a

Sorin Trăistaru, artist grafic: „Tehnologia și caligrafia nu se exclud, ba chiar se pot completa într-un mod armonios”

- - 64- 147 vizualizari

Câți dintre noi își mai aduc aminte când au scris ultima dată ceva de mână? Sorin o face în fiecare zi, pentru că în urmă cu 6 ani a început să studieze caligrafia, care astăzi îi este intersecția fericită dintre pasiune și meserie.

Cum ai ajuns să faci lettering şi caligrafie, un domeniu relativ nou în România?

Tot ce am învățat a fost din curiozitate iar pentru mine aceasta a apărut într-o perioadă în care îmi căutam job în domeniul advertising-ului. Literele și estetica lor m-au atras și mi s-a părut interesant faptul că poți amplifica puterea mesajului prin felul în care îl scrii sau ilustrezi literele. Drumul meu în acest domeniu a început în urmă cu 6 ani, cu caligrafia și folosirea instrumentelor tradiționale: toc, peniță, cerneală, hârtie. Am avut nevoie de o bază de referință în ceea ce privește anatomia literelor și să înțeleg de unde vin formele pe la care le folosim astăzi și cum s-au modificat de-a lungul secolelor. Ulterior am adăugat literelor desenate de mână și o componentă digitală. Practic am renunțat la limitările pe care mi le impunea scrierea formală cu penița și am început să explorez mai mult nefiind limitat de instrumentul de scris.

În afara jobului, cât mai ai ocazia să scrii de mână? E cumva caligrafia modernă o ultimă redută în faţa dispariţiei scrisului de mână?

Pot spune că sunt norocos, deoarece jobul meu este să scriu și să ilustrez litere. Pentru mine nu trece nicio zi fără să pun mâna pe un creion sau brush pen, chiar și pentru lucruri mici cum ar fi lista zilnică de activități. Legat de dispariția scrisului de mână, consider că tehnologia și caligrafia nu se exclud una pe cealaltă, ba chiar se pot completa într-un mod armonios. Sigur că da, scrisul de mână este important pentru dezvoltarea motricității fine, pentru relaxare, pentru concentrare, etc. dar pe de altă parte, trăim într-o lume rapidă unde contează viteza cu care informația ajunge dintr-un loc în altul iar platformele de social media au schimbat felul în care comunicăm: nu ne mai folosim atât de mult de cuvinte, cât ne folosim de imagini. Caligrafia și scrisul de mână tind să devină activități de relaxare mai mult decât practici uzuale zilnice. Momentan cred că eu și oamenii din generația mea (1988) am prins un soi de tranziție de la bilețelul împăturit în 4 cu “Dă mai departe” și pasat apoi prin toată clasa, la “Dă share la 10 prieteni”.

Consideri că ai un stil propriu în lucrările tale sau îl adaptezi în funcţie de proiect?

Nu consider că am un anume stil, deși e posibil să se găsească în lucrările mele anumite particularități, cum ar fi background-ul de caligrafie pe care îl am. Dar pe de altă parte, lucrările mele sunt specifice fiecarui proiect în lucru și fac tot ce îmi stă în putință să ilustrez cât mai bine mesajul, nefiind limitat de o anumită estetică.

Înţeleg că acum eşti freelancer/antreprenor; cum e viaţa asta, comparată cu cea de angajat în publicitate? O recomanzi?

Este o viață dificilă și cu siguranță nu este pentru toată lumea. În urmă cu 4 ani am renunțat la jobul full time de art director și am decis să îmi dedic tot timpul și energia caligrafiei și lettering-ului. Pentru mine asta s-a tradus în foarte mult studiu, cercetare și experimentare, pe care nu aș fi avut timp să le fac în timpul jobului. Da, nesiguranța a fost la tot pasul: cum găsesc noi clienți, dacă nu sunt suficient de bun încât să mă întrețin din asta, nu am avut niciun proiect luna asta, etc. Cred că primii doi ani am avut lunar câte un breakdown în care ziceam “gata, mă duc să mă angajez, vreau salariu fix, nu mai vreau bătaie de cap”.Este dificil să lucrezi pe cont propriu, lumea crede de regulă că lucrând de acasă te trezești când vrei, lucrezi cât ai chef și poți să pleci oricând într-o mini-excursie la munte sau la mare. Din păcate nu e așa, e nevoie de foarte multă organizare. Programul meu zilnic începe pe la ora 7 și din păcate, nu se termină la oră fixă. Când știi că patul e în camera cealaltă, ai tendința să te întinzi mai mult cu lucrul și mai rămâi 30 de minute și apoi încă 30 de minute și se face ora 23 🙂 Pe lângă asta, sunt zile în șir în care abia reușesc să fac muncă de creație. Mereu sunt de dat mailuri, telefoane, cotații, pregătit acte pentru contabil, întâlniri cu clienți, planificat ateliere, cumpărat matertiale pentru ateliere, participat la cursuri online, și apoi e partea de promovare: update constant la site, social media. Trebuie constant să rămâi relevant și actual. Când știi că e numele tău în joc și nu mai lucrezi în numele unei unei agenții, te implici și ești acolo în linia întâi de la primul mail până la fișierul de tipar, ceea ce se traduce în mai multă presiune. Cu toate astea, mă bucur teribil că nu am renunțat la genul acesta de muncă deoarece recompensa este mult mai mare când reușești să închei chiar și un proiect minuscul pe cont propriu.

Creezi litere în mai multe formate, de la ilustraţie, animaţie şi chiar outdoor; îţi adaptezi şi art work-ul în funcţie de ele sau doar execuţia diferă?

