Lumină pentru România. Omul care aduce curentul electric în sate și școli

Scris de Andrei Militaru 15-09-2015 4,174

De cele mai multe ori, când începi o activitate știi ce şi cum să faci pentru a o duce la bun sfârşit. Nu a fost şi cazul campaniei “Lumină pentru România”, pe care bucureşteanul Iulian Angheluţă a pornit-o fără să-şi dea seama că va avea de urmat un drum sinuos și imprevizibil. Totul a început în 2009, când Iulian a mers cu ajutoare umanitare (alimente neperisabile, haine, rechizite pentru copii) la localnicii nevoiaşi din satul Ursici, județul Hunedoara. I-a cunoscut şi astfel le-a aflat poveștile și necazurile. Unul dintre ele, poate cel mai mare, era lipsa curentului electric.

Aşa a pornit campania ”Lumină pentru România”, prin care Iulian Angheluţă aduce lumina în casele fără curent electric. Este vorba de oameni care nu au acces la rețeaua de electricitate, fie pentru că gospodăria lor se află prea departe de ultimul stâlp electric, fie pentru că nu au banii necesari pentru avize, taxe de racordare, proiecte, facturi. Sunt zeci de mii de oameni care trag din greu şi nu au o viață deloc ușoară. Locuiesc în zone izolate, fără facilități pe care noi, ceilalți, le considerăm firești: electricitate, apă caldă, gaze, canalizare, cablu, asfalt. Au pământ și în curți, și în case. Majoritatea gospodăriilor în care trăiesc sunt izolate şi fără drumuri de acces. Copiii lor merg pe jos kilometri întregi, prin noroaie sau prin păduri, pentru a ajunge la o şcoală neracordată la rețeaua de electricitate. Mulţi dintre aceşti copii își fac lecțiile la lumina lumânării.

Ei bine, datorită campaniei “Lumină pentru România”, oamenii nevoiaşi au primit un ajutor nesperat de la inimoşii voluntari ai asociaţiei non-guvernamentale Free Mioriţa, în frunte cu Iulian Angheluţă. Cu sprijinul prietenilor și al câtorva sponsori, în septembrie 2013, Iulian a montat panouri fotovoltaice pentru ca cei 51 de oameni din satul hunedorean Ursici să aibă lumină, acces la informație și educație.

DSC05678_Iulian Angheluță

 Foto: Iulian Angheluță

Am început singur această campanie, când am ajuns la Ursici. Am ajuns în acel sat fără să ştiu absolut nimic despre localnici. Am continuat vizitele acolo, i-am cunoscut pe oameni şi am aflat că ei îşi doreau un drum de acces, satul fiind la 1.000 de metri altitudine, şi curent electric. Mi-am zis că trebuie să fac ceva pentru ei. Mai întâi am studiat variantele de electrificare clasică, care erau foarte costisitoare şi nici nu erau viabile din cauze topografice. Apoi am apelat la varianta cu panouri fotovoltaice, care a fost cea mai simplă şi uşor de implementat. Astfel, în primăvara lui 2013 am demarat campania “Lumină pentru Ursici”. Campania a avut destul de mult succes, am strâns fondurile necesare, aşa că în septembrie 2013 am ajuns acolo şi am făcut lumină”, povesteşte Iulian începutul aventurii sale.

Sate şi şcoli luminate cu energie verde

IMG_4910_Andrei_Becheru

Foto: Andrei Becheru

Campania a continuat ulterior în şcolile din România lipsite de electricitate. Iulian Angheluţă a aflat ulterior că existau şi şcoli în România, nu doar gospodării, fără curent electric. A apelat la sprijinul Ministerului Educaţiei, dar totul a fost în zadar, deoarece a primit un răspuns sec: nu există şcoli în România fără curent electric. Dar sursele lui de informare şi documentare îi semnalaseră altceva. A urcat pe bicicletă şi a făcut turul României pentru a vedea cum trăiesc oamenii fără lumină și care sunt şcolile fără curent electric. Aşa a aflat că existau în total patru unităţi de învăţământ fără electricitate. A pornit o nouă campanie de strângere de fonduri, iar anul acesta a ajuns la aceste şcoli şi le-a racordat la lumină tot prin metoda panourilor fotovoltaice (şcolile din Ineleț, județul Caraș-Severin – unde învață doar trei copii -, Cruhla, județul Suceava, Poienile de sub Munte, județul Maramureș, și Dobraia, județul Caraș-Severin). Datorită lui Iulian şi voluntarilor din ONG-ul Free Mioriţa, 24 de copii pot acum să își facă lecțiile indiferent dacă afară este lumină sau nu și să cunoască România nu doar din poveşti, ci cu ajutorul calculatoarelor. Pe lângă aceste unităţi de învăţământ, a adus lumină în gospodăriile cu copii pentru că, spune el, “e foarte trist să ai copii care nu se pot uita la desene animate sau nu pot să citească pentru că nu au ulei în candelă”.

