O vorbă din bătrâni spune că „nu e pentru cine se pregăteşte, e pentru cine se nimereşte”. De la Vlad Andriescu, tânăr antreprenor, redactor şef al site-ului start-up.ro, am aflat că nu este nici atât de simplu, succesul nu vine aşteptându-l, convins că nu are cum să te ocolească. În cazul său succesul este o căutare continuă, care presupune recunoaşterea şi folosirea oportunităţilor.
Cine e Vlad, de unde vine şi încotro se îndreaptă?
Pe scurt: m-am născut la Iași, am fentat câteva licee „de elită” pe acolo, am ajuns la București la Facultatea de Jurnalism și la finalul celor 3 ani am intrat în presă, la Adevărul. Sunt pasionat de noile tehnologii, ciclism, Formula 1, fotbalul diviziilor inferioare, cărți și filme. Singurul mod în care știu să cresc e să fiu curios.
Mai detaliat, încă-mi place să spun despre mine că sunt jurnalist, deși activitățile mele s-au diversificat și nu mai intru în definiția puristă a jurnalismului. Am vrut să fac asta de mic, pentru că am învățat să citesc cu ajutorul ziarelor cumpărate de tata sau citite alături de el, când eram pe drum (este și astăzi șofer de camion și mergeam des cu el). Nu știu exact ce m-a fascinat la ziare, dar în copilărie am avut tot felul de idoli de care astăzi mi-e cam rușine: Ion Cristoiu, CTP, Turcescu. Pentru că nu am știut să-mi dezvolt alte pasiuni, prin liceu am început să scriu opinie cu religiozitate. În fiecare zi scriam câte o naivitate de opinie politică. Așa că atunci când a fost vorba să dau la facultate, nu prea am avut cine știe ce variante. Am zis că vreau să scap din Iași, că era prea mic orașul, și am ajuns la FJSC (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în București, facultate pe care am fentat-o cu succes vreo 3 ani. Visul meu era departe de ceea ce fac astăzi: voiam să fiu jurnalist sportiv, să comentez ciclism la Eurosport sau să fac jurnalism politic.
Am avut noroc ca la finalul facultății să fiu sunat de o profesoară care să-mi spună că o fostă studentă, editor la Adevărul, are nevoie de un om în practică. M-am dus și am aterizat în minunata secție numită „Viața” într-o perioadă dubioasă a presei (2011-2012). Am muncit 3-4 luni pe gratis, pentru că nu știam ce să fac altceva sau unde să mă duc, am zis că dacă e să am vreo șansă în presă nu am voie să plec de acolo neangajat. Așa că stăteam 12 ore pe zi și scriam despre cele mai dubioase subiecte posibile (câteva exemple aici – https://newskeeper.ro/statistici/autor?nume=Vlad+Andriescu&sursa=Adevarul&luna=201602 ) . Am avut noroc atunci de Mihaela Dincă, editor la secția Viața și de Andrei Velea, redactor-șef adjunct, care au zis că trebuie să-l angajeze pe nebun. Nu poți să dai afară un om neplătit. Când presa se dezmembra am intrat eu în povestea asta, ajutat de ei doi și de Diana Oprița, pe atunci și ea editor la Adevărul. Ei m-au aruncat în pâine.
De acolo povestea e liniară și cu multe oportunități care mi s-au deschis: pentru că eram cel mai tânăr din redacție am început să scriu despre tehnologie. Așa am format acolo o secție de tehnologie foarte bună, alături de Octavian Palade și Răzvan Băltărețu, care a devenit motivul nostru de mândrie. Eram un fel de stat în stat, poate și pentru că nimeni nu înțelegea despre ce scriam. De la tehnologie la antreprenoriat a fost un pas mic, pentru că erau deja câteva startup-uri tech interesante.
În 2015 am luat-o de la capăt cu start-up.ro, la propunerea lui Mihai Seceleanu (fondator InternetCorp) și am făcut un site despre startup-uri de la zero. Iar de trei ani jumătate îl creștem și îl transformăm după propriile noastre nebunii.