Desigur, artwork-ul trebuie să fie adaptat pentru suportul și utilitatea finală a acestuia. Asta dictează din start și câteva limitări. Câteva din cele mai frecvente limitări care trebuie luate în calcul ar fi lizibilitatea și nivelul de detalii la scară mică, pe un ecran de telefon. Acest lucru e valabil atât pentru animații cât și pentru print. În caligrafie sunt limitat de pagină, de marginile ei, suprafața de scris și nu în ultimul rând de stilul pe care îl folosesc.

Din numărul de participanţi la atelierele pe care le desfăşori, ai zice că acest sub-domeniu al ilustraţei (letteringul) este în continuare în dezvoltare în România?

Deși lettering-ul este un domeniu cu tradiție în alte țări, în România a avut o perioadă de stagnare. De la toate reclamele volumetrice sau vitrinele desenate manual s-a ajuns la varianta mai rapidă de decorare: colantarea. Pot observa o creștere timidă în ultimii ani în direcția lettering-ului, cu toate acestea uneori am impresia că oamenii nu își dau seama de impactul sau valoarea pe care o poate aduce un lettering personalizat unui proiect.

Cine participă la ateliere, doar alţi ilustratori, care vor să-şi extindă cunoştinţele, sau şi oameni din afara domeniului, curioşi sau pasionaţi?

De-a lungul anilor am dat de foarte multe tipologii de cursanți. Cei mai mulți oameni care vor să învețe caligrafie sunt cei care sunt în căutarea unui hobby, apoi urmează graphic designerii care vor să intre în detaliu în studiul și anatomia literei. Sunt și persoane care vin să se relaxeze și să încerce ceva nou. Am avut și cursanți, absolvenți ai facultăților arte și design, nemulțumiți că în timpul școlii nu s-a aprofundat suficient acest domeniu. Destul de rar sunt și copii trimiși de părinți pentru că scriu urât 🙂

Ai avut „elevi” care au ajuns să activeze în domeniu?

Da, am cursanți care au ajuns să își creeze propriile proiecte on-going de caligrafie sau să participe la expoziții sau să colaboreze la rândul lor cu branduri. Unii dintre ei au integrat caligrafia sau lettering-ul și în job-ul lor full time, fie că vorbim de lucrul cu copii, graphic design sau advertising.

Având în vedere că ai o oarecare libertate, cum îţi alegi proiectele în care te implici? Ai fost nevoit să refuzi proiecte/lucrări şi, dacă da, din ce motive?

Îmi place să lucrez pe proiecte în care eu și clientul/brandul avem valori comune. Da, am refuzat proiecte de-a lungul timpului, în special pe cele pentru brand-uri care oferă “expunere” în loc de plată. Prefer să refuz genul acesta de abordări și să lucrez în timpul respectiv pro-bono cu ONG-uri care militează pentru cauze în care cred sau la proiecte personale care mă ajută să dezvolt skill-uri noi sau să le îmbunătățesc pe cele existente.

Te atrage ideea emigrării, mai ales că specificul jobului tău nu este unul care să te lege de un loc anume?

Cochetez de ceva timp cu ideea aceasta. Nu mă atrage o emigrare definitivă dar am în plan să schimb pentru 3-6 luni blocurile din București cu un apartament în Brugges. Cu toate astea, o mare parte din munca mea este legată de workshop-uri și o schimbare de locație, pentru mine ar însemna să o iau de la zero cu promovarea și creșterea brand-ului personal.

Bonus track: cum le explici rudelor mai în vârstă, vecinilor etc cu ce te ocupi?

De cele mai multe ori când menționez caligrafia primesc răspunsuri de genul “am făcut caligrafie în școală” sau “am prins vremea în care la poștă aveai toc și călimară ca să scrii”. Pentru lettering am simplificat puțin răspunsul și spun că e un fel de caligrafie dar pe calculator. Am observat că oamenii sunt încurajatori și în același timp surprinși că cineva încă mai face caligrafie și de regulă întrebarea următoare pe care o primesc e: “și se câștigă din asta?” 🙂

 

Lucrările lui Sorin le puteți găsi pe site:

http://sorintraistaru.com/

și pe Instagram:

https://www.instagram.com/binescris/

 

64 recommended
147 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

George Russo


Bookmark?Remove?

Răzvan Drăgănescu, artist şi antreprenor: “Văd din ce în ce mai mulţi oameni care au ceva de zis şi poate vom ajunge să o zicem toţi în acelaşi timp”

-

Urmându-şi visul de a deveni arhitect, Răzvan Drăgănescu a ajuns în Bucureşti, unde s-a adaptat rapid, ajungând la doar 26 de ani să îmbine arta cu antreprenoriatul şi să fie chiar unul dintre pionerii stage designului românesc. Deşi este ceea ce mulţi ar numi... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Ionuţ Tătaru, jurnalist sportiv şi blogger: “Cititorii dau buzna pe un articol cu declaraţii ale unui patron, iar cel documentat câteva ore abia adună câteva sute de vizualizări”

-

  Dacă eşti pasionat de sport şi mai ales de fotbal, unul dintre jurnaliştii pe care trebuie să-i urmăreşti este Ionuţ Tătaru. Un împătimit al fotbalului italian, „fan de mic” al lui Internazionale Milano, Ionuţ a intrat tărziu în presă, când avea deja 30... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Cristina Ioniță, nutriționist: ”Nu poţi să te compari cu bunicii, care munceau în soare, făceau sinteză de vitamina D, fără să ştie, şi făceau şi mişcare„

-

„Mulţi părinţi consideră că dacă e gras copilul e pentru că le seamănă. Supraponderabilitatea nu are nicio legătură cu genetica!”, spune Cristina Ioniță, 31 de ani pe care experiența alături de propriul organism a făcut-o să cunoască mai multe decât oame... Mai mult »