Satul Ursici din Hunedoara şi cele patru şcoli au fost primele locaţii puse de Iulian Angheluţă pe harta luminii. Alături de prieteni săi, bucureşteanul a reușit ulterior să ajute şi alte familii care nu aveau lumină și nici posibilități de a se racorda la rețeaua de electricitate. Satele Teregova din judeţul Caraș-Severin, Poienile de sub Munte din Maramureș, Holbav din Brașov sau Grădinari din Giurgiu sunt locuri unde electricitatea a ajuns datorită acestor voluntari inimoşi şi astfel proiectul “Lumină pentru Ursici” s-a transformat în campania “Lumină pentru România”.

IMG_4586__Andrei_Becheru

Foto: Andrei Becheru

Sunt zeci de mii de locuinţe care stau încă în beznă. Intenţia mea la început a fost să-i ajutăm pe oamenii din Ursici, dar ulterior proiectul pentru Ursici s-a transformat într-o campanie naţională. Ce am făcut până acum este doar o mică parte. Sunt încă mii de locuințe unde copiii își fac temele la lumina lumânării, iar oamenii se trezesc bâjbâind după cutia cu chibrituri. E adevărat că ne este greu să atragem fondurile necesare pentru că sunt zeci de mii de gospodării la nivel naţional care n-au curent electric. E un ideal foarte frumos să luminăm România, deoarece tehnic şi logistic îţi trebuie foarte multe resurse, dintre care cele materiale sunt cele mai importante. Problema o reprezintă banii şi echipamentele propriu-zise. Dar nu ne dăm bătuţi, această campanie este pe deplin realizabilă. Nu știu unde vom ajunge și unde vom mai duce lumina, dar nu ne vom opri aici”, spune Iulian cu fermitatea omului care simte că poate face mai mult.

Moldova şi zonele montane, cele mai afectate

IMG_3577_Andrei_Becheru

Foto: Andrei Becheru

La doi ani de la implementarea acestui program îndrăzneţ, bilanţul este îmbucurător şi încurajator: patru şcoli din trei judeţe şi 24 de gospodării din cinci judeţe au primit lumină prin intermediul acestei campanii. Totuşi, este doar o picătură într-un ocean, deoarece la nivel naţional, din datele recensământului efectuat în 2011, reiese că ar mai fi 284.434 de locuinţe neracordate la reţeaua de electricitate. Însă, o parte dintre acestea nu sunt locuite.

Eu estimez că la nivelul întregii ţări sunt aproximativ 80.000 de gospodării locuite care n-au curent electric. Evident că pentru noi au prioritate casele unde locuiesc copii. E o situaţie dramatică pentru România anului 2015. Cea mai dramatică se găseşte în câteva din judeţele Moldovei, Botoşani, Vaslui şi în zone montane din Apuseni sau Munții Cernei. Există locuinţe unde nu a fost niciodată curent din cauza unor dificultăţi topografice, dar sunt şi multe locuinţe unde nu există curent din cauză că oamenii nu au banii necesari racordării. Aici vorbesc de sate din Botoşani sau Vaslui, unde casele sunt din chirpici şi unde intervin probleme de ordin tehnic.”, precizeaza Iulian.

