Eduard Cârlan joacă în multe spectacole de teatru în orașul București și, dacă îl vezi o dată, nu-l mai uiți. Iată-l.

Andrei Crăciun

Eduard Cârlan, actor. De unde vine Eduard și unde vrea el să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actorul de astăzi?
M-am născut în Focșani. Anii copilăriei au fost foarte frumoși. În clasa a IX-a am urcat pentru prima dată pe o scenă. După ce-am intrat la facultate am mers la Teatrul Studențesc Podul, unde l-am întâlnit pe domnul profesor Cătălin Naum, fără de care nu cred că aș fi fost astăzi unde sunt. Au urmat multe întâlniri importante care m-au ajutat să mă formez ca om și ca actor. Au fost alegeri, muncă, supărări, bucurii și speranțe. Mi-ar plăcea să mă pot îndrepta de fiecare dată când greșesc. Am planuri pentru viitor, dar e mult mai interesant când viața te duce spre locuri noi. Asta te menține viu.

În ce spectacole ați jucat stagiunea trecută și ce urmează în această primăvară? Unde să vină publicul spectator să îl vadă pe Edi, cu apetitul deschis de citirea interviului?
Joc la Unteatru în Leonce și Lena, la CNDB în Super OK, la Teatrul Național în Papagalul mut, Două loturi, Furtuna și Hotel Europa, iar la Teatrul Metropolis în Visul unei nopți de vară și în O scrisoare pierdută. Publicul spectator mă poate vedea în Balul cimitirului de la Teatrul Dramaturgilor Români, în Spaima zmeilor de la Teatrul Ion Creangă, la Nottara în Despre olteni, cu dragoste și în alte spectacole independente. Am și un one-man-show, Nenumitul Edi Cârlan, scris și regizat de Alexandru Unguru, pe care-l joc la Teatrul Arte Dell’Anima.

Eduard, ai văzut lumina soarelui sub semnul zodiacal al leului. Cum ți-a influnețat acest fapt destinul. Ești leu sau cum ești?
Nativii din această zodie sunt curajoși, sensibili, dar și naivi. Prefer să nu atrag atenția nedorită asupra mea. Cred că destinul nu poate fi influențat în totalitate. Vorba ceea: Norocul și-l face omul cu mâna lui, dar mereu cu voia norocului.

Țara. Ce relație are Eduard cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României?
Avem o țară minunată, dar faptele anumitor oameni strică. Totul pleacă de la lucruri mărunte, simple, cum ar fi aruncatul gunoiului pe stradă. Îmi place foarte mult să călătoresc. Nu vreau să emigrez. Sper să nu fie cazul. Nicolae Titulescu spunea că: Din împrejurările de azi, România trebuia să iasă întreagă și mare.

Cetatea. Implicare civică, cetățeanscă. Votează Eduard? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Nu mă pricep la politică, nici la tenis și nici la fotbal. Dar îmi dau seama când deciziile luate de anumiți oameni (care au interese sau care sunt mai săraci cu duhul) afectează o țară întreagă. În ceea ce privește tenisul, pot să strig: Hai, Simona!, să-i admir psihicul de fier și să-i urmăresc lupta pe care o duce pentru a se menține. Urmăresc foarte rar Champions League, campionatul european sau pe cel mondial, așa că nu prea știu când se coboară zeul fotbalului. Oricum, îmi place să mă uit la meciuri și din când în când să mai joc și Fifa pe Xbox sau pe Play Station, dar numai cu prietenii. De votat, votez, mai și protestez, dar întâi și întâi analizez. “N-am găsit altă rimă!”

Care au fost cele mai interesante întâlniri pe care le-ați avut de când sunteți actor? Dar cea mai interesantă întâmplare trăită pe scenă și, de ce nu, cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actor?
Leii sunt norocoși. I-am întâlnit și le mulțumesc pe această cale pentru încrederea acordată domnului Caranfil, domnului Dabija, domnului Frunză, domnului Hausvater, domnului Jude, lui Andrei Raicu și lui Eugen Gyemant. Lista completă a mulțumirilor e mult mai lungă. Să fii generos pe platoul de filmare e foarte important. Am învățat acest lucru de la domnul Dan Condurache și de la domnul Alexandru Georgescu. Alte întâlniri interesante au fost cu Christoph Waltz, cu Terry Gilliam și cu Mark Strong. Acum câțiva ani am jucat un spectacol făcut după schițe de Caragiale, chiar în casa lui Caragiale. Spectacolul se chema Mofturi la Union și era regizat de domnul Colceag. A fost o seară extraordinară, cu o energie specială. Fiecare experiență artistică te poate modfica, de pinde de tine cum gestionezi direcția modificărilor.

Tineret. Ce tinere ne recomandați, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul cititor că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu?
Aș dori să vă recomand un actor tânăr foarte bun, un om modest, profund și generos. Este vorba despre Silviu Debu. Mergeți neapărat să-l vedeți! O să vă recomand și-o actriță, pe Steliana Bălăcianu. E talentată, plină de energie, finețe și eleganță. Acum câteva seri, am fost la un concert foarte fain susținut de formația Phoenix. Ca artist e foarte important să te reinventezi.. Flavius Hosu are aproape 20 de ani și bate senzațional la tobe. Phoenix, condus de Nicu Covaci, merge mai departe cu Costin Adam – voce, Cristi Gram – chitară, voce, Vlady Săteanu – chitară bass, voce, Lavinia Săteanu – vioară și Flavius Hosu – baterie. Noul Phoenix oferă prin muzica sa vechie prospețime, energie și un show extraordinar. Vă doresc o primăvară minunată! Fiți atenți când cineva încearcă să vă manipuleze! Mă bucur că am fost întrebat. Haideți la teatru!

CITAT
Nu mă pricep la politică, nici la tenis și nici la fotbal. Dar îmi dau seama când deciziile luate de anumiți oameni (care au interese sau care sunt mai săraci cu duhul) afectează o țară întreagă.
Edi Cârlan, actor