a

Cristina Drăghici, actriță: “Țara asta nu poate să dea acum înapoi”

- - 25- 511 vizualizari

Actrița, originară din mult hulitul județ Teleorman, chiar din Alexandria, chiar din oraș, ne oferă o frumoasă lecție de înțelegere nuanțată a țării noastre și a lumii artistice din România. Citiți.

Andrei Crăciun

Drum. Cristina Drăghici, actriță. De unde vine Cristina și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?
Cristina s-a născut în mult hulitul județ Teleorman, chiar în miezul său, Alexandria; e drept, o zonă nu foarte bogată în manifestări artistice, cel puțin nu la vremea aceea. Dar existau desenele japoneze de pe canalele lui Berlusconi și când ieșeam la joacă ne imaginam că suntem într-o animație sau alta, cream și scenarii originale, era bine. Apoi închiriam casete video și mă gândeam dacă o să gasesc un Nicholas Cage care să renunțe la aripi așa cum a facut-o el pentru Meg Ryan. Orașele mici te împing la visare. Eram un copil care trăia mult în imaginație și cred că la un moment dat m-am gândit cum ar fi să concretizez acele posibile realități. Poate că și o nevoie de confirmare m-a adus în domeniul ăsta, cred că actorii au pe undeva un gol care se cere a fi umplut prin expunere, adrenalină, „look at me”. Și dacă din treaba asta iese și ceva „artistic”, cu atât mai bine. După absolvire am activat și în teatrul independent, am avut și colaborări la teatrele de stat. Și ce va să vină, să fie primit.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această toamnă/iarnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Cristina apetitul odată deschis după citirea interviului?
Am jucat în „Dragoste și informație” la Teatrul Național și „Artificii” la Teatrul de Comedie. În prezent lucrez la un proiect pe tema depresiei, dar mai multe despre asta la momentul potrivit. De aproximativ un an am început să mă implic în proiecte de teatru dedicate adolescenților și a fost și este o experiență foarte faină. Nu știu cât au învățat ei de la mine, dar eu am prins multe lucruri de la ei. E frumos să observi devenirea.

CRISTINA DRĂGHICI ȘI ÎNTÂLNIREA CU UN ACTOR FIN ȘI EXISTENȚIALIST

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Un lungmetraj și câteva scurt metraje. În lungmetrajul lui Alexa Visarion, ‚Ana”, am avut rol principal, și m-a bucurat întâlnirea cu Răzvan Vasilescu care e, vorba aceea, actor fin și existențialist. Mi-aș dori să fac mai mult film. Astfel, dacă citește vreun avizat acest interviu, zic așa: lăsați chemările la casting să vină la mine, Doamne ajută.

Țara. Ce relație are Cristinac u țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Of, of, of. Dacă aș fi ales un alt domeniu, cred aș fi plecat. Dar am avut mereu impresia că bariera asta de limbă nu poate fi depășită. Și mai e și familia, și comoditatea căminului. Mi-e greu să-mi dau seama care va fi viitorul apropiat al țărisoarei noastre; suntem un popor imprevizibil, fără memorie și impulsiv . Dar, nah, avem ia. Mă rog, biata ie nu are nicio vină, dar poate ar trebui să ne mobilăm identitatea și cu niște valori. Bine, cu siguranța există locuri mai nasoale decât colțul asta de lume. Cu siguranță se poate mai rău. Și cred că lucrurile se vor schimba, ne vom „empancipa” și noi, cândva, nu cred că ne permitem luxul de a regresa. Țara asta nu poate să dea acum înapoi; trebuie să atingem și noi un punct în care să zicem „ da, frate, e bine, e normal.” Că oameni competenți există, slavă cerului, doar că au nevoie de susținere.

CRISTINA DRĂGHICI, PLEȘU ȘI LIICEANU

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Cristina? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Ajunsă la vârsta adultă, am fost la vot de fiecare dată. Am fost și la proteste; în ultimul timp mai rar. Poate că sunt în expectativă, poate că am obosit sau poate mi-am schimbat abordarea. Nu (mai) cred în salvări colective, dar cred că trebuie acționat atunci când este o situație de criză.

Idoli. Are Cristina idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Nu i-aș numi idoli, mai degrabă oameni pe care-i admir. În liceu îmi plăcea să-i ascult și să-i citesc pe Pleșu si Liiceanu, discuțiile lor despre moraliate erau așa, ca o igienă a sufletului, bine, poate era și o chestie cool. Dacă e să vorbim de actori, am alegeri mainstream: Pacino, pentru capacitatea de seducție, Robin Williams pentru mintea lui sclipitoare, Gena Rowlands pentru.. nah, la ea nu știu cum să explic. Revenind pe meleagurile noastre, Ofelia Popii mi se pare o actriță senzațională.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru.Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Nu-i știu foarte bine pe cei „mici”, așa că nu vreau să numesc la întâmplare. Mâine o să merg la un spectacol de licență și cu siguranță voi descoperi mulți actori tineri cu potențial. Treaba asta cu talentul nu ține de o epocă, el nu a fost distribuit până în ‘90 și apoi s-a închis robinetul. E drept, sunt vremuri mai grele, prea mulți absolvenți, prea puține locuri, poate că norocul nu se arată de la-nceput, poate că o să întâmpini momente când o să spui că ți-a ajuns, poate te vei simți nedreptățit, dar dacă vrei chestia asta cu adevărat, dacă simți că nu poți altfel, atunci o s-o faci până la capăt. Și, cu permisiunea dumitale, las aici versurile lui Bukowski care a spus-o mai bine: „And, you’ll do it, despite rejection and the worst odds./And it will be better than anything else you can imagine./If you’re going to try, go all the way./There is no other feeling like that./You will be alone with the gods, and the nights will flame with fire.”

CITAT
Treaba asta cu talentul nu ține de o epocă, el nu a fost distribuit până în ‘90 și apoi s-a închis robinetul. E drept, sunt vremuri mai grele, prea mulți absolvenți, prea puține locuri, poate că norocul nu se arată de la-nceput, poate că o să întâmpini momente când o să spui că ți-a ajuns, poate te vei simți nedreptățit, dar dacă vrei chestia asta cu adevărat, dacă simți că nu poți altfel, atunci o s-o faci până la capăt.
Cristina Drăghici, actriță

25 recommended
511 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun