Tânărul și talentatul actor (originar din Găești, Dâmbovița) muncește acum la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu și vrea, și el, să rămână aici, acasă. Citiți.

Andrei Crăciun

Drum. Ștefan Tunsoiu, actor. De unde vine Ștefan și unde vrea el să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actorul de astăzi?
Ştefan vine din Găeşti, Dâmboviţa, un orăşel de provincie aflat aproape de capitala ţării şi de alte câteva oraşe mari din sud. În Găeşti am terminat liceul la o clasă cu profil real, matematică-informatică, deci departe de ceea ce fac acum. Nu am avut dorinţa de a fi actor din copilărie. Până în clasa a VIII-a mă vedeam arheolog sau profesor de limbi străine. Aveam însă talent la desen şi părinţii m-au dus pe la opt ani la nişte cursuri dar nu consideram asta ceva mai mult decât un hobby. În liceu eram hotărât să dau admitere la farmacie dar în clasa a XII-a m-am răzgândit şi am zis că vreau teatru, actorie. Nu aş putea motiva concret de ce dar e un fel de chemare, există ceva care te mână spre alegerea pe care o faci, şi cred că e valabil în orice domeniu. Mama mi-a inspirat dragostea pentru artă în toate formele ei şi chiar dacă şi ea şi tata au fost reticenţi la început, m-au susţinut în tot parcursul meu. Am terminat facultatea la Sibiu, licenţă şi master, după ce am rătăcit un an prin Bucureşti, învăţând limba japoneză şi gustând puţin din ceea ce înseamnă viaţa în capitală. Cred că destinul a vrut să ajung aici unde sunt acum. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să trăiesc în Sibiu şi cu atât mai puţin că voi fi actor la Teatrul Naţional Radu Stanca; în adolescenţă nici nu ştiam cum se numeşte teatrul din Sibiu. Fiecare experienţă din viaţă m-a ajutat şi mă ajută să mă dezvolt, fie că e vorba de întâmplări fericite sau mai puţin fericite, de alegeri mai bune sau mai rele sau de experienţe de lucru cu diferiţi regizori, actori, scenografi sau compozitori. Sunt mulţumit de ceea ce am realizat până acum şi îmi doresc să fie, cel puţin la fel de bine, şi de acum încolo. Nu vreau să ştiu ce îmi rezervă viitorul. Prefer necunoscutul în locul unei certitudini insipide.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează de la toamnă? Unde să vină publicul spectator să vă vadă, apetitul odată deschis după citirea interviului?
În stagiunea trecută am jucat în Omul cel bun din Sîciuan, după Bertolt Brecht, regia Anca Bradu, în Familii, un spectacol de Eugen Jebeleanu, în Woyzeck, de Georg Bȕchner, regia Alexa Visarion, în Rocky Horror Show, regia Cosmin Chivu, în Perfect compus, text și regie Alexandra Badea, în Pescăruşul, regia Mariana Mihu-Plier şi Faust şi Povestea prinţesei deocheate în regia lui Silviu Purcărete. În toamna aceasta am început cu noua producţie a secţiei germane, Hin und her/Încoace şi încolo, în regia lui Alexander Rimmenschneider, care a avut premiera în 15 spetembrie. Bineînţeles o parte din spectacolele stagiunii trecute vor fi jucate şi în această stagiune. Spectacolele pot fi văzute la Sala Mare a teatrului, la Sala Studio, la CAVAS şi la Fabrica de Cultură. Dacă plecăm undeva cu un spectacol vom da, cu siguranţă, sfoară-n ţară şi îi aşteptăm pe iubitorii de teatru să vin să ne vadă şi în alte oraşe.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Aş fi ipocrit să spun că nu m-am gândit niciodată la marele sau la micul ecran. Îmi doresc să fac şi asta dar e mai dificil şi până acum scena a fost o priotitate pentru mine. Centrul filmului românesc este capitala. Nu este departe dar probabil pentru că am pus alte lucruri pe primul plan nu am facut din film sau televiziune un obiectiv. Carieră internaţională cred că aş vrea să fac prin Franţa sau Marea Britanie, indiferent dacă e vorba de teatru sau film dar deocamdată nu vreau să plec din România.

