Este singura româncă elevă la Școala de balet a companiei English National Ballet, unde dansează în prezent Alina Cojocaru, cea mai cunoscută prim-balerină româncă peste hotare. La 18 ani, Ana-Maria Gergely are cea mai curată și elegantă tehnică pe care o poți vedea la un dansator atât de tânăr, lucru pe care l-a observat Directorul Baletului Național Român, Johan Kobborg, și directoarea artistică a companiei English National Ballet, prim-balerina Tamara Rojo. Doamna Rojo este cea care a comparat-o pe Gergely cu Polina Semionova, una dintre cele mai talentate prim-balerine din lume. Gergely a început cursurile de dans la Palatul Copiilor când avea doar cinci ani, după ce a văzut un desen animat cu păpușa Barbie balerină. La vârsta de 10 a decis singură că își va dedica viața baletului și a intrat la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București. La sfârșitul clasei a VIII-a, în 2011, a dat audiție la Școla de Balet din Berlin (Staatliche Balletschule), iar doi ani mai târziu, mama ei i-a trimis lui Johan Kobborg un video cu fata sa dansând. Kobborg a recomandat-o imediat Tamarei Rojo, însă aceasta a considerat că, deși este deosebit de talentată, Gergely era încă prea tânără să semneze un contract cu English National Ballet și a propus, în schimb, o bursă integrală la școala de balet a companiei. Astfel, Gergely a ajuns în 2013 la Londra, unde peste doi-trei ani vrea să se angajeze într-una din cele două mari companii de balet din Marea Britanie: Royal Ballet (teatrul Covent Garden) sau English National Ballet.
Când ai început să dansezi? Îți mai aduci aminte cum a fost prima lecție de balet?
Am început să merg la cursuri de balet la Palatul Copiilor când aveam cinci ani și din păcate am foarte puține amintiri despre cum era acolo însă știu că-mi plăcea foarte mult.
Care a fost primul balet pe care l-ai văzut și ce impresie ți-a lăsat?
Primul balet pe care l-am vazut a fost Corsarul, cu prim-balerina Corina Dumitrescu la Opera Națională din București (ONB). Țin minte că atmosfera din sală m-a surprins cel mai mult și mai ales orchestra, pentru că până atunci nu mai auzisem niciodata muzică clasică live.
Când și în ce context ți-ai dat seama că vrei să devii balerină, că nu este doar o joacă pentru copii?
La 10 ani am realizat că vreau să devin o balerină profesionistă, când am intrat în clasa a V-a la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”. Începusem să cunosc arta baletului mai bine iar înăuntrul meu aveam o pasiune de a cunoaște cât mai multe despre balet.
Am înțeles că ai o susținere puternică din partea familiei, cum te-au ajutat părinții?
Părinții mei m-ar susține în orice domeniu, ei sunt cei care mă sprijină să cred în visurile mele, chiar dacă nu au legatură cu baletul. Mama mea este, într-un fel, managerul meu, fără ea și fără Doina Gradea, nu știu dacă aș mai fi acum la Londra. Înainte, oamenii nu prea înțelegeau punctul meu de vedere asupra baletului, cu excepția tatălui meu.
Cum a fost experiența de la liceul de coregrafie Floria Capsali, a fost greu din cauza condițiilor în care se învață acolo?
Cred că mi-am dat seama în ce condiții se învață în România când am vazut pentru prima oară o școală străină de balet, la Opera de Stat din Viena, unde condițiile sunt la un alt nivel. Liceul din București nu este găzduit într-un spațiu adecvat unei școli de balet. În ciuda acestei realități, cred că foarte mulți elevi ai liceului, care și-au continuat drumul în străinătate, au dovedit că se poate face performanță și în lipsa condițiilor deoarece avem profesori buni și copii talentați.
Din clasa a V-a până când am plecat din țară am fost eleva profesoarei Anca Mândrescu și mă consider mai mult decât norocoasă că am avut această șansă, să învăț balet de la un profesor extraordinar.
Cum ai ajuns la Staatliche Balletschule din Berlin? Ce ai învățat acolo?
La Staatliche Ballettschule am ajuns în clasa a IX-a și bineînțeles că am dat audiție pentru a intra la școală. Acolo am învățat mult mai multe lucruri despre mine în general, despre balet dar și despre viață. Am început să-mi cunosc mai bine atuurile și bineînțeles că mi-am îmbunătățit tehnica datorita atenției profesorilor asupra detaliilor. Tot atunci am înțeles ce înseamnă să ai un prieten care este loial și care te sprijină în orice situație și cel mai important lucru este că m-am obișnuit să mă descurc fără părinți. A fost greu la început când nu vorbeam deloc germană și stăteam mai mult singură plângând după acasă. Norocul meu a fost că vorbeam engleză și puteam să comunic cu câțiva elevi.
Cum ai ajuns la English National Ballet School? Ai o bursă integrală, sau plătești studiile și cât costă să studiezi la ENBS?
