Izabela Maria Văcaru este în clasa a IX-a la Colegiul Național ,,Spiru Haret”din Capitală. Este pasionată de voluntariat și își dorește să schimbe în bine lucrurile din țara noastră. Mărturisește că nu vrea să aibă o viață monotonă de liceean, vrea să se implice în societate. Cu ambiția unui om matur, cu o bunătate în suflet și cu o sclipire în ochi a dat naștere proiectului ,,Pentru Ei’’. Împreună cu alți patru colegi au pus la cale un spectacol caritabil, iar banii strânși vor fi donați secției de ortopedie a Spitalului ,,Marie Curie’’ din Sectorul 4 al Capitalei.

– Cum a început toată povestea? De unde pasiunea ta pentru voluntariat?

Iza: Nu știam ce înseamnă exact voluntariatul, să iei parte la o acțiune de genul acesta. Înainte să ajung la liceu îmi doream să mă implic în voluntariat, să mă implic mai mult în societate, dar nimeni nu mi-a zis cum. Eu, însă, am simțit că la Colegiul Spiru Haret pot să găsesc acest lucru, acel plus de care am nevoie. Să învăț cum aș putea să mă implic ca să schimb viețile oamenilor.

Pentru început, Iza a mers la un interviu în cadrul colegiului. Urma să facă parte dintr-o echipă și să participe la mai multe dezbateri organizate între liceeni. A renunțat pentru că i-a apărut în cale o oportunitate mai mare. A fost acceptată să facă parte din echipa The Change Hub – primul hub din învățământul românesc. Un proiect gândit să le ofere liceenilor cursuri de dezvoltare personală, antreprenoriat și să îi învețe ce înseamnă munca în echipă.

– Cum a fost prima interacțiune cu echipa The Change Hub?

Iza: Prima oară a fost un curs de dezvoltare personală. A fost pentru prima oară când am văzut respectivele persoane, când am interacționat cu ele. Nu știam niciun chip, dar am reușit să ne cunoaștem prin diferite jocuri. A venit un speaker care ne-a vorbit despre carieră și am rămas fascinată. Eu îmi doream atât de mult să vin și să văd: de la training la training, de la săptămână, la săptămână, îmi doream să mai învăț ceva nou, să fie ceva diferit față de ceea ce învățăsem până atunci, ceea ce știam eu că înseamnă ,,să te implici”. Mă trezeam în fiecare sâmbătă de la ora 6:00, ca să ajung la oră 8:30 la liceu. M-a determinat, am simțit că asta trebuie să fac, că pot să evoluez acolo și că nu am o viață monotonă de liceean.

– Care este povestea din spatele proiectului vostru ,,Pentru ei”. Proiect prin care ați reușit să îi ajutați pe copiii de la Spitalul ,,Marie Curie’’?

Iza: – Eram cinci fete și ne doream foarte mult să schimbăm ceva. Suntem în clasa a IX-a, așa că era destul de greu să organizăm un concert mare, ne-am reorientat și am organizat un spectacol. Ne-am gândit să adunăm oameni care își doresc să facă un bine, să schimbe ceva. Chiar dacă iei o acadea unui copil și îl faci să zâmbească, tot ai schimbat ceva. Așa a apărut spectacolul ,,Pentru Ei!”

– Cum ați gândit spectacolul, ce invitați ați avut?

Iza: Am vrut să facem un spectacol mic, într-o sală de 160 de oameni. Ne-am dat seama că actori cunoscuți nu ar fi venit, așa că am zis să aducem o trupă mai mică de teatru, am văzut în toate liceele. A urmat apoi întrebarea: cum am putea să încheiem frumos acest spectacol, cum să îi facem pe oameni să râdă? Cum nu puteam aduce clovni, ne-am gândit să facem un stand-up comedy. Așadar, aveam trupa de teatru și stand-up. O piesă de teatru care să emoționeze, care să transmită un mesaj și un moment care să îi facă pe spectatori să râdă la final. A fost, însă, prea puțin pentru noi. Parcă mai lipsea ceva. Motiv pentru care am luat de la vedetele din România: sportivi, actori, scriitori, am luat obiecte autobiografiate și le-am pus într-o licitație care a avut loc între teatru și standup.

