Cristiana are doar 21 de ani, este încă masterandă la UNATC. Apogeul scurtei sale cariere în film a fost scurtmetrajul „Prima noapte”, regizat de Andrei Tănase, care s-a plimbat pe la mai multe festivaluri internaţionale şi chiar a fost apreciat. S-a calificat în cursa pentru nominalizările la Oscarul acordat celui mai bun scurtmetraj de ficţiune, ediţia 2018. Cristianei i se anunță un viitor mare.

Andrei Crăciun

Drum. Cristiana Luca, actriță. De unde vine Cristiana și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?
Am crescut într-un sat din judeţul Neamţ. Sigur aţi auzit de Ingăreşti. Când aveam 8 ani m-am mutat în Piatra Neamţ şi am rămas acolo timp de 10 ani până când m-am trezit singură şi plină de speranţă în trenul spre Bucureşti. Veneam să dau admiterea la UNATC şi ştiam că, orice ar fi, n-o să mă întorc prea curând acasă. Am 3 ani şi o lună de Bucureşti şi n-am de gând să plec deocamdată, dar lucrurile se pot schimba, bineînţeles. Până la vârsta asta (21), am fugit să-mi dau singură verdicte, adică să am un plan foarte bine stabilit şi să am grijă să trăiesc conform limitelor pe care mi le-am pus singură. Îmi spun că n-am cum să le ştiu eu pe toate şi, pe deasupra, sunt şi nehotărâtă, îmi pun întrebări, mă sucesc, aşa că mi-ar fi greu să am o strategie. Mă îndrept spre ce m-aşteaptă, fără să încetez să lucrez cu mine, să învăţ continuu şi poate la un moment dat o să ştiu exact unde îmi doresc să fiu. În orice caz… într-un teatru. Cât despre actriţa de azi… Actriţa de azi e încă studentă şi profită de statutul ăsta care îi permite să greşească mai mult decât îşi permite ea însăşi câteodată. Sunt la master la UNATC. Sunt în formare. Învăţ. Faptul că simt că am multe de descoperit îmi oferă, în mod paradoxal sau nu, un soi de libertate.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această toamnă/iarnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Cristiana apetitul odată deschis după citirea interviului?
„Stagiunea trecută” a fost pentru mine ultimul semestru de licenţă. Am jucat în spectacolele din cadrul facultăţii, iar unul dintre ele e în plan să fie jucat într-un teatru independent. Încă nu avem o dată sigură pentru asta, pentru că mai avem de lucru până la produsul final. Fac figuraţie în „Coriolanus”, spectacol regizat de Alexandru Darie, care s-a jucat luna trecută şi care se va mai juca din decembrie la Teatrul Bulandra, sala Toma Caragiu. Nu mă pricep eu şi nu-mi găsesc cuvintele, dar „Coriolanus”, pe lângă faptul că perioada repetiţiilor a fost pentru mine o a doua şcoală, e un spectacol pe care îl recomand cu tot dragul pentru echipă, pentru regizor şi pentru felul în care vorbeşte despre noi.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Apogeul „carierei” mele în film a fost scurtmetrajul „Prima noapte”, regizat de Andrei Tănase, care s-a plimbat pe la mai multe festivaluri internaţionale şi chiar a fost apreciat. S-a calificat în cursa pentru nominalizările la Oscarul acordat celui mai bun scurtmetraj de ficţiune, ediţia 2018. Sună măreţ, ştiu. Am jucat şi în execiţii ale colegilor de la regie film. Am făcut o reclamă. Şi cam atât. Chiar îmi doresc să fac film. Şi teatru. Vreau să am şansa să-mi fac meseria, dar nu mă grăbesc. Sunt tânără, încă nu disper. Fac tot ce ţine de mine, deocamdată.

Țara. Ce relație are Cristiana cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Cu toate că trăim vremuri destul de tulburi, nu îmi pun problema să plec. Eu sunt foarte ataşată de România. E locul meu. Întâmplător sau nu, aici m-am născut. Nu voi putea să mă dezic total de ţara asta şi, mai ales, de limba noastră. N-am gândit niciodată în altă limbă. Ar trebui să fiu foarte curajoasă să plec pe un tărâm total necunoscut. Pot fi, dar deocamdată nu-mi doresc. Nici nu am primit vreo oferta. În orice caz, dacă aş pleca din ţară, aş pleca doar de amorul artei, nu din motive politice. Cât despre viitor… sinceră să fiu, la cum stau lucrurile acum, s-ar putea ca situaţia să se înrăutăţească. Românul se descurcă el, dar nu ştiu dacă la nesfârşit. Iar despre lume ştiu atât de puţine, de fapt, încât nu pot să mă pronunţ. Oricum mi se pare că noi, muritorii de rând, nu avem acces la adevăr. Aproape că nu ştim nimic. Dar dacă ar fi să mă iau după ce resimt, apele par a fi cam tulburi.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Cristiana? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Votez, protestez, dar nu fac destul. De multe ori mă simt depăşită de situaţie. Nici nu ştiu pe cine să mai cred. Avem nevoie de ajutor. Deocamdată nu am resurse destule ca să mă pot implica mai mult. Cred că trebuie să mă rezolv întâi pe mine. Altfel, n-o să am putere să fac mai mult pentru ceilalţi.

Idoli. Are Cristiana idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Nu am idoli. Nu vreau să fiu ca nimeni. Am oameni pe care îi admir. Observ şi fur tot ce e mai bun de la fiecare. N-ş putea să dau exemple, fiindcă am întâlnit o grămadă de oameni de la care am rămas cu ceva. Mi-e greu să aleg. Mulţi îmi sunt prieteni. Nici când eram mică nu voiam să fiu ca cineva anume, voiam doar să mă fac mare ca să pot face tot ce vreau, în stilul meu. Nu te puneai cu mine. Nici acum nu prea te pui, doar că, în acelaşi timp, sunt şi foarte tolerantă.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.

Sunt o grămadă de tineri care merită promovaţi şi descoperiţi. O să dau câteva nume din rândul colegilor mei, oameni pe care i-aş recomanda cu toată încrederea, pentru că îi şi cunosc destul de bine şi ştiu cât de mult preţuiesc ceea ce fac. Îmi vin în minte: Vlad Linţă, Vlad Brumaru, Mihaela Mardare, Anamaria Feraru, Cristina Danu, Monica Odagiu, Oana Moşneagu, Alexandru Moldovan, Florin Aioane, Octavian Voina, Vlad Galer, Claudia Ene, Andreea Răduță, Ciprian Chiricheș, Adelina Toma. Am ales să dau câteva nume doar din rândul colegilor mei, pentru că altfel lista ar fi foarte lungă şi n-aş putea să aleg. Poveţe nu sunt în măsură să dau, dar poate îi ajută să se întrebe mai des „de ce?”. Încerc să fac şi eu exerciţiul ăsta, că mă pierd uşor.

CITAT
Întâmplător sau nu, aici m-am născut. Nu voi putea să mă dezic total de ţara asta şi, mai ales, de limba noastră. N-am gândit niciodată în altă limbă. Ar trebui să fiu foarte curajoasă să plec pe un tărâm total necunoscut. Pot fi, dar deocamdată nu-mi doresc.
Cristiana Luca, actriță