Numele nu-l recomandă, dar e român din Satu Mare. Emanuel Gyenes e motociclist, deci undeva trebuie să aibă o doză de nebunie. Mani, așa cum îi spun apropiații, este mai degrabă calculat în viața și toate cele. E de fapt un om paradoxal. Nu merge cu motocicleta pe stradă, preferă mașina, dar aleargă pe două roți pe dunele și rocile Americii de Sud, în cel mai greu raliu al lumii.  Uneori mai și câștigă chiar. E singurul român care are o carte de vizită în motorsportul mondial iar anul acesta și-a îmbunătățit-o cu un titlu la clasa Maraton a Raliului Dakar.

Motociclistul sătmărean a obținut anul acesta cea de-a doua victorie în Raliul Dakar, după ce s-a impus la clasa Maraton, o cursă în care se aleargă de la început până la final cu acelaşi motor. Mani, cum îi spun apropiaţii lui Emanuel Gyenes, s-a clasat pe locul 21 în clasamentul general, performanţă care i-a determinat pe cei de la Consiliul Județean Satu Mare să-l numească omul anului 2015. Pentru pasionaţii de motociclism, Mani este mândria României, iar el, la rândul lui, este mândru să participe pentru ei şi să-şi reprezinte ţara într-una din cele mai dure competiţii din lume. Am stat de vorbă cu sportivul român şi l-am întrebat despre performanţă, sacrificii şi Dakar Rally, o cursă dificilă de 9.000 de kilometri întinsă prin Bolivia, Argentina şi Chile.

Palmaresul tău în competițiile sportive cu motor e absolut impresionant. Mi-au trebuit aproape 10 minute să citesc la ce competiţii ai participat și câte din ele ai câștigat. Spune-mi cum te-ai apropiat de motociclete? E cumva o tradiție la Satu Mare sau te-a inspirat cineva din familie?

Din păcate, abia la 17 ani am fost la primul meu concurs de enduro din campionatul naţional şi atunci încă la clasa amatori, deci destul de târziu. Întotdeauna mi-au plăcut sporturile cu motor. De la vârsta de şase – şapte ani am facut karting, dar nu la un nivel foarte ridicat. Pe la 15 ani mi-au cumpărat parinţii o motocicletă de teren, dar nu era prea performantă, ca să merg cu ea la curse. Un an mai târziu mi-am cumpărat o motocicletă cu care se putea merge la curse şi la primul meu concurs, la Pârâul Rece, am reuşit să câştig, iar de acolo, practic, a început cariera mea în motorsport.

Din toate premiile câştigate de tine, pe care îl apreciezi cel mai mult și de ce?

Într-adevăr, am foarte multe cupe acasă şi parcă toate sunt importante, dar probabil de care sunt cel mai mândru sunt cele de la Dakar, deoarece au fost obţinute cel mai greu, prin foarte multă muncă şi foarte multe sacrificii. Dakarul pentru mine începe în luna aprilie, când deja trebuie să strâng banii pentru înscriere. Și nici acest lucru nu este deloc uşor, iar când ajungi la finish-ul acestui concurs eşti cel mai fericit, deoarece ştii cât efort s-a depus ca să ajungi acolo.

Raliul Dakar, care de șapte ani se desfășoară în America de Sud, are un traseu care trece prin deșert, la altitudine și temperaturi cu minus. Cum e să participi în competiția asta?

Da, ai momente când e foarte frig, dar frigul acela îl simţi doar pe probele de legătură, deoarece când eşti pe speciale eşti concentrat 100% la concurs şi nu realizezi ce se întâmplă în jurul tău. Ai momente foarte dificile de-a lungul Dakarului, dar ştii ce te aşteaptă şi tragi de tine să ajungi la sfârşitul zilei pe o poziţie cât mai bună. Când eşti acolo şi merge totul perfect, atunci te simţi şi tu bine, dar sunt şi zile cu ghinion şi atunci îţi pui întrebarea de ce trebuie să ţi se întâmple chiar ţie, trebuie să ştii să treci şi peste asta şi să te concentrezi asupra zilelor care urmează şi să uiţi ce a fost rău înainte. Pentru mine este o mândrie să particip la Dakar şi să reprezint oraşul meu şi ţara mea, ştiind că nu mulţi piloţi din România au ajuns acolo.

Ai obținut anul acesta un nou titlu la clasa Maraton la Raliul Dakar, al doilea din carieră, dar te-ai confruntat și cu probleme, mai ales în etapa a doua, când ai pierdut aproape tot uleiul din motor și ai fost ajutat de spectatori. Îmi povestești puțin ce s-a întâmplat?

