Mihaela Noroc, fotograf profesionist, are 29 de ani şi este din Bucureşti. Adoră să călătorească, iar cele peste 37 de ţări vizitate până acum stau mărturie în acest sens. Însă, Mihaela nu este un simplu turist, ci îndeplineşte în călătoriile sale o misiune pe care ea însăşi şi-a asumat-o în urmă cu doi ani, când a decis să renunţe la slujba ei şi să înceapă o nouă viaţă. Doar cu un rucsac în spate, în care poartă mereu un aparat profesionist de fotografiat şi cu un buget redus, tânara colindă lumea în lung şi-n lat pentru a surprinde frumuseţea feminină de pe toate meridianele. Aşa a ajuns să fotografieze sute de femei în mediul lor natural pentru a arăta diversitatea lumii în care trăim.

Ideea acestui proiect atât de ambiţios, denumit „Atlasul Frumuseţii”, s-a născut în Etiopia. În ianuarie 2013, Mihaela a călătorit, alături de soţul ei, pe continentul negru, iar acest voiaj a însemnat scânteia care a aprins focul pasiunii pentru frumuseţea feminină. Cei doi soţi obişnuiau să meargă frecvent în excursii lungi în afara Europei, în fiecare iarnă. Toate economiile pe care le strângeau le investeau în voiaje cu buget redus, pe cont propriu.

„Etiopia a fost o revelaţie pentru mine, ca fotograf. Acolo am descoperit cele mai interesante chipuri feminine pe care le văzusem vreodată. Femeile etiopiene sunt delicate și pline de feminitate, deși trăiesc la fel ca acum câteva sute de ani. Acolo am conștientizat că adevărata frumusețe nu înseamnă doar cosmetice şi tendințe fashion ci, în primul rând, naturalețe și autenticitate. Mi-am dorit să transmit acest mesaj întregii lumi şi așa s-a născut ideea Atlasului Frumuseții”, povesteşte Mihaela.

Iniţial, proiectul s-a numit „Beauty Around the World”, dar în timpul călătoriilor tânăra şi-a dat seama că denumirea „Atlasul Frumuseţii” sau varianta în engleză “The Atlas of Beauty” descriu mai bine ideea de a documenta frumuseţea feminină din toate colţurile lumii.

Când s-a întors acasă din călătoria etiopiană, bucureşteanca s-a documentat intens pentru a afla dacă mai există proiecte similare, însă ideea ei originală nu mai fusese pusă în practică de nimeni. Şi-a propus, astfel, să devină primul fotograf din lume care face o enciclopedie dedicată frumuseții feminine naturale, aşa încât în august 2013 a plecat la drum pentru a înconjura lumea timp de 15 luni, cu gândul de a face sute de portrete de femei în Europa, Asia, Oceania și cele două Americi. A investit toate economiile familiei în acest demers, fără să aibă în spate niciun sponsor, dar spune că nu regretă nicio secundă alegerea făcută. „În timpul celor 15 luni de călătorie, pasiunea pentru acest proiect mi-a dat curajul şi puterea să realizez nişte lucruri pe care nu-mi imaginam niciodată că le pot face.”, ne spune fotograful.

Mihaela Noroc în Cuba

„Am făcut fotografii în cartiere unde armele se vând ca berea”

Fără vreo urmă de sfială, românca a abordat sute de femei pe stradă pentru a le fotografia în mediul lor natural. Din favelele braziliene până în Tibetul muntos şi din îndepărtata Nouă Zeelandă până în opulentul New York, obiectivul Mihaelei Noroc a surprins cu nesaţ splendoarea feminităţii umane.

„Am făcut şedinţe foto în favelele braziliene sau în cartiere rău famate din Columbia unde armele se vând ca berea la noi. Am reuşit să fac fotografii cu o tânără persană într-o moschee din Iran, ţara cu unele dintre cele mai stricte legi musulmane. Am adăugat apoi Oraşul Interzis din Beijing şi cel mai mare templu budist din Myanmar pe lista locurilor unde am surprins frumuseţea feminină. Am ajuns, de asemenea, în locuri izolate ca jungla amazoniană din Ecuador sau zone unde trăiesc tibetanii pentru a surprinde frumuseţea tradiţională, pe cale de dispariţie. Am captat însă și frumusețea modernă în New York sau Tokyo, pentru că ideea mea e să arăt că trăim într-o lume diversă, iar frumuseţea înseamnă să rămânem diferiţi, nu neapărat învechiţi.”, spune domna Noroc.

Dar de ce doar tinerele femei sunt captate de Mihaela Noroc în fotografiile sale, nu şi bărbaţii? Răspunsul îl oferă ea însăşi, prezentând câteva argumente solide în sprijinul alegerii făcute.