Am avut tot felul de tentative și experimente în jurnalism, ca să mă joc cu ce aș fi putut face. Am făcut o emisiune de mediu succes la Prima TV alături de colegii mei de la Adevărul, am scris prin Decât o Revistă și Casa Jurnalistului, am făcut live text la alegeri, am învățat social media, de toate. Cam ăsta a fost modul meu de a mă lupta cu propriul sentiment de impostură – să învâț cât mai multe și să văd ce iese.
Ce este start-up.ro şi cum a apărut?
Start-up.ro e una dintre cele mai importante platforme de informare despre antreprenoriat din România (o zic alții, ca să nu pară că mă laud).
A apărut ca o idee a lui Mihai Seceleanu, fondator al InternetCorp (wall-street.ro, 9am.ro), care a vrut să lanseze o platformă nouă dedicată startup-urilor. Am început independent de InternetCorp, dar după 3 luni am decis să ne securizăm viitorul și să intrăm într-o entitate mai mare, care să ne protejeze creșterea.
Am încercat să facem o platformă de informare despre antreprenoriat, pe măsură ce domeniul creștea. Focusul inițial a fost către startup-urile tech, dar ne-am extins și spre afacerile de orice fel, către tehnologie și gadget-uri, dar și către lifestyle și un pic de harfă, din când în când (ca să-ți dau două exemple: am scris o vară întreagă despre mici – https://start-up.ro/mareaunire/index.html sau am fost șofer Uber pentru un proiect – https://start-up.ro/articole/oamenidinuber/ )
Cati oameni sunt in echipa start-up si cum s-a format ea?
Suntem 4 oameni în echipa editorială de la start-up.ro, dar suntem ajutați punctual de echipa de vânzări de la InternetCorp, de echipa de programatori și de cea de marketing. Am crescut echipa editorială pe măsură ce totul a avut un sens financiar pentru noi și având siguranța că oamenii pot fi plătiți, iar cu ajutorul lor putem să creștem.
Sunt tare mândru de oamenii care-mi sunt alături și de multe ori mă surprinde că au ales să o ia pe drumul ăsta: Octavian Palade, Oana Coșman și Vera Iurcu. Am adăugat câte un om în fiecare an al existenței noastre. Am căutat să aducem oameni multicalificați, deși sună foarte rece povestea asta. La un site cu atât de puțini oameni și pe o nișă care crește, dar pe care o forțăm noi să devină mai amplă, nu ne permitem jurnalismul idilic. Facem și știri, facem interviuri, materiale video, filmăm, edităm noi video, social media, marketing, evenimente.
Cum ai ajuns să fii interesat de antreprenoriat? Ai studii de profil sau a pornit ca o pasiune care s-a dezvoltat şi transformat în meserie?
Din întâmplare, ca toate lucrurile mișto din viața asta. Cum ziceam, la Adevărul mai aveam contact cu startup-uri tech și am început să înțeleg un pic lumea asta. Apoi am învățat tot ce știu fiind la start-up.ro. A trebuit să o iau cu self-study de la zero. Am stat și am citit ce am putut când nu am știut.
La nivel de studii, sunt cel mai prost exemplu. Sunt un eșec total al scopului școlii românești. Am 3 ani de facultate de jurnalism, o diplomă de licență pe care nu mi-am ridicat-o vreodată și de care nu m-a întrebat cineva în viața asta profesională.
Așa că pot să zic că a fost interes profesional transformat în pasiune care apoi s-a transformat în specializare.
Cum vezi învăţământul românesc pe partea de pregătire a viitorilor antreprenori?
Dincolo de facultățile vocaționale, precum medicina sau dreptul, care sunt obligatorii și pentru a lucra în acel domeniu, în rest e o iluzie să credem că vreo facultate din lumea asta te pregătește pentru realitățile pieței. Nu poți să ai pretenția că ieși din facultate și cineva te va aștepta cu un contract de muncă.
Evident, spre deosebire de multe instituții de învățământ din străinătate, în România distanța dintre facultate și realitatea pieței e foarte mare. Majoritatea experienței se câștigă „în meserie”. Hai să zicem că faci ASE și termini Management. Devii manager? Nu, o iei de jos cu niște cunoștințe de bază. Și dacă ești destul de inteligent și te bagi în seamă, în cel mai bun mod posibil, crești în cadrul unei organizații.