A început foarte bine ziua a doua pentru mine, am tras tare ca să vin mai sus în clasament, doarece am plecat de pe poziţia 47 în acea etapă. Am reuşit să depăşesc mulţi piloţi şi am simţit că am un ritm bun până la kilometrul 100, când am simţit că nu mai am frână pe spate. În timp ce mergeam m-am uitat în jos la pedală şi la discul de frâna să vad ce se întâmplă şi atunci am vazut că a curs ulei pe disc. M-am oprit şi am văzut că am o scurgere de ulei la motor, am încercat să remediez problema, dar n-am avut ulei şi mi-am dat seama că trebuie să mai merg aşa până întâlnesc pe cineva să mă ajute. Aşa a şi fost, am mai mers 20 de kilomeri până am ajuns la un grup de spectatori care mi-au adus ulei (nu ştiu ce ulei era!) şi am putut să-mi continui cursa.

La general ai obținut locul 21 în această competiție. Ești mulțumit sau vrei ca data viitoare să ajungi mai sus?

Este un rezultat destul de bun şi locul 21, dar nu cel mai bun rezultat al meu. Aş fi vrut să fac un rezultat mai bun decât ce am avut până acum, dar, din păcate, nu am reuşit. Eu zic că la Dakar 2016, dacă merge totul bine, cu siguranţă pot să obţin un rezultat mult mai bun la general decât ce am avut până acum.

În competiția din acest an ai recuperat multe locuri, deși ai avut și probleme. E o suprafață care îți place mai mult sau pur și simplu o evoluție mai bună are loc într-un anumit context: tehnic, tactic?

Am recuperat mult pentru că am avut de unde, am avut un început de concurs foarte slab şi am ştiut că o să pot recupera, deoarece plutonul unde mă încadrez eu este pe la locul 20 şi de acea reuşeam să recuperez în fiecare zi nişte locuri. Tactica mea a fost ca la început să merg la siguranţă şi să mă acomodez puţin.

Ce sfat le-ai da tinerilor care se apucă acum de sporturile cu motor?

În primul rând, trebuie să ştie că este un sport destul de greu şi fizic şi psihic şi, atunci când dau de greutăţi, să nu se lase bătuţi şi să lupte până la sfârşit. Eu particip la competiţii de la 15 ani şi cred că pot să număr pe degetele de la o mână la câte concursuri am abandonat. Deci este foarte important să meargă până la finiş şi dacă nu sunt pe primele locuri.

Spune-mi trei mari sportivi  care te-au influențat în carieră.

Nu ştiu dacă m-au influenţat, dar i-am urmărit cu mare interes pe Cyril Despres, Colin McRae şi Michael Schumacher.

E motociclismul un sport destinat doar dependenților de adrenalină?

Nu cred. Probabil sunt mulţi care sunt dependenţi de adrenalină şi de aceea au ales sporturile cu motor, dar eu nu mă simt aşa. Eu practic acest sport pentru că îmi place ceea ce fac şi că am reuşit să obţin rezultate bune şi, când fac ceva, mă dedic 100%.

Motocicleta e mijlocul tău preferat de transport și în viața de zi cu zi?

Pe stradă nu circul cu motocicleta deloc. Îmi place mai mult să circul cu maşina. Am avut motocicletă de stradă, dar nu am umblat mult cu ea.

Cariera ţi-a fost afectată de accidentări, iar, în 2010, nu ai găsit fondurile necesare pentru a participa la Dakar. Cât de greu e să practici motociclismul în România?

Am participat în 2009 la Dakar şi, din păcate, acolo mi-am rupt umărul. În 2010, 2013 şi 2014, n-am reuşit să particip din cauza fondurilor. Dacă nu ai bani este greu în orice sport, din păcate, iar problema cea mai mare în România este că motorsportul nu prea este mediatizat şi de aceea este şi greu să obţii sponsori noi. Chiar dacă am un palmares destul de lăudabil, de multe ori ne confruntăm cu probleme legate de sponsori. Pentru o persoană care acum vrea să înceapă acest sport, dacă nu are buget propriu, practic este imposibil să facă performanţă.

Câți oameni te ajută și, te rog, spune-mi câteva nume cărora ai vrea să le mulțumești și de ce?

Sunt foarte multe persoane care m-au ajutat de-a lungul timpului şi nu vreau să dau nume, că poate uit pe cineva, dar menţionez sponsorii principali care sunt alături de mine: Autonet, Consiliul Judeţean Satu Mare, Consiliul Local Satu Mare, Vectra Racing, Cheile Grădiştei, Kenny Racing, Motul.

Care-i întrebarea care ți se pune cel mai des?

Cum a fost la Dakar? Ai căzut? Nu ţi-e frică? Cam astea sunt cele mai frecvente, dar prima întrebare, mai ales în perioada asta, mi se pune cinci – şase ori pe zi.

CITAT: “Eu particip la competiţii de la 15 ani şi cred că pot să număr pe degetele de la o mână la câte concursuri am abandonat.” Emanuel Gyenes, pilot moto.