Copiii care ajută alți copii să nu renunțe la școală

- - 54- 6177 vizualizari

În România, în fiecare seară, peste 200 000 de copii din mediul rural se culcă flămânzi. Tot la țară, 20% dintre copii rămân cu 8 clase, iar rata abandonului școlar a crescut dramatic în ultimii ani, cu mult peste media europeană.

de Ionela Gavriliu

Sunt cifre seci ale unei realități în care educația este un lux. Sunt cifre impersonale în spatele cărora se ascund destine de copii cu viitorul sumbru deja trasat: vor fi expuși la rândul lor sărăciei, se vor angaja greu spre deloc. Tot sec, se elaborează strategii, se pun cap la cap programe naționale și se caută soluții la nivel macro pentru a combate un fenomen scăpat de sub control și care afectează fiecare palier al societății.

„Lasă-mă să merg la școală!”

Undeva, la polul sărăciei din România, în județul Vaslui, câțiva elevi de liceu au decis să ia problema în propriile mâini. Fără strategii complicate, fără să cheltuie fonduri exorbitante, fără a-și propune ținte nerealiste, șase adolescenți au pus pe picioare un proiect prin care vor să lupte împotriva abandonului școlar. Realiști, ei au înțeles că schimbarea vine de jos, salvând câte un copil pe rând, așa că au pornit o inițiativă simplă și umană pe care au numit-o „Lasă-mă să merg la școală!“, prin care strâng încălțăminte de iarnă, haine și rechizite pentru copiii săraci din satele din jurul Bârladului. Ei au văzut că pentru mulți copii de la țară, iarna nu înseamnă bucurie și Moș Crăciun, ci o realitate cruntă: nu au haine și încălțăminte potrivite pentru a se apăra de frig, așa că renunță la școală.

Și, deși știu că prin acțiunea lor nu vor putea salva toți copiii săraci din județ și știu că ce fac ei este o picătură într-un ocean de sărăcie, adolescenții au înțeles că de undeva trebuie început. Pentru copiii care, datorită sprijinului lor, nu vor renunța la acest drept esențial, dreptul la educație, și vor merge la școală încă o iarnă, și încă un an, „Lasă-mă să merg la școală!” înseamnă totul.

Pentru mine și colegii mei din proiect, școala e un lucru normal, un pas firesc și meritat. Și, privind în jurul nostru, ne-am dat seama cât de norocoși suntem și cât de recunoscători ar trebui să fim pentru educația primită și pentru că putem face asta. Așa ne-am pus pe treabă pentru cei mai puțin norocoși”, povestește Oana Rotaru, coordonatorul proiectului „Lasă-mă să merg la școală!”, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad.

Cei 6 liceeni din proiect fac parte din programul educațional LEADERS Explore pentru elevi, cel mai mare program de educație non-formală și leadership pentru liceeni din România, care se desfășoară pentru 250 de elevi din 10 localități din țară. Una din etapele programului constă în elaborarea și punerea în practică a unui proiect social prin care participanții sunt încurajați să devină factor de schimbare în comunitățile din care fac parte.

Întâi, am jucat Exploris, un joc de management al unui oraș virtual și acolo am înțeles mecanismele de funcționare ale societății și cum totul este interdependent. Așa, am decis să ne asumăm responsabilitatea și să căutăm parteneri pentru acest proiect în comunitate: am mers la Primărie, în școli, la biserici și am povestit ce vrem facem”, explică Oana cum a pornit ideea.

Au obținut aprobări pentru acțiunile lor la diverse instituții, au făcut parteneriate pentru a activa în limite legale, au vorbit cu asistenții sociali pentru a stabili lista cu beneficiarii donațiilor, copii care au nevoie de sprijin pentru a merge la școală, au luat legătura cu familiile copiilor, au pus puncte de colectare în biserici și școli, au organizat evenimente, au făcut o pagină web dedicată proiectului. Apoi au făcut vâlvă în oraș: au amplasat 3 hărți pe panouri luminoase într-o zona centrală, hărți pe care sunt însemnate toate locurile de colectare și au promovat proiectul în media locale.

A fost o muncă uriașă pentru ei, dar s-au încărcat cu fiecare reușită. Dar au existat și momente critice, în care le-ar fi fost ușor să renunțe sau să o ia pe calea ușoară: au fost primiți cu neîncredere, cu suspiciune și, uneori, cu superioritate, ca niște visători cărora o să le treacă repede entuziasmul.

Când partenerii noștri au văzut că suntem serioși și implicați constant, le-am câștigat respectul pentru munca depusă și încrederea. Acum suntem încurajați și suținuți și proiectul capătă amploare”, spune Oana surprinsă și fericită.

