Poeta a debutat direct în limba franceză, la Paris, Franța, la editura L’Harmattan, în aprilie 2017. Un an mai târziu debuta și în limba română, cu apreciatul volum “Noțiunile elementare” (poemele ei sunt traduse și în spaniolă sau sârbă). Cum vede, așadar, starea lucrurilor și o poetă? Ia să vedem.

Andrei Crăciun

Irina-Roxana Georgescu, poetă mai ales. Cum e să fii poet în România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre?

Poeţii ar trebui izgoniţi din cetate, spunea Aristotel. Să fii poet în România înseamnă cămunceşti să te întreţii, cauţi soluţii să trăieşti şi, deopotrivă, să-ţi hrăneşti arta. Totuşi, nu cred că duc o viaţă de poet. De cele mai multe ori, fac slalom printre activităţile zilnice să mă izolez pentru a citi sau a scrie.

Aţi debutat întâi în franceză (la Paris) și abia în 2018 ați făcut pasul către limba română cu un alt volum. Cum și de ce?

Intervalle ouvert (Interval deschis), volumul în franceză, a apărut la editura L’Harmattan, în aprilie 2017. Volumul Noţiunile elementare a apărut în 2018. Sunt câteva punţi între cele două volume, deşi în esenţă, fundamental diferite. Gândesc, iubesc şi urăsc în limba română, ca o declaraţie continuă de iubire faţă de această limbă. Scriu în limba franceză uneori – studii, articole, cronici şi câteodată, poezie – mi se pare limba cea mai melodioasă din lume, ca o invitaţie la ceea ce îşi păstrează magia dincolo de orice convulsii socio-culturale.

Cum e cu poezia la Paris și cum e cu poezia la București? Care-s diferențele la zi?

Cred că e mai greu să publici în Franţa decât în România – oricum, rafturile sunt pline de autori contemporani, mai ales prozatori. Piaţa editorială este mai selectivă când vine vorba de poezie. În România, în ultima vreme, s-au diversificat opţiunile: sunt câteva edituri bune şi foarte bune de poezie, de aceea, scriitorii debutanţi au de unde alege. Problema rămâne, şi-ntr-o parte şi-n cealaltă, pe lângă distribuţie, interesul publicului pentru poezie.

Iar pentru aceia care au deschis mai târziu ochii către poezie, dacă mergem la librărie și vrem să citim cărți de poezie de Irina-Roxana Georgescu – ce să căutăm? Detaliați-ne un pic viața și opera.

Aşa cum am zis, am publicat în 2017 la editura L’Harmattan volumul de poezie Intervalle ouvert, iar anul trecut, am publicat volumul Noţiuni elementare la editura Cartea Românească. Unele poezii au fost traduse în limba spaniolă (de către José Marrero y Castro) şi în limba sârbă, în antologia Iz novije rumunske poezije- Din poezia contemporanta romaneasca ( Novi Sad, 2009), de către Ioan Radin Peianov. Am publicat în diverse antologii de poezie, dar cele mai dragi sunt: 1. Literatura potenţială 01 – Creative writing  – Râşca (Editura Vinea, 2005), la ideea lui A. Urmanov, care reuneşte texte de Claudiu Banu, Valentina Chiriţă, Ana Alexandra Farcaş, Diana Geacăr, Hose Pablo, Dorin Mureşan, Alex. Nichifor, Livia Roşca şi Andra Rotaru. Şi 2: Tu, înainte de toate, o antologie a poeziei contemporane de dragoste, realizată de Cosmin Perţa (Editura Paralela 45, 2018), care surprinde 54 de autori români. Am contribuit cu studii şi articole la diferite volume colective de teorie şi critică literară atât în ţară, cât şi în străinătate, printre care: Literatură şi politică (coord. Mircea Anghelescu, Universitatea din Bucureşti, 2010), Afinități Imagine – Text II (coord. Elena Ionescu, Ruxandra Iordache, Universitatea din Bucureşti, 2011), Literatura română contemporană. Eugen Negrici şi Cornel Ungureanu (coord. Andrei Bodiu, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2011), Dilemele identităţii. Forme de legitimare a literaturii în discursul cultural european al secolului al XX-lea (coord. Andrei Bodiu, Rodica Ilie, Adrian Lăcătuş, Braşov, 2011), Literatura română contemporană. Augustin Buzura şi Ilie Constantin (coord. Andrei Bodiu, Braşov, 2012), Qu’en est-il de la littérature «beur» au féminin ? (coord. Najib Redouane, Yvette Bénayoun-Szmidt, Paris, L’Harmattan, 2012), Les Franco-Maghrébines. Autres voix / Écritures autres, (Paris, L’Harmattan, 2014), Cartografii literare : regional, național, european, global (coord. Adriana Babeți, Dumitru Tucan, Gabriela Glăvan, Radu Pavel Gheo, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016), Mahi Binebine, (Paris, L’Harmattan, 2016), Fouad Laroui, (L’Harmattan, 2018) etc.

POETA S-A ÎNDRĂGOSTIT DE “LIBERTATEA DE A TRAGE CU PUȘCA”

Cum ați ajuns, la urma urmei, să scrieți poezie?

Ca orice adolescentă, am început să scriu poezie citindu-i pe Bacovia, Arghezi, Nichita Stănescu. Am adorat Libertatea de a trage cu puşca de Geo Dumitrescu, m-am îndrăgostit, pe rând, de Mircea Ivănescu, Virgil Mazilescu, Paul Celan, Ezra Pound, Sylvia Plath, Alejandra Pizarnik; când i-am descoperit pe scriitorii americani, am trăit o adevărată explozie lirică, de parcă aş fi cucerit cosmosul. Mă reîntorc şi acum, periodic, la Hiway Poesy, L.A. – Alburquerque – Texas – Wichita de Allen Ginsberg sau la antologia orăşelului Spoon River de Egdar Lee Masters, la poezia lui E. E. Cummings ori John Ashbery. Am o afinitate pentru scriitorii ruşi, de la clasicii Tolstoi, Dostoievski, Cehov, la contemporanul Vladimir Sorokin, dar şi pentru cei de limbă germană – Goethe, Rilke, Thomas Mann, Kafka, Bertold Brecht, W. G. Sebald. Am copilărit înconjurată de cărţi. Pasiunea pentru citit a bunicului matern – medic veterinar de ţară – şi pentru tot ce însemna viaţă mi-au „hrănit” filamentele pentru literatură. Am participat de-a lungul anilor de şcoală la cenaclul din oraş, întrevederi sporadice în care puşti şi puştoaice de liceu veneau şi vorbeau despre literatură, despre muzică şi filme, citeau ce mai scriau, încercau să facă ceva în Medigidia, oraşul „de apoi”. Eram în clasa a douăsprezecea când am citit la Bucureşti prima oară, alături de George Vasilievici, la Cenaclul Euridice, condus de Marin Mincu şi cred că atunci s-a produs declicul real pentru poezie.

O să vă întreb vulgar, ca non-poeții: se poate trăi din poezie?

Nu, în condiţiile în care, dacă nu eşti un poet consacrat – şi nici atunci, probabil – cartea nu apare într-un tiraj mai mare de 500 de exemplare. Nu, în condiţiile în care gustul publicului pentru poezie tinde spre zero. Nu, în condiţiile în care nu există suficiente manifestări artistice, festivaluri, lecturi publice etc. care să-ţi asigure subzistenţa. Dacă în Ungaria un scriitor poate trăi din ceea ce scrie, în România mi se pare imposibil.

În ceea ce mă priveşte, am privilegiul de a preda la unul dintre cele mai bune licee din ţară, de a cunoaşte nişte adolescenţi absolut minunaţi, care muncesc pe rupte, care au o minte briliantă, iar motivaţia lor majoră este să studieze în străinătate.

Ce părere aveți despre țara noastră, despre timpul prezent și despre viitor? Cum se vede viitorul României?