Mama mea i-a trimis un video cu mine balerinului Johan Kobborg cerându-i o părere sinceră despre mine. Kobborg a spus ca sunt foarte talentată și că va trimite video-ul directorului artistic al companiei English National Ballet, prim-balerina Tamara Rojo. În luna decembrie am avut onoarea de a-l întâlni personal pe Kobborg, care mi-a spus că i-am reamintit Tamarei de prim-balerina Polina Semionova, dupa ce a vazut acel video (Semionova dansează la Opera de Stat din Berlin). Kobborg ar fi vrut ca eu să intru în companie, însa Rojo a spus că sunt prea mică pentru a semna un contract, dar a trimis acel video cu mine directoarei școlii de balet a companiei, Samira Saidi. Astfel, English National Ballet School (ENBS) mi-a oferit o bursă integrală DADA (Drama And Dance Award) pentru primul an, însă, cu o zi înainte să ajung în Londra am aflat că sponsorizarea va fi preluată de către „The Future of Russian Foundation” pentru următorii doi ani de studiu. Studiile și cazarea costă în jur de 27.000 de lire sterline pe an.
Mai sunt studenți români acolo?
Sunt singura româncă din școală.
Ai vrea să dansezi pentru English National Ballet mai departe, având în vedere că este școala lor sau vrei să încerci alte companii?
Aș vrea să intru în companiile English National Ballet (ENB) sau Royal Ballet pentru că îmi doresc foarte mult să rămân la Londra.
Ai cunoscut-o pe Alina Cojocaru de când dansează pentru ENB?
Din păcate nu am avut șansa de a o cunoaște sau de a o vedea măcar. Mi-aș dori foarte mult să-i cer câteva sfaturi și să o cunosc pe ea ca persoană, ar fi minunat.
[youtube link=”yjYTTiuj0Kk”]
Cum ai compara școala de balet din Marea Britanie față de cea din Berlin și școala românească?
Școala românească se axează pe o tehnica de balet foarte diferită de cea englezească. A fost greu pentru mine la începutul anului să-mi ies din obiceiurile pe care le aveam dansând după tehnica rusească a școlii Vaganova (Academia de balet a Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg). În general, dinamicile mișcărilor diferă. Englezii preferă rapiditatea picioarelor și liniile pure, clasice ale mișcărilor, pe când la ruși, bărbații excelează în virtuozitate, iar femeile în eleganță și expresivitatea torsului și a brațelor, nu mai zic de flexibilitate și estetica corpului, care pentru mine sunt mai puțin importante. Școala românească încă utilizează anumite metode de învățare care în Marea Britanie nu sunt tolerate, dar în Rusia aceste lucruri sunt foarte normale.
Ce sfat ai pentru tinerii care vor să o apuce pe un drum similar?
Să își caute o cale de a fi originali prin felul în care își exprimă dansul, însă într-un sens bun și adecvat stilului de dans. Un artist există cu adevarat în momentul în care acesta își creează propriul său limbaj, numai atunci acesta se poate deosebi de ceilălalți. În momentul de față, tehnica baletului a ajuns la un punct în care nimic nu mai este imposibil sau nevăzut. Totuși, observ că femeile devin din ce în ce mai masculine… baletul are nevoie de a acea parte sensibilă și emoțională a dansului pe care femeile o aveau cândva.
Cel mai important lucru este să nu te abați de la visurile pe care le ai, pentru că dacă îți dorești ceva cu adevărat, ți se va întâmpla, trebuie doar să fii foarte răbdător și încrezător în ceea ce ești. De asemenea, în meseria asta, trebuie să te simți confortabil când ești în centrul atenției, trebuie să-ți placă la nebunie să fii văzut de către toată lumea.
Care este baletul tău de suflet și ce rol ai vrea să dansezi?
Baletele mele preferate sunt “Giselle”, “La sylphide” și “Romeo și Julieta”. Sunt pasionată de baletele romantice și de stilul Bournonville. Giselle, La Sylphide, Julieta și Nikya (Baiadera) sunt rolurile care mi-ar plăcea să le dansez cândva.
Curriculum Vitae
Ana Maria Gergely s-a născut pe 17 mai 1996, în Costanța. A intrat la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” în clasa a V-a, în 2007, și a plecat din țară după ce a terminat clasa a VIII-a, în 2011. Între 2011-2013 a studiat la Staatliche Balletschule din Berlin, iar din 2013 a intrat la English National Ballet School, unde va absolvi în 2016, însă ultimul an de studiu nu este obligatoriu.
Competiții de balet la care a participat Ana-Maria Gergely:
- Olimpiada de balet și artă teatrală 2010-2011, locul I.
- Youth America Grand Prix (YAGP), semifinalele de la Paris în 2010, unde s-a clasat printre primii 12 și a primit Outsanding Artistry Award oferit de revista DanceEurope London (la categoria Junior).
- Youth America Grand Prix, finala din New York în anul 2011, unde s-a clasat în primii 20 tineri balerini și a primit o bursă de studii pentru cursurile de vară ale Academiei de Balet Bolshoi (Ballet Academy Summer Intensive la categoria junior).
- Tanzolymp 2012 – medalia de argint
- Concursul internațional Danza Europa, San Marino – premiul I și premiul de popularitate