Lucian Todosiea are 35 de ani și refuză să își plângă de milă. Suferă de un handicap locomotor, însă asta nu îl oprește să muncească.

Împarte ziare în Piatra Neamț de 20 de ani, iar dacă numele lui nu spune nimic, majoritatea cetățenilor nemțeni îi recunosc chipul de fiecare dată.Spune că munca îl face fericit și faptul că stă pe lângă oameni îl face să continue, zi de zi, neobosit.

În copilărie, a suferit cinci intervenţii chirurgicale, în urma cărora s-a recuperat parţial, deplasându-se însă cu mare greutate.

A absolvit Liceul Economic la Cluj-Napoca, după care a revenit acasă, în Piatra Neamţ, şi s-a angajat ca vânzător stradal de ziare.

Fie ploaie, fie vânt, caniculă sau ger, Lucian este la datorie în fiecare zi, deşi nu câştigă mai mult de 600 de lei lunar.

„Nu vreau să mă gândesc că sunt o persoană cu handicap. Sunt mulţumit că am răzbit, că mă pot mişca şi încerc să duc o viaţă normală. Asta e soarta mea şi merg înainte. Munca mă face fericit. Îmi place să vin în contact cu oamenii, să vorbesc cu ei, mă simt împlinit pentru că sunt folositor, nu stau degeaba”, spune Lucian.

.Tânărul recunoaşte că are şi câteva regrete, iar unul dintre acestea este că nu a putut urma o carieră în Poliţie sau Armată, scrie ziarulEvenimentul.

„Mi-aş fi dorit să fac parte din trupele speciale de intervenţie. Din păcate, este un vis care nu va deveni realitate niciodată”, mărturiseşte Lucian, cu tristeţe în glas. În prezent, tânărul locuieşte cu părinţii, care l-au sprijinit mereu în tot ceea ce a dorit să facă.

Tânărul povesteşte că deseori este jignit de trecători, mai ales de tineri. „Îmi doresc ca oamenii să fie mai buni, mai optimişti şi să se bucure de viaţă”, spune Lucian Todosiea, adăugând că mai are o dorinţă „de suflet”: aceea de a-şi găsi o parteneră de viaţă, care să îl înţeleagă şi alături de care să îşi întemeieze o familie, pentru că, spune el, „singurătatea e greu de suportat”.

„Îmi doresc ca oamenii să fie mai buni, mai optimişti şi să se bucure de viaţă”, spune Lucian Todosiea, adăugând că mai are o dorinţă „de suflet”: aceea de a-şi găsi o parteneră de viaţă, care să îl înţeleagă şi alături de care să îşi întemeieze o familie, pentru că, spune el, „singurătatea e greu de suportat”.