Familiilor celor din echipa „Lasă-mă să merg la școală!“ au devenit, firesc, și ele parte din proiect. „Părinții ne-a încurajat, ne-au sprijinit financiar și moral, ne-au ajutat cu transportul donațiilor de la punctele de colectare la centrul de depozitare.  Acum suntem în punctul în care oamenii din comunitate ne susțin și răspândesc mesajele noastre pe rețelele de socializare, autoritățile ne sprijină activ, ajutorul vine de unde nu ne așteptăm”, recunoaște Oana copleșită.

„Dacă nu vedem, nu înseamna că nu există”

Și nici n-ar avea cum să fie altfel când până acum, în câteva săptămâni de proiect, tinerii au strâns peste 150 de pachete din donații, îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copii cu vârste între 5 și 16 ani, rechizite, jucării pentru un număr de aproximativ 50 de beneficiari. Și-au depăsit propriile așteptări, nu îndrăzneau să spere să ajute mai mult de 15 copii, așa că au extins proiectul și la copiii din orfelinatul din oraș.

De ce s-au apucat niște tineri de 17 ani, care ar putea fi preocupați de lucruri mai vesele, să facă astfel de lucruri? Pentru că, spun ei, au învățat să judece dincolo de aparențe, au înțeles ce înseamnă empatia și au decis să treacă la treabă și să schimbe lumea din jur pentru a o face să semene cât mai mult cu ce-și imaginează ei că ar trebui să fie.

Dacă nu vedem, nu înseamna că nu există. Tendința la nivel uman este aceea de a judeca. Dacă un copil vine timp de 2 ani de zile cu același rucsac pe care și fratele sau sora lui mai mare l-au purtat înainte și în care are doar un caiet, societatea îi pune eticheta: „Nu vrea educație, nici nu se obosește să-și aducă cele necesare”. Dar cine știe ca familia lui trăieste din alocațiile copiilor și o mică sumă de bani, câștigată cu ziua de către tatăl lor, căci mama nu poate munci, având grija de copii? Știe cineva că acei copii nu au avut niciodată tort de ziua lor? Ca Moșul nu e nici măcar un personaj de poveste? Adevărul este la o aruncătură de băț, aveți răbdarea și înțelepciunea să săpați mai adânc, veți descoperi nu doar că mulți dintre acei copii își doresc să învețe și să iasă din mediul acela, ci că mulți dintre ei au și rezultate impecabile”, își pledează cu pasiune Oana cauza.

Pe lângă experiența pe care au avut-o în comunitate, pentru cei șase liceeni proiectul a fost și o lecție personală: „Acest proiect în comunitate și tot ce am învățat la LEADERS mi-au arătat că e ok să fiu vulnerabilă, că e în regulă să ies din zona personală de confort și că doar așa pot evolua. Am mai învățat că prin astfel de acțiuni și țeluri comune sunt mai aproape de fiecare om dn echipa coordonată, că împreună ne-am descoperit laturi neaccesate până acum, că avem încredere și asta face lucrurile să funcționeze. Nu a existat „nu se poate”, aveam un scop foarte clar, iar dorința oamenilor de a ajuta, încărcătura emoțională la contactul cu benficiarii și impactul în comunitate este ceea ce va rămâne după noi”, explică Oana cu maturitate.

Sau, cum spun toți cei implicați în proiectul „Lasă-mă să merg la școală!”, este vorba despre a arunca o sămânță care să rodească, despre alegeri și acțiune. Alegi să nu faci nimic pentru că e totul pierdut sau alegi să faci ceva, oricât de puțin, pentru a fi schimbarea pe care vrei să o vezi la ceilalți.

CITAT : „Am simțit nevoia să începem aceste proiecte sociale în comunitate în cadrul programului LEADERS Explore pentru elevi pentru că viziunea LEADERS este aceea de a crea lideri la toate nivelurile. Iar proiectele în comunitate sunt un cadru potrivit pentru a susține noua generație, ideile și entuziasmul lor, iar prin succesul acestor inițiative arătăm că se poate. Vrem ca ei să devină adulți responsabili și implicați și, mai ales, să știe că pot schimba și singuri lucrurile, fără să aștepte de la alții.” Beatrice Alexandrescu, Project Manager LEADERS

Cei care vor să sprijine proiectul „Lasă-mă să merg la școală!”, o pot face contactând echipa!

Mai multe despre programul LEADERS Explore pentru liceeni!

 

54 recommended
comments icon 0 comments
6177 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Ionela Gavriliu