Fiti generosi, impartiti acest articol si pe…Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Gradul de civilizație al unei țări se măsoară în modul în care își tratează femeile și copiii. România este campioana Europei la mortalitate maternă și infantilă:10% dintre femeile care au născut anul trecut erau minore și suntem pe loc fruntaș la numărul de avorturi în rândul adolescentelor. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, specialiștii atrag atenția că rata de abandon a copiilor în maternități atinge alarmanta statistică de dinainte de 1989.

“Mame pentru viață, viață pentru mame” este un proiect al Fundației World Vision România care trage un semnal de alarmă și vrea să ne amintească faptul că femeile și copiii trebuie tratați cu respect într-o țară cu pretenții de viitor.

Te lupți cu morile de vânt. Sentimentul acesta l-a avut de multe ori pe teren Cornelia Scărlătescu, managerul proiectului “Mame pentru viață”. Pentru că a văzut zi de zi care sunt realitățile maternității, în mediul rural, mai ales, și la vârste fragede: să devii mamă înseamnă pentru mii de femei din România un cumul de discriminare, sărăcie, indiferență criminală și lipsă de perspective. Și, crede Scărlătescu, dacă vrei să începi schimbarea fundamentală a României de undeva, trebuie să începi cu educația pentru sănătate și cu felul în care sunt tratate mamele și copiii.“Suntem pe primul loc în Europa la sarcini nedorite în rândul minorelor, rata mortalității materne este de două ori mai mare decât media europeană. Asta arată un singur lucru: că serviciile de care beneficiază femeile în România sunt deficitare”, punctează Scărlătescu.

“Mame pentru viață, viață pentru mame” este parte a unui program global de reducere a mortalității materne. Proiectul-pilot se adresează unui număr de 15 000 de femei din 30 de comunități din județele Dolj, Vâlcea, Vaslui și este susținut de MSD România prin programul MSD/Merck for Mothers.

Și n-ai cum s-o contrazici când vezi câte are de îndurat o adolescentă care devine mamă. “Cele care mai merg la școală sunt excepții și majoritatea nu se mai duc pentru că sunt stigmatizate, familia consider că le-a făcut deja de rușine, colegii și profesorii nu le văd cu ochi buni. Destinele acestor fete și ale copiilor lor sunt frânte din fașă,” spune aceasta cu revoltă. În cele trei județe în care se desfășoară proiectul Mame pentru viață, Vâlcea, Vaslui și Dolj, Cornelia Scărlătescu a văzut de-atâtea ori viețile trase la indigoul ratării ale acestor copii.

daniela-buzducea-stanga-world-vision-in-vizita-in-comunitati

Cum se pot întâmpla astfel de lucruri în secolul XXI, într-o țară din Europa? Unde au fost ațintiți până acum ochii celor responsabili cu politicile publice de sănătate și cu cele care vizează mamele și copiii din România? Starea actuală de fapt poate fi înțeleasă mai bine prin ochii unui străin care a văzut multe până acum, dar care încă nu se poate obișnui cu imaginea dezolantă a condițiilor în care trăiesc sute de mame și copii din Dolj, județul pe care l-a vizitat în această toamnă. “Am văzut cum arată foamea și sărăcia în Africa, sunt obișnuit să văd mizeria în Asia, dar până acum n-am văzut niciodată fața europeană a sărăciei. Dacă va fi colaborare între societate civilă, autorități și companii, cred că putem atinge obiectivul ca nicio mamă să nu mai moară dând viață, iar cele trei județe să devină un model”, a spus Naveen Rao, președintele global al inițiativei MSD for Mothers, cei care susțin financiar proiectul Mame pentru Viață din România.

Dacă venirea pe lume a unui copil ar trebui să fie o bucurie asumată, pentru multe femei, mai ales din mediul rural, nu este nici alegere, nici vreo împlinire. “Îmi amintesc de o femeie din Dolj cu foarte mulți copii, căreia i-am recomandat abstinența ca metodă contraceptivă, adică să nu întrețină relații cu soțul în perioada fertilă, și mi-a spus, resemnată: ‘După ce că sunt vai de mine și obosită, să mai iau bătaie și că nu vreau?’ Cam așa se rezumă pe scurt situația,” explică dr. Violeta Horhoianu, consultant medical World Vision și cea care a mers la firul ierbii și a stat de vorbă cu femeile de la țară.

Iar la nivel macro, politicile incoerente au dus la dezastrul actual. “Au fost nenumărate reforme, în general neținând cont de ceea ce făcuseră precedentele. Vă dau un singur exemplu: în urmă cu ceva ani a fost un program național prin care fuseseră formați 10 000 de medici de familie și 6000 și ceva de asistente medicale pentru consiliere pe contracepție. Nu doar că fuseseră formați, ci distribuiau gratuit contraceptive gratuite în mediul rural. De doi ani, aceste contraceptive nu mai sunt asigurate. Unele femei, care primiseră consiliere în urmă cu niște ani, știu ce-au luat și continuă să le cumpere de la farmacie, altele care sunt ceva mai informate și-și permit merg la un cabinet de planificare familială la Filiași, singurul din județ. Grosul, Dumnezeu cu mila…”, explică dr. Horhoianu situația dramatică.