Iulian Angheluţă povesteşte că după anul 2000, când România se afla în perioada de preaderare la  UE, guvernul de la acea vreme a făcut eforturi mari pentru ca toată ţara să fie racordată la energie electrică. Tot atunci au fost adoptate câteva programe naţionale de electrificare, dar ele au fost schimbate de la o guvernare la alta şi totul a rămas în aer. Motivul invocat de autorităţile naţionale şi locale a fost şi încă este lipsa banilor. În plus, s-a ţinut cont de indicatori de rentabilitate în sensul că toate costurile racordării la o reţea electrică clasică ar fi mai mari decât consumul gospodăriilor. “Acest parametru de rentabilitate nu e valabil în cazul de faţă. E adevărat că oamenii aceia nu sunt mari consumatori, dar nu au acces la informaţie, iar copiii nu au acces la educaţie. Nu e vorba să faci o autostradă cu şapte benzi pe sens, e vorba de viitorul României. Dacă ai mii de oameni în beznă, nu prea poţi să spui că viitorul e luminos”, spune cu o urmă de mâhnire în glas Iulian Angheluţă.

Statul român cel impasibil

Când a demarat campania “Lumină pentru România”, Iulian Angheluţă a sperat ca statul să se implice şi să-i dea o mână de ajutor. Dar speranţele sale s-au năruit la fel de repede cum s-au născut. E profund revoltat din cauza indiferenţei crase a autorităţilor locale şi naţionale, dar s-a resemnat.

“Preţul unui echipament complet de electrificare ajunge la 4.000 de lei. Statul nu subvenţionează nici măcar o parte din această sumă. Statul sprijină acum doar consumul prin programe de genul “Prima Casă” sau “Prima maşină”, dar nu se gândeşte să sprijine şi un program de genul “Prima lumină”. Părerea mea este că un astfel de program ar trebui să fie prioritatea zero pentru guvern. Statul e obligat să facă treaba asta. Statul nu conştientizează că lăsându-i în beznă pe aceşti oameni periclitează viitorul ţării.”, spune Angheluţă.

Fără sprijinul autorităților, Iulian nu a dezarmat şi a decis să meargă mai departe pe cont propriu. Îi tresaltă inima de bucurie când observă că eforturile sale sunt apreciate de oamenii pentru care munceşte uneori şi zece ore pe zi. Intenţionează să creeze o hartă a luminii pentru a putea continua această campanie în măsura în care va dispune de banii necesari pentru echipamente. Şi-a propus totodată să-i determine pe oameni să conştientizeze că sunt şi alte soluţii de racordare la electricitate, nu doar soluţia clasică.

Mă bucură enorm că aceşti oameni ne ajută, pun osul la treabă, nu stau cu mâna în sân. Se implică şi vor să ne ajute. Asta îmi dă putere să merg mai departe. Aş putea să mă opresc acum, dar nu pot pentru că sunt foarte mulţi care şi-au pus speranţa în mine şi sunt şi voluntari care vor să mă ajute. Atâta timp cât mai pot să ajut, nu mă voi opri.”, menționează intervievatul.

IMG_5570_Andrei_Becheru

Foto: Andrei Becheru

Cine este Iulian Angheluţă?

Este tipul omului care nu face ceva doar ca să primească altceva în schimb. O face pur şi simplu pentru că îi pasă de oamenii nevoiaşi, o face doar pentru un mulţumesc spus din inimă, o face pentru că sufletul său vibrează atunci când îi ajută pe ceilalţi. Spune deschis că nu are niciun beneficiu material de pe urma proiectului “Lumină pentru România”, ci doar beneficii de imagine. A lucrat zece ani în publicitate şi comunicare, dar a renunţat la jobul său pentru că şi-a dorit libertatea de a fi propriul şef. În afara acestei campanii, Iulian e implicat şi în alte proiecte din care îşi câştigă pâinea. Are 40 de ani, nu este căsătorit, a studiat Ştiinţe Juridice şi apoi Comunicare şi Relaţii Publice, dar visează să urmeze şi studii de antropologie. Vorbeşte italiana, spaniola şi engleza, dar spune că i-ar plăcea să înveţe şi limba rusă pentru că îi plac oamenii simpli şi ţările din spaţiul ex-sovietic. Îi place să gândească tot timpul pozitiv şi se autocaracterizează drept “copilul etern”. În timpul liber face expediţii cu bicicleta (cea mai recentă în Kîrgîzstan) şi participă la acțiunile de ecologizare și de remarcare a traseelor montane, multe dintre acestea având mize sociale.

CITAT: “Dacă ai mii de oameni în beznă, nu prea poţi să spui că viitorul e luminos”. Iulian Angheluță, voluntar.