În timpul unei drumeţii pe munte trebuie respectate anumite reguli de bună cuviinţă ce privesc întrebările, comportamentul, discuţiile sau grija faţă de natură.

În anul 1920 apărea, la Editura Cartea Românească, o lucrare ce cuprindea sfaturi utile pentru amatorii de drumeţii montane, intitulată „Cartea Munţilor“. Semnată de Bucura Dumbravă (pseudonimul prozatoarei Fany Seculici), cartea era reeditată în 1924 sub egida „Hanul Drumeţilor – Asociaţie Patriotică pentru răspândirea turismului şi crearea de parcuri naţionale în România”.

Autoarea trata într-un capitol distinct cum trebuie să se comporte turiştii în relaţia cu ghizii (călăuzele) sau între ei, din privinţa întrebărilor şi curiozităţilor din timpul călătoriei.

„Un bun turist, după ce a pornit la drum, nu mai pune întrebări unei călăuze bune despre itinerar, despre lungimea căei, despre ceasul popasului si ceasul sosirei la ţel. Motivele acestor iscodiri nu pot fi decât oboseala trupească sau intelectuală si curiozitatea; – curiozitatea nu e interes: acesta e adânc si răbdător, pe când cea dintâi se oboseşte repede şi e superficială – oboseala trupească este o greşeală mare la munte, pentru că dovedeşte că te-ai hotărât să faci o expediţie fără să fii sigur de forţele tale; iar oboseala intelectuală, adică scăderea interesului pentru locurile prin care treci, arată lipsa de pricepere pentru natură“, arată Bucura Dumbravă.

În „Cartea Munţilor“, se mai arată că buna cuviinţă faţă de natură este echivalentă cu grija pentru mediu. Din acest punct de vedere, autoarea lucrării face o comparaţie între comportamentul românilor din acele vremuri şi cel al elveţienilor în ceea ce priveşte protejarea mediului:

Citește continuarea pe Adevărul.ro