„Mulți mă întreabă de ce fotografiez femei. Pentru că ele sunt mame şi sunt cele mai bune păstrătoare ale tradiţiilor şi culturii. Încă de la apariţia primilor oameni, femeia a fost cea care a stat mai aproape de locul de baştină, cea care era pivotul familiei, în timp ce bărbatul era plecat la vânătoare, la distanţe mari şi era mai predispus la schimbări. În India, de pildă, cele mai multe femei poartă sari-uri, ca acum sute de ani. Cei mai mulţi bărbaţi, în schimb, sunt îmbrăcați occidental. Sunt alţii care mă întreabă de ce fotografiez tinere şi nu încerc să acopăr şi alte vârste. Îmi doresc ca, în final, Atlasul Frumuseţii, să fie un mijloc prin care oamenii să compare chipurile lumii şi să înţeleagă că toate au ceva frumos. Dar comparaţia se face folosind termeni asemenători şi de aceea am ales o singură categorie de vârstă, cea pe care o cunosc mai bine şi din care fac şi eu parte: femeia tânără. Mi-aş dori să fotografiez şi alte categorii de vârstă, dar aş avea nevoie de mai mult timp şi, mai ales, de mult mai mulţi bani”, motivează Mihaela.

„Visez să am un chip fotografiat din fiecare ţară”

Reţeta succesului acestui proiect rezidă în curajul şi ambiţia Mihaelei de a pătrunde în mediul natural al fiecărei femei, de a-i capta rapid încrederea şi de o face să se simtă confortabil. „Cum găsesc chipurile pe care le fotografiez? De cele mai multe ori caut pe stradă, merg în locuri aglomerate sau întreb oamenii din jur despre fizionomii feminine interesante, naturale şi reprezentative pentru zona în care mă aflu. Alteori folosesc reţelele de socializare, sărind din profil în profil sau întrebând oamenii din jur. De multe ori am în faţă tinere care n-au mai fost niciodată în faţa unui aparat de fotografiat profesionist, pe care le cunosc de câteva clipe. E însă necesar să le fac să se simtă confortabil şi să obţin expresii naturale, ipostaze autentice şi priviri sincere care să-mi spună o poveste”, mărturiseşte tânăra, care e de părere că femeile trebuie să-şi cultive şi să-şi îngrijească frumuseţea cu care s-au născut, nu să caute cu disperare alte modele de frumuseţe, copiind nişte tendinţe trecătoare. „Fiind noi înşine, mergând pe drumul nostru, vom ajunge mult mai departe decât schimbând de fiecare dată drumul, în funcţie de nişte trenduri comerciale. Sper că imaginile surprinse de mine să ducă acest mesaj cât mai departe.”

Dincolo de latura umană, „Atlasul Frumuseţii” are şi o latură educativă. Mihaela spune ca proiectul său nu e doar despre tinere frumoase din diverse zone, ci și despre lumea în care trăim, despre societăți și culturi. Ea îşi doreşte să găsească sprijin pe viitor în încercarea de a surprinde feminitatea în fiecare colţ de pe pământ.

„Vreau ca cei care mă urmăresc să călătorească cu gândul alături de mine şi să înţeleagă mai bine lumea. Visez ca într-o zi să am un chip fotografiat din fiecare țară și să arăt că diversitatea e o bogăție care nu trebuie pierdută. E deocamdată doar un vis. În luna iunie îmi doresc să plec într-o nouă călătorie de cel puţin un an în încercarea de a dezvolta şi completa Atlasul, înainte de a publica un album. Dar cum toate economiile mele s-au terminat după prima călătorie, am nevoie de sprijin, iar dacă cei din jurul meu nu mă vor ajuta, Atlasul Frumuseţii va rămâne doar un alt proiect românesc îndrăzneţ, care s-a oprit la mijlocul drumului. Îmi doresc enorm să găsesc resursele necesare pentru a continua.”

Mihaela Noroc in Myanmar

„Atlasul Frumuseţii” a captat atenţia presei internaţionale

Originalitatea şi autenticitatea acestui proiect îndrăzneţ a fost remarcată inclusiv de marile ziare sau televiziuni din lumea întreagă. Mihaela a devenit subiect de presă, iar proiectul ei a făcut rapid înconjurul pământului. Fotografiile din proiect au apărut în sute de publicaţii, din zeci de ţări. CNN, Huffington Post, Forbes, Elle, Le Figaro, Daily Mail, The Independent, The Telegraph, Corriere della Sera sunt doar câteva dintre numele mari care au scris sau prezentat pe larg informaţii despre „Atlasul Frumuseții”, transformându-l în cel mai mediatizat proiect artistic românesc contemporan.

„Sper că aceasta mediatizare mă va ajuta să continui ce am început, iar mesajul meu să ajungă la cât mai mulţi oameni. Poate proiectul meu va rămâne un martor al timpurilor noastre care să arate că eram frumoși tocmai pentru că eram diferiți. Până la urmă, frumuseţea e în ochii privitorului, iar ochii privitorului sunt întotdeauna diferiţi. Tocmai de aceea şi frumuseţea trebuie să însemne diversitate. Lumea evoluează, dar asta nu înseamnă că trebuie să-şi piardă diversitatea, aderând cu ochii închişi la nişte trenduri menite să aducă profituri unor companii. Din păcate, s-ar putea ca peste 50 de ani toate femeile să arăte și să se comporte la fel din cauza globalizării”, conchide Mihaela Noroc.

CITAT: „Frumuseţea se regăseşte pretutindeni şi nu este o chestiune ce ţine de cosmetice, bani, rasă sau statut social, ci doar despre a fi tu însuţi. Femeile sunt toate frumoase tocmai pentru că sunt diferite.” Mihaela Noroc, fotograf

Foto: Atlasul Frumuseții, Mihaela Noroc