dr-naveen-rao-fata-in-fata-cu-saracia-romaneasca

O dată rămase însărcinate, femeile nu beneficiază de controalele și analizele la care au dreptul prin lege, indiferent dacă sunt asigurate sau nu. Cele mai multe femei intervievate de specialiștii World Vision spun că degeaba au trimiteri de la medicul de familie să-și facă analizele pentru că la spital li se spune că nu sunt fonduri, că nu mai sunt consumabile, că să vină la începutul lunii următoare. Pentru o femeie care-și rupe de la gură mâncarea pe o zi pentru ea și familie pentru a face un drum la oraș, astfel de amânări și scuze înseamnă de fapt că nu vor reveni. Drept consecință, mii de mame din România nu văd un doctor decât la naștere. La fel, fiecare femeie însărcinată are dreptul la un carnet al gravidei, un document cu informații utile în care sunt notate toate controalele pe care trebuie să le facă și la care are dreptul o gravidă. Deși extrem de util, carnetul gravidei nu este dat femeilor decât sporadic în anumite localități din țară, la bunul plac al medicului de familie care-l vede ca pe o corvoadă în plus, de cele mai multe ori. Proiectul “Mame pentru Viață, Viață pentru Mame” este, în primul rând, o luptă pentru a normalize situația mamelor, minore sau vulnerabile, în relația lor cu sistemul medical și cu toți actorii din comunitate.

Dr. Violeta Horhoianu se întâlnește periodic cu femeile din anumite comunități din țară și le informează despre drepturile și opțiunile pe care le au. Stă de vorbă cu ele și formează asistenții sociali din comune pentru a sprijini astfel de femei, încurajându-i să lupte pentru fiecare mamă și pentru fiecare copil pe care-l au în responsabilitate. Cea mai importantă lecție: informația e putere pentru toată lumea. “O dată ce-ți știi drepturile, vei insista ca ele să-ți fie respectate. Lucrurile se pot schimba”, explică Horhoianu.

În biblioteca din Frâncești, Vâlcea, mai multe femei cu chipuri muncite o ascultă pe dr. Horhoianu. Multe știu răspunsurile la întrebările puse, altele abia acum se dumiresc cum arată pe dinăuntru, ce sunt alea trompe uterine, ce e ăla ovul și cum pot avea grijă de corpul lor și de copil în timpul sarcinii.

Credem în soluții de intervenție integrată și aceste soluții trebuie căutate în întâlnirea dintre sectoarele sănătate, protecție socială și educație, astfel încât să punem în centru copilul și femeia sau tânăra care, din cauza sărăciei și a lipsei de informații, devin vulnerabili.” Daniela Buzducea, director executiv World Vision România

 

Ada are 16 ani și stă mai înspatele sălii pe un scaun. Are ochi mirați de fetiță și își frământă mâinile mici, între jenă și bucurie că, în sfârșit, are cu cine să vorbească despre lucrurile astea. Cu chipul ei copilăros contrastează burta enormă pe care abia o mai poate ține în scaun: Ada e însărcinată în 8 luni. “Unele lucruri le știam, pe altele le-am căutat pe Internet. Mi-ar fi păcut să le știu dinainte. Mi-ar fi plăcut să pot să vorbesc cu cineva, dar și-acum mi-e puțin greu, mi-e rușine, nu știu să vă explic”, spune fata roșind. Ada nu are tată, iar mama ei muncește în străinătate. La vârsta adolescenței, nu a avut cu cine să discute lucruri importante, iar sarcina a venit neașteptat. La avort nu s-a gândit ca la o opțiune pentru că, spune ea, “ce vină are bebelușul pentru prostia a doi copii?”

“Mi-e treamă că n-o să mă descurc, că n-o să știu ce să fac, dar mă și bucur. Un copil n-are nicio vină. N-o să mai merg la școală după ce nasc că n-am cu cine lăsa copilul, o să-mi fie greu”, spune Ada. Tatăl copilului nu va fi lângă ea în momentul nașterii, e plecat la muncă în străinătate, așa că Ada va fi un copil cu un copil în grijă. Iar visul ei de a ajunge hair-stilist va rămâne împachetat în cutia prăfuită cu diplomele de școală, pe care scrie că Ada a fost un elev model.  “Dacă ar fi să dau un sfat fetelor de vârsta mea, le-aș spune să fie foarte atente și să-și vadă de copilăria lor. Să nu facă vreo greșeală de-acum. Să fie atente cu cine vorbesc, în ce anturaj intră și să nu creadă că e la modă să o facă dacă și altele au făcut-o. Viața sexuală poate să și-o înceapă și mai târziu…”, spune zâmbind rușinată.

CITAT: “Vrem să ajutăm femeile vulnerabile să-și cunoască drepturile și să le exercite, vrem să le ajutăm să acceseze servicii medicale, atât în comunitate, cât și pe cele la distanță. Le asigurăm transportul și, în cazul unor sarcini cu probleme, mai ales la copile de 12-13 ani, susținem efectuarea unor analize complexe care nu se pot face gratuit.” Cornelia Scărlătescu, manager proiect Fundația World Vision

Fiti generosi, impartiti acest articol si pe…Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+