După o carieră în modeling, continuată ca fotograf de studio, Valentina a dorit să îi ajute şi pe alţii să descopere şi să cultive frumosul în toate formele lui. Aşa a început colaborarea cu Fundaţia Calea Victoriei, unde predă cursuri de stil vestimentar, de machiaj şi chiar exerciţii de feminitate.

Povestește-mi puțin despre parcursul tău profesional. 

La 15 ani am descoperit lumea modei și am început să câștig primii bani din asta. Toate preocupările mele erau despre frumusețe, în toate formele ei, așa că visul meu a fost să fiu creatoare de modă, în timp ce lucram deja ca model.

La vârsta de 21 de ani am deschis un atelier de creație vestimentară și am avut primii angajați. Deși nu aveam experiență, aveam o viziune clară despre această activitate. Am făcut afacerea să funcționeze, pornind de la zero, a fost o perioadă în care m-am maturizat foarte mult, aveam responsabilitatea de a plăti salariile la timp, mă ocupam de taxe și de toate activitățile birocratice despre care am învățat pe parcurs. După vreo zece ani am simțit atracția spre fotografia de studio, atracție izvorâtă tot din activitatea de modeling. Am început un proiect de transformare de imagine, cu ajutorul stilului vestimentar, al machiajului și al fotografiei și am început să colaborez cu artiștii lirici români. În tot acest timp am lucrat ca model pentru producții publicitare, foto sau video, atât pentru România cât și pentru zona internațională.

Gustul pentru frumos trebuie să-ți fi venit din familie, dar te-a ajutat numele în carieră sau ți-a fost cu atât mai greu prin prisma asteptărilor pe care le aduce cu el? 

Încă din clasa întâi am știut că sunt specială şi am acest gust pentru frumos, pentru că obișnuiam să câștig toate concursurile la desen. Apoi, gustul pentru frumos a fost intens șlefuit și de către pictorul Sabin Bălașa, care mi-a fost mentor 12 ani. Numele Bălașa nici nu m-a ajutat și nici nu m-a încurcat. În carieră contează doar rezultatele personale, până la urmă. Dar a fost important că am avut profesor bun.

Cum ai ajuns la colaborarea cu Fundația Calea Victoriei și când a început? 

În anul 2013 am avut un alt vis: să fac educație vestimentară pentru adolescenți, pentru că moda strazii arata destul de rau. În sprijinul acestui vis au venit oamenii potriviți, Magdalena Roşioară şi Sandra Ecobescu şi așa am ajuns lector la Fundația Calea Victoriei. Colaborarea mea cu Fundația a crescut organic și am ajuns să țin Atelierul de Stil Vestimentar, Atelierul de Machiaj și Atelierul How to Be a Lady (Exerciții de feminitate). Prin intermediul Fundației țin Cursuri de Stil Vestimentar şi în corporații, la Institutul Diplomatic Român și cursuri adresate migranților și refugiaților din România. Este o activitate care ma împlineşte.

În prezent lucrezi (și) cu grupe de imigranți. Cum crezi că îi ajută aceste cursuri?

Am lucrat cu migranți și refugiați și am avut ocazia să le aflu poveștile de viață. Sunt oameni normali, care provin din culturi diferite și care au nevoie de normalitate, conexiune și de integrare. Acești oameni sunt în căutarea unui rost în viață, vor să se facă utili, vor să învețe, vor să se ajute și să ajute la rândul lor. Toate aceste ateliere au ca scop dezvoltarea personală și îi ajută pe migranți să își crească stima de sine, încrederea în propriile puteri, îi ajută să înțeleagă mai bine specificul local și își îmbunătățesc abilitatea de a conversa în limbă română.

Majoritatea oamenilor intervievați cred că aproape toate problemele societătii românești își au rezolvarea în educație. Crezi la fel? 

Există o vorba veche care zice că dacă vrei să eliberezi un sclav, îl educi. Este singura metodă prin care poate fi eliberat. Cred în educația care oferă cunoaștere și repere și care respectă liberul arbitru.

Cum s-ar putea face această educație de masă în ce privește frumosul, estetica, arta, domenii care de obicei sunt la coada listei de nevoi a omului de rând?

Hai să vedem întâi de ce este  importantă frumusețea. Frumusețea este un scop în sine, este la fel de importantă ca bunătatea. Există studii care arată că în prezența frumuseții oamenii intră în stare de contemplație. Starea aceasta ne aduce mai aproape de Divinul din noi si ne ajută sa fim mai buni. Imaginează-ți cum ar arăta viața ta dacă locuiești într-un oraș urât sau într-un oraș frumos. Este ca diferența dintre depresie si fericire. Toţi oamenii recunosc frumusețea în mod natural, starea naturală a Creației Divine este Frumusețea și Armonia. Când oamenii își mai domolesc gălăgia interioară observă cu mai mare ușurință frumusețea şi au tendința să fie creatori de frumos. Mă întrebi cum se poate face această educație. Dacă ne cultivăm grădină fiecare în dreptul lui, crește ce plantăm. Important este să conştientizăm ce plantăm.

Se diferențiază vădit stilul vestimentar al românilor, față de alte țări? Are ceva specific, astfel încât să îți recunoști compatrioții în străinătate înainte să vorbească? 

Stilul vestimentar face parte din cine suntem noi. In anul 2004 eram la Roma și am observat cât de eleganți (fară efort) sunt italienii și ce frumoase sunt toate clădirile din jur. În peisaj au apărut câțiva oameni care ieșeau foarte tare în evidență fără să spună nimic. Hainele vorbeau în locul lor. Purtau tricouri de plastic și șlapi de plastic și nu se armonizau deloc cu peisajul elegant din jur. Am știut că sunt români din prima secundă și așa a fost. Deși erau oameni normali și liniștiți, stilul vestimentar nu îi ajuta deloc să se integreze în peisaj. Din acest motiv erau priviți dezaprobator de către localnici. În ultimii zece ani lucrurile au mai evoluat la capitolul stil vestimentar.

Bănuiesc că ai călătorit destul de mult-există un loc pe care să-l fi simțit ca „acasă”? Sau mai multe.

Eu sunt acest „acasă”, nu este un loc anume. Mă conectez cu ușurință la locul în care mă aflu și la oamenii pe care îi întâlnesc.

Legat cumva de întrebarea precedentă, te-ai gåndit să emigrezi? Dacă da, ce anume te-a făcut (cel puțin deocamdată) să rămai în România? 

Aș emigra dacă aș simți că mi-ar fi îngrădită libertatea. În România mai există niște surse de normalitate la care mă conectez și la care contribui și eu. Am rămas deocamdată aici pentru că simt că este nevoie de mine să cultiv grădina şi să sfințesc locul. Am mai rămas pentru că mă simt dorită, apreciată și iubită.