Așadar, dacă ar fi să dau un sfat studenților care vor să o ia pe calea antreprenoriatului, să riște puțin. Să înceapă cu o afacere mică, fără investiții mari și peste care să adauge cunoștințele teoretice din facultate. A, și să nu uite un lucru esențial: facultățile, dincolo de generatoare de cunoștințe teoretice, sunt generatoare de contacte. Și oameni alături de care ai studiat îți pot deveni ulterior parteneri de afaceri sau ajutor. La fel și profesorii.
Cum vezi mediul de business din România? Ţi se pare că are un specific aparte?
Uhm, nu știu dacă are un specific aparte neapărat. E un mediu în continuă dezvoltare și educare, antreprenorii devin mult mai conștienți și mai puțin instinctuali decât pe vremuri. Cumva trebuie să-i separăm pe cei din lumea tehnologiei, care au acces la multă informație din străinătate și se gândesc mult la piața globală și cei care acționează doar pe piața din România.
E un mediu care, din păcate, e puțin predictibil și antreprenorii trebuie să fie mereu la curent cu toate schimbările. Sunt influențați de decizii legislative luate pe final de an, pe neanunțate, care nu-i lasă să-și poată face o strategie pe termen mediu și lung, pentru că toate calculele financiare se dau peste cap. Trebuie să fie mereu la primire și în defensivă, în condițiile în care antreprenoriatul e despre ofensivă.
Am văzut că ai hobby-uri diverse, printre care şi sportul; cum funcţioneaza mintea unui tânăr antreprenor, te gândeşti des cum ai putea transforma aceste pasiuni în business?
Da, îmi place sportul pentru că vorbește mult despre firea umană și despre motivație, două lucruri esențiale și pentru antreprenoriat.
M-am gândit de multe ori cum să-mi transform pasiunile în business. Lucrul cel mai complicat pentru mine e că am o gamă destul de amplă de pasiuni și uneori nu reușesc să am focus.
Dar mă gândesc zilnic poate la asta. Am avantajul de a vorbi cu mulți antreprenori și de a fura meserie de la ei. Unii dau bani la coaching, eu pot să-mi iau de multe ori informații de la sursă. Va veni și momentul acela, acum cred că mai am de acumulat experiență. Abia la start-up.ro am reușit să învăț multe despre ce înseamnă management, vânzări, relația furnizor-client.
Ce sfat ai da unui tânăr la început de drum?
Să muncească mai mult decât toți din jurul lui, să tragă de el până la rupere, pentru că acum are energie, să demonstreze că e un om esențial pentru „echipă”. Să nu se plângă, să-și asume că salariul ăla mic va crește dacă va lupta pentru el și dacă va face un pas în plus față de ce zice „fișa postului”. Și să nu se ia totuși prea în serios.
Fiind tânăr şi oricum foarte „mobil”, te gândeşti să emigrezi? Dacă nu, e din motive sentimentale sau pragmatice? Crezi că există un potenţial de creştere a mediului de business din Romania care, poate, în alte ţări nu e la fel de mare?
M-am gândit să emigrez, dar așteptările mele de la o emigrare sunt destul de puțin pragmatice, recunosc. Nu m-am gândit vreodată să emigrez în Marea Britanie, Germania, Italia, Spania. Probabil că nu aș avea o problemă să emigrez dacă aș lucra într-o companie interesantă, poate ceva în zona de startup-uri/companii medii din zona tehnologiei.
Cel mai mult cred că m-am gândit de-a lungul timpului la o emigrare aproape sentimentală, una care să șteargă identități. Am în suflet ideea naivă a unei emigrări-dispariție. Mă fascina în trecut gândul emigrării în Argentina, Columbia sau sudul Statelor Unite. A mai rămas o bucată din această emigrare sentimentală în mine, dar a fost acoperită de mai multă rațiune și de pragmatism.
Legat de mediul de business din România, încă avem avantajul că suntem în urma altor țări, așa că potențialul de creștere e mare. O idee care poate nu e originală în Germania poate fi aici. Să ne uităm doar la numărul imens de cafenele de specialitate, rulote cu mâncare sau burger places deschise în ultimii doi ani. Astea nu erau o noutate în străinătate, dar au venit aici și au rupt, pentru că și noi ne schimbăm. Așadar, există multe oportunități aici, așa că nu văd emigrarea ca soluția definitivă de succes.