– Ce obiecte ați avut în cadrul licitației? Pe cine ați convins să se alăture proiectului vostru?

Iza: Aveam cărți de la Oana Pellea, am avut albume de la Vama Veche, Vița de Vie, am avut un tricou și o minge semnate de echipa de la FCSB, obiecte de la Gheorghe Hagi, dar și un poster de la Simona Halep. Am avut un stand mare, unde le aveam pe toate expuse. Cu toate acestea, trebuia să fie o persoană care să îi invite pe oameni, să îi anunțe că există o licitație, un speaker motivațional care să deschidă licitația. Am ajuns în cele din urmă la Ana Maria Brânză care le-a povestit oamenilor despre carierea ei și i-a invitat la licitație. Ana Maria Brânză a venit, a povestit despre tot ce a trăit ea, despre concursurile pe care le-a avut. După ce și-a terminat discursul i-a invitat pe oameni să meargă la licitație.

– Cum a fost ziua spectacolului, cum s-au desfășurat lucrurile?

Iza: A fost foarte frumos, am avut foarte mari emoții. Știu că nu am dormit toată noaptea. M-am trezit de dimineață, m-am dus acolo, am aranjat, oamenii au venit în jurul orei 18:30, spectacolul a durat cam două ore. Biletele s-au vândut toate – 160 de bilete, iar în sală au fost prezenți în jur de 140 de oameni.

– Câți bani ați reușit să strângeți în urma spectacolului?

Iza: Ne-am depășit targetul care a fost de 1.000 de euro. Noi am strâns vreo 2.000 de euro. În prim-plan noi am vrea să luăm un scaun special pentru copiii cu probleme ortopedice de la Spitalul Marie Curie. Restul banilor vrem să îi donăm unui spital din țară, pentru că știm că sunt nevoi destul de mari. Vrem să știm că undeva în țară, am făcut și noi ceva.

– Ce ai simțit la finalul zilei, după ce spectacolul s-a încheiat?

Iza: Am ajuns acasă și nu îmi venea să cred…. Știu că am consumat foarte multă energie și 80% dintre sentimentele pe care le-am avut în timpul spectacolului, a fost pentru prima oară când le-am trăit. A fost o bucurie pentru că am terminat tot și apoi m-am gândit ce aș putea să fac mai departe. A fost o seară plină de nostalgii, emoții, plină de gânduri de viitor.

Iza și colegii de proiect s-au hotărât să doneze banii pentru copiii de la Spitalul Marie Curie, la secția de ortopedie pentru că și ei au avut astfel de probleme la un moment dat și au vrut să ajute. Știau că este o zonă mai retrasă, unde nu au avut loc investiții și i-au întrebat pe medicii specialiști ce nevoie au. Așa au ajuns să se orienteze și să cumpere un scaun care să transporte micii pacienți dintr-un salon în altul.

– Cum a fost interacțiunea cu medicii Spitalului Marie Curie?

Iza: Managerul spitalului ne-a dat atunci o lecție foarte importantă. Managerul ne-a spus să facem spectacolul, să ne bucurăm de ceea ce facem. A spus că nu contează suma pe care o strângem, să nu ne punem un target foarte înalt. Chiar dacă îi cumperi un pix unui copil și îi dai pixul, atunci este un act de caritate și de binefacere. Cel mai important, spunea managerul, este să ne bucurăm de modul cum va decurge spectacolul.

– Ce planuri de viitor ai? Cum te vezi peste 4, 5 ani?

Iza: Nu știu acum ce o să fac, o să fac ce o să simț… Eu sunt pasionată de informatică, o latură opusă. O parte din mine spune că trebuie să meargă în partea aceasta de bussines, de management, să ii ajut pe oameni să schimbe ceva, dar jumătate din mine tinde spre informtică. Cred că o să le combin cumva și sunt sigură că peste 4 ani când o să dau Bacalureatul o să știu exact ce trebuie să fac.

– Cum vezi societatea de astăzi?

Iza: Văd societatea într-o continuă ,,dezvoltare pasivă” dacă pot să spun așa. Noi spunem că tehnologia ne dezvoltă, dar nu este o dezvoltare…Văd tineri care nu mai vor să fie ei, nu își iau ochii din telefon, stau pe tabletă, sunt dependenți de tehnologie.