Problema e delicată şi are numeroase aspecte, ca să folosesc un clişeu. Am călătorit în multe ţări din Europa, în unele părţi din Asia şi din America Centrală. Fiecare ţară are particularităţile ei socio-politice, geografice şi culturale. Cred că România are şanse de a se reabilita, dar dacă tinerele elite pleacă la studii în străinătate, fără gând de întoarcere, România riscă să rămână o metaforă „a mai binelui”. Să nu mă înţelegeţi greşit, dacă tinerii au oportunitatea de a pleca să studieze ailleurs (in alta parte), e foarte bine. Gândiţi-vă numai la tinerii generaţiei 1848 care, plecaţi la studii la Viena, la Paris sau la Leipzig, odată întorşi au schimbat „faţa” României. Dacă fiecare dintre noi nu-şi pune problema mai binelui hic et nunc (aici şi acum), atunci vom rămâne tot la mâna fantomatică a reflexivului-impersonal „se vrea”, „se încearcă”, „(nu) se poate” etc. În Grecia, cetăţenii se revoltă pentru orice prejudiciu adus – imaginii lor, puterii lor de cumpărare, calităţii vieţii. În România, cetăţenii cred în iluzia „mai binelui”, fără să trăiască, de fapt, în societatea pe care o definesc, ci în metaforă, cu gândul că vor realiza alţii ceva major pentru ei. Fiecare dintre noi avem drepturi şi obligaţii, nu e cazul să aşteptăm „să ni se întâmple ceva”, depinde de noi cum să trăim,

POETA ÎN LUMEA POEȚILOR CONTEMPORANI

Literatura română astăzi. Care e treaba cu literatura română la zi? Dacă am vrea să citim o pleiadă de tineri poeți, pe cine ne recomandați?

Nu cred că sunt în măsură să răspund nepărtinitor la o asemenea întrebare, mai ales că sunt atâtea direcţii poetice noi care împing graniţele artisticului şi ale artei literare dincolo de „canon” şi, mai cu seamă, pentru că se produc concomitent cu haosul socio-politic şi cultural pe care îl traversăm. Mă gândesc, rapid, la poeţii generaţiei 2000, care marchează o schimbare de paradigmă: Ştefan Manasia, Dan Sociu, Marius Ianuş, Dan Coman, Teodor Dună, Răzvan Ţupa, Claudiu Komartin, V. Leac, Ruxandra Novac, Elena Vlădăreanu, Cristina Ispas, Adela Greceanu, Andra Rotaru, Diana Geacăr, Sorin Despot şi alţii. Dintre cei foarte tineri, vin cu o viziune articulată Robert G. Elekes, Alex. Văsieş, Alexandra Turcu, Vlad Moldovan, Radu Niţescu, Cosmina Moroşan, Tara Skurtu, Alina Purcaru, Olga Ştefan, Ioana Vintilă şi alţii, şi alţii. Toţi scriu bine. Şi e grozav că scriu din ce în ce mai mulţi, din ce în ce mai bine. E grozav şi că există cluburi de lectură – puţine, e drept, dar care exercită un rol major asupra fenomenului literar autohton – ca Nepotu’ lui Thoreau din Cluj, iniţiat de François Bréda, János Szántai şi Ştefan Manasia, în 2008, Tramvaiul 26 din Bucureşti, condus de Claudiu Komartin, Doctăr Nicu’s and his Skyzoid Friends de la Braşov, iniţiat de Adrian Lăcătuş şi de Robert G. Elekes, lecturile în Atelier prilejuite de Alex Ciorogar – medii artistice care validează literatura română actuală şi filtrează noile direcţii poetice.

CITAT
În ceea ce mă priveşte, am privilegiul de a preda la unul dintre cele mai bune licee din ţară, de a cunoaşte nişte adolescenţi absolut minunaţi, care muncesc pe rupte, care au o minte briliantă, iar motivaţia lor majoră este să studieze în străinătate.
Irina-Roxana Georgescu, poetă