Țara. Ce relație are Ștefan cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Nu vreau să emigrez. Îmi iubesc ţara şi simt că ar trebui să fac ceva ca lucrurile să se îndrepte. Viitorul României depinde de ceea ce se întâmplă azi. Sun revoltat de felul în care merg lucrurile la nivel politic. Pentru mine este de neconceput gradul de analfabetism al celor care iau decizii şi reprezintă un întreg popor, să nu mai vorbesc de corupţie şi hoţie. Neputinţa mă face de multe ori să îmi spun: „Mai bine pleci!”. Dar nu voi pleca, nu vreau să plec. Au plecat deja mulți oameni. Ce se întâmplă dacă plecăm toţi cei care am putea schimba ceva? Cred că lucrurile se pot schimba în bine dar nu de la sine. Puterea de a schimba este şi ar trebui să fie în mâinile noastre. Poate că trebuie să mai treacă nişte ani pentru a scăpa de toate obiceiurile şi slăbiciunile adunate în anii de comunism dar să aşteptm la nesfârşit, nu e o soluţie.

ȘTEFAN TUNSOIU ÎNCĂ MAI CREDE ÎN OAMENI

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Ștefan? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?

Da, mă implic. Votez, protestez şi apăr principiile pe care le consider drepte. Cred în oameni, încă mai cred în oameni. Cred că oamenii mai sunt încă cinstiţi, că mai pot fi înţelegători şi îngăduitori, cred că merită să lupţi. Mă implic pentru că îmi pasă şi sunt convins că există şi alţi oameni, mulţi, cărora le pasă, oameni care au capacitatea de a înţelege ce se întâmplă în jurul lor, oameni care apără mai mult decât propriul stomac.

Idoli. Are Ștefan idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mic?
Nu cred că îi pot numi idoli. Idol pare ceva dincolo de superlativ. I-aş numi mai degrabă exemple de urmat sau poate oameni care ma inspiră. Din spaţiul românesc, îl admir cu adevărat pe George Constantin. Am citit de câte ori am avut ocazia despre munca lui George Constantin şi am şi văzut ceea ce am reuşit să găsesc. Aş putea să adaug Toma CAragiu şi Octavian Cotescu. La nivel internaţional pot să spun Meryl Streep, Orson Welles, Tom Schilling, Nina Hoss şi lista poate continua. Nu mi-am dorit niciodată să devin ca cineva ci mai degrabă să devin cineva, ca să pot, la un moment dat, să urc pe scenă alături de cei pe care îi admir, sau măcar să visez că voi putea face asta.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
E dificil să nominalizez pentru că mulţi merită să fie recomandaţi şi cred că sunt mulţi pe care eu nu îi cunosc. Am o altă idee. Le recomand cititorilor să merargă la teatru şi să se convingă singuri că există tineri artişti minunaţi. Să meargă să vadă mult teatru, să vadă teatru în toate formele lui. Actorii de altădată au ajuns cunoscuţi tocmai pentru că oamenii au mers să îi vadă şi le-au apreciat munca şi talentul. Nu ştiu dacă am vârsta la care să dau poveţe dar celor care vin din urmă le doresc voinţă şi stăruinţă, să poată lupta cu orice le-ar sta în cale, pentru că aşa îşi va face loc şi norocul în drumul lor. Şi încă ceva  pentru noi toţi: să nu ne oprim niciodată din visat, să nu ne stingem. Mulţumesc!

CITAT
Pentru mine este de neconceput gradul de analfabetism al celor care iau decizii şi reprezintă un întreg popor, să nu mai vorbesc de corupţie şi hoţie.
Ștefan Tunsoiu, actor