemiei, făcând voluntariat pentru sistemul de urgențe medicale din țara noastră. Cum e cu voluntariatul, Lari? Cum am putea și noi, ceilalți, să ajutăm?
Am primit această propunere, care a venit pe filiera Teatrului Național, prin Florin Ghioca (PR& fotograf),fară să mă gândesc prea mult, am zis da imediat. Am fost foarte șocat să văd de la fața locului cât de multă nevoie este de astfel de oameni, care să știe să comunice și care  înoată într-un sistem legislativ greoi și nepregătit să înțeleagă faptul că societatea este compusă din individualități. Oamenii nu pot și nu trebuie să fie luați la grămadă doar pentru că așa este mai ușor pentru cei care fac legi. Este mare nevoie de flexibilitate și de capacitate de adaptare a sistemului la noi situații care se ivesc.

Este foarte ușor pentru oricine este dispus să dea o mână de ajutor ca voluntar, iar cei de la organizația non-profit Geeks For Democracy sunt gata să primească oameni noi oricând.

Ce frici noi ți-ai descoperit, Lari, în acest an? Sau, dimpotrivă, ce curaj nebănuit ai găsit în dumneata?
Aici o să îți vorbesc despre un paradox pe care îl trăiesc, deși sunt o persoană optimistă ceva din mine îmi amintește foarte des că trebuie să fiu gata oricând pentru ce poate fi mai rău și să încerc să gasesc soluții. Asta mă ține cu picioarele pe pământ și mă ajută sa fiu într-o relație justă cu mine însumi și cu situațiile în care mă aflu. Așa am reușit să îmi gasesc echilibrul și în contextul acesta care pe noi, actorii, ne-a lovit din plin. Am învațat în acești paisprezece ani de când profesez că cel mai bun remediu pentru situațiile de criză,  prin care vrei, nu vrei o să ajungi să treci, este să te salvezi chiar prin lucru. Eu am reușit să mă salvez de multe ori refugiindu-mă într-o sală de repetiții și lucrând la un text nou care poate să ajungă la un moment dat la public dar poate și să nu ajungă. E un exercițiu pe care îl fac pentru mine, o formă de căutare care mă ajută să fiu mai prezent și mai pregătit.

Profețește-ne, Lari: ce urmează pentru țară, lume și teatru? Cum o să schimbe ce s-a întâmplat în 2020 felul în care se va juca în continuare teatru pe pământ?
Teatrul se va juca așa cum s-a jucat și până acum, vreau să cred că această profesie nu o să moară niciodată și mai vreau să cred că atunci când se vor deschide sălile pentru public, încetul cu încetul acestea vor fi la fel de pline ca înainte de pandemie.

Cred că și anul 2021 o să fie tot un an de sacrificiu și că poate începând cu anul 2022 o să putem să ne mișcăm un pic mai ușor. În același timp îmi sper ca această predicție să fie mult mai rea decât ceea ce o să trăim de fapt.

Marele ecran. Te-ai mai dres cu prezențe în filme de cinema și în seriale de televiziune? Ai de anunțat apariții noi, inedite?
Îmi doresc  să mi se ofere mai multe ocazii de a apărea pe marele și pe micul ecran. Anul acesta pare că, totuși, cineva m-a auzit! Poate vom avea ocazia unui nou interviu la anul în care să îți pot da mai multe detalii în acest sens. Până atunci îți pot mărturisi că, în acest an greu, mi-am făcut norma de lucru în fața camerei.

Emigrare. Ce mai zici cu România? Pleci și ne lași baltă sau dimpotrivă, rămâi alături de noi, pentru viitorul țării și nu numai? Ia spune dumneata adevărul, tot adevărul și numai adevărul. Dregem țara sau cum?
Frumoasă întrebare! Fratele meu a plecat din țară acum șase ani și este pe un drum mai bun decât ce i se putea oferi aici, iar asta mă bucură pentru că țin la el și îmi doresc să îi fie bine, dar mă și doare pentru că aș fi vrut să nu fi fost nevoit să plece. Părinții mei sunt aici, aici mi-am făcut o familie și asta îmi dă putere, mă face să fiu mai curajos și optimist. Am avut multe dezamăgiri și anul acesta legate de felul în care suntem conduși, dar parcă nu m-aș da bătut.

Cuvânt de încheiere, povață pentru cei mai tineri, care vin din urmă.
Tot timpul m-am ferit să dau povețe pentru că fiecare dintre noi are un drum al său și orice povață poate să fie în aceeași măsură în care poate să nu fie. Dar dacă ne-am imagina că poate să fie, aș spune că dacă poți să găsești bucurie în ceea ce faci e un pic mai ușor atunci când îți este greu.

CITAT
Fratele meu a plecat din țară acum șase ani și este pe un drum mai bun decât ce i se putea oferi aici, iar asta mă bucură pentru că țin la el și îmi doresc să îi fie bine, dar mă și doare pentru că aș fi vrut să nu fi fost nevoit să plece.
LARI GIORGESCU, ACTOR