Rareş Buhai este poate cel mai prolific olimpic internaţional la informatică pe care l-a dat România, având cele mai multe medalii de aur câştigate vreodată de un român la acest concurs. Rareş tocmai a absolvit clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa şi a trecut cu brio de examenul de Bacalaureat, în sesiunea specială pentru olimpici. În vara aceasta, va participa la ultima sa Olimpiadă Internaţională de Informatică, iar din octombrie va studia informatică la Massachusetts Institute of Technology (MIT), în Statele Unite ale Americii. Din punctul său de vedere, sistemul educaţional românesc, axat foarte mult pe competiţie (similar cu sistemul educaţional din Coreea de Sud, clasat pe primul loc în lume) l-a ajutat foarte mult să facă performanţă. El a realizat că nu trebuie niciodată să-şi limiteze aspiraţiile şi visurile fiindcă potenţialul există, atâta timp cât nu fugi de şansă, de muncă şi de efort, succesul vine de la sine.

Având în vedere că tocmai s-a finalizat sesiunea specială a Bacalaureatului, prima întrebare este ce notă ai luat şi cum a fost experienţa examenului?

Am luat 9 la română și 9.90 la matematică. La informatică nu a mai trebuit să dau examenul, întrucât mi-a fost echivalat cu 10 pe baza rezultatelor la olimpiadele internaționale. Particip de foarte mult timp la concursuri de informatică, așa că examenul de Bacalaureat nu mi-a creat prea mari emoții: știu cum să abordez un examen, cum să-mi folosesc bine timpul și să mă concentrez. În plus, am avut destul de mult timp în perioada sesiunii să îmi repet materia, așa că am mers la probe liniștit.

Ai dat examenul în sesiunea specială ca să poţi participa la vară la ultima olimpiadă internaţională de informatică. Ce aşteptări ai? O să-ţi lipsească aceste competiţii?

Evident, cel mai mult mi-aș dori să obțin din nou o medalie la olimpiada internațională. În continuare mă voi pregăti intens pentru această competiție, și sper să obțin un rezultat cât mai bun. Dat fiind că în ultimii opt ani am participat în mod constant la olimpiadă, mă aștept să-mi lipsească această experiență. Totuși, există o mulțime de competiții de informatică și online, fără limitări de vârstă, așa că oricând îmi va fi prea dor voi putea să „mă încălzesc” puțin. În plus, anul viitor mi-am propus să mă implic de la distanță în comisia olimpiadei de informatică.

Ce ai ales să faci mai departe, care sunt facultăţile străine care ţi-au oferit bursă de studiu, pe care dintre acestea ai ales-o şi de ce?

Voi studia Computer Science la MIT (Massachusetts Institute of Technology), în SUA. Am fost admis cu bursă de studiu la MIT, Stanford și Harvard și am ales MIT deoarece mi s-a părut cea mai puternică pe domeniul informaticii. În plus, la MIT voi avea oportunități neegalate de a face cercetare alături de cei mai buni profesori universitari din lume.

Ce aşteptări ai de la facultate?

În primul rând, vreau să îmi lărgesc orizonturile, dezvoltându-mă pe cât mai multe domenii din informatică (și nu numai). Pe lângă aceasta, sper că prin intermediul cursurilor și al activităților la care voi participa să descopăr un domeniu care să mă atragă și în care să-mi continui cariera. Și, de ce nu, poate voi reuși să lansez un proiect propriu, pe care să-l pot ulterior transforma într-o afacere.

Vrei să lucrezi în cercetare informatică sau în Silicon Valley? De ce?

Încă nu sunt decis. Mi-am propus ca în timpul facultății să încerc ambele laturi: în timpul anului școlar să mă implic în proiecte de cercetare, iar vara să particip la internship-uri în companii de software. Probabil după aceste experiențe îmi voi da seama mai exact ce mi se potrivește.

Cum a început pasiunea pentru informatică?

Când eram în clasa a III-a, tatăl meu m-a învățat să creez câteva programe simple în Visual Basic. M-a atras atât de mult, încât am început să studiez după un ghid de pe internet, și am reușit să fac câteva joculețe simple. Pentru olimpiadă mă pregătesc din clasa a V-a, de când am început să studiez informatica la școală.

Mai ai primul calculator pe care l-ai folosit?

Nu, nu sunt prea atașat de obiecte.

Ce faci atunci când nu te ocupi de informatică? Ce alte lucruri te pasionează?

Primul lucru care îmi vine în minte este chitara. Studiez acest instrument de opt ani, și de multe ori când sunt obosit sau supărat încep să zdrăngănesc corzile, să compun mici melodii sau să exersez piese cunoscute. Mă liniștește, mă emoționează și mă încântă. În afară de asta, îmi place să citesc beletristică și să joc fotbal.

Care este cel mai bun sfat pe care ţi l-a dat un profesor?

Profesorul meu de informatică, Constantin Gălățan, mi-a spus mereu că pentru a realiza ceva serios este nevoie de muncă. Țin minte că, pe când eram încă în gimnaziu, îmi spunea că mulți se visează coborând din avion cu medalia la gât, dar când vine vorba de lucrat puțini se mobilizează. Când am auzit asta mi-am zis cu puțină naivitate: „Voi munci, și într-o zi voi reuși asta!”, nebănuind că peste un an totul va deveni realitate.

Care este cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o din şcoala românească?

Că îmi pot depăși limitele. Sistemul educațional românesc este încă puternic axat pe competiție: încă din clasa I contează cine iese primul, iar multitudinea de olimpiade susține această competiție pe parcursul tuturor celor 12 clase. Nu știu dacă acest lucru este bun sau rău în general, dar pe mine m-a ajutat foarte mult. Sunt o persoană ambițioasă și de fiecare dată când vedeam că cineva știe mai multe decât mine, mă simțeam motivat să recuperez. Dorința de a deveni primul din clasă s-a transformat în dorința de a ajunge primul din oraș, iar apoi din țară. Astfel am observat că pot realiza mai mult decât mi-aș fi imaginat, și mi-am dat seama că nu trebuie niciodată să mă limitez în aspirații.

Ce este bun în educaţia din România?

Faptul că se pune accent pe performanță. Este promovată participarea la olimpiade, există centre de excelență și se recompensează elevii care obțin rezultate bune. Asta face ca România să fie ca țară în top 10 la majoritatea materiilor. Multe țări despre care auzim că au un sistem educațional bun nu reușesc nici măcar să se apropie de rezultatele României la olimpiadele internaționale.

CITAT: „Şcoala românească m-a învăţat să-mi depăşesc limitele„, Rareş Buhai, românul cu cele mai multe medalii de aur la olimpiada internațională de Informatică.