Teodora Daiana Păcurar, actriță: “Vreau să le dăruiesc oamenilor poveşti, suflet, emoţie”

- - 9- 1325 vizualizari

Tânăra actriță originară din Sovata încearcă să-și păstreze inocența și bunele intenții într-o lume artistică tot mai complicată. Iată.

Andrei Crăciun

Drum. Teodora Daiana Păcurar, actor. De unde vine ea și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?

Vin dintr-un loc cu pădure şi apă sărată. Aer curat şi linişte. Sovata. Un orăşel din judeţul Mureş în care am locuit până la vârsta de 15 ani. După, am plecat la liceu în Târgu Mureş şi mergeam acasă în weekend-uri. Sovata, locul în care mă reîntorc de fiecare dată cu mare bucurie şi din care plec plină de energie vitală, foarte liniştit – exceptând sezonul estival, când (fiind oraş-staţiune) locul e plin de turişti. Aici am învăţat să merg pe bicicletă, cu rolele, să înot; aici am trăit primul sărut şi prima suferinţă în dragoste. Aici cântam în faţa blocului, pe nişte scări care deasupra aveau un mic platou –intrarea într-un magazin – şi voiam să ne facem trupă. În altă zi ne jucam de-a magazinul şi eram foarte încântată când trebuia să îmi organizez magazinul şi să fac aprovizionarea cu peşte (reprezentat de nişte frunze care semănau cu scheletul peştelui). Mai şi dansam din când în când la un club de dans modern dar nu am avut ocazia să practic dansul de societate într-un club profesionist de dans, deși mi-ar fi plăcut foarte mult. Am avut mereu o relaţie foarte bună cu ai mei şi deşi la început, când am hotărât că vreau să dau la actorie, ei nu au fost foarte încântaţi şi au avut o oarecare strângere de inimă, m-au susţinut în demersul meu şi mi-au dat încrederea de care aveam nevoie. Cred că sunt o norocoasă din punctul acesta de vedere şi sunt recunoscătoare pentru familia puternică pe care o am şi pentru căldura şi iubirea pe care o primesc constant de la ei.

Hotărârea de a da la facultatea de teatru a venit în clasa a 9-a. Intrasem la “Colegiul Naţional Unirea” din Târgu Mureş, stăteam în internat cu încă 7 fete în cameră şi le duceam dorul alor mei. Am intrat în trupa de teatru a liceului şi mi-am pus în gând că voi da la actorie. Am simţit că e ceva care m-ar face fericită, care m-ar împlini într-un fel pe care nu puteam să îl definesc şi unde nu m-aş plictisi. Cred totuşi că rădăcinile actriţei care sunt astăzi, stau în poveştile bunicului meu. Poveşti care mi-au umplut copilăria şi mi-au deschis mintea şi sufletul către alte lumi. Îmi amintesc atunci când îmi povestea „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“ şi plângeam tot timpul la final, rugându-l să schimbe finalul. El făcea asta şi atunci lumea poveştii se schimba pentru mine. Şi eu credeam. Şi finalul era acum altul. Doar pentru că am Crezut. Vreau să le dăruiesc oamenilor poveşti, suflet, emoţie, să îi fac să plângă şi să râdă. Vreau să ajut oamenii să creadă în mai bine şi mai frumos. Poate aşa vor duce şi ei asta mai departe, puţin câte puţin.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această toamnă/iarnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Teodora Daiana apetitul odată deschis după citirea interviului?

Cu agenda în faţă (pentru că îmi plac mult de tot agendele, nu mă pot organiza pe telefon) vă scriu mai jos spectacolele :

Teatrul Apropo – „Cadranul plus plus“, „Orfeu şi Euridice“ (spectacol de teatru senzorial)

Circul Metropolitan Bucureşti – „Alice în ţara minunilor“

Teatrul Arte dell’ Anima – „Mersul trenurilor“

Teatrul Excelsior – „Interzis sub 18 ani“

Teatrul Tudor Vianu (Giurgiu) – „Neapărat Caragiale“

Teatrul Elisabeta – „Încurcătură la nivel înalt”, „Las că ştim noi”, „Încă nu, dar o să fie…”, „Iulia, o scânteie”.

În primul trimestru al anului viitor va ieşi la public un spectacol – pe care abia îl aştept – în care joc alături de Theodora Sandu în regia Ancăi Maria Colţeanu.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

Deşi mi-ar plăcea foarte mult, încă nu am avut preilejul să lucrez mult în domeniul cinematografiei. Am câteva scurtmetraje şi abia aştept să apară filmele sau serialele despre care să vă pot povesti cu entuziasm.

CĂTRE O ROMÂNIE MAI SĂNĂTOASĂ

Țara. Ce relație are actrița cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită? 

Deşi poate suna straniu, nu am avut niciodată dorinţa de a pleca din ţară, tot timpul am simţit şi am vrut să fac lucruri bune pentru oamenii de aici. Iubesc România, dar de foarte multe ori oamenii mă dezamăgesc şi m-am săturat să am orice soi de jenă legată de locul în care m-am născut. Nu e sănătos şi simt ca şi cum aş avea ceva bolnav în mine. Şi da, cred că România poate fi mai bine, mai sănătoasă. Cu toate preconceptiile legate de ţara noastră poţi ajunge să te simţi discriminat, așa că eu am ales să îmi asum locul de baştină, să îl port cu mândrie în mine şi pe cât pot, oricând pot, să îl ridic în ochii lumii, acolo unde are potenţial să fie. Cred că la baza unui viitor mai bun al ţării stă o atenţie sporită din partea statului către cultură şi educaţie, implicare în dezvoltarea tinerilor pentru că avem tineri foarte buni şi foarte talentaţi care îşi doresc să evolueze.Din păcate cred că deseori media promovează în rândul tinerilor valori superficiale şi greşite. În felul acesta se mută atenţia de la problemele esenţiale ale societăţii, către un adevăr diluat.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Teodora Daiana? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce? 

Da, votez şi cred că asta ar trebui să facă orice om căruia îi pasă de ce se întâmplă în ţara lui. Dacă vom continua să avem o mentalitate de tipul «şi cu votul meu şi fără votul meu nu se schimbă nimic», o să continuam să avem rezulate de tipul «dacă mergeam la vot, poate că era mai bine». Particip la orice protest de a cărui iniţiativă simt că sunt reprezentată. Nu sunt total mulţumită de gradul meu de implicare civică şi cred că aş putea face mai multe. Cred că de multe ori încerc să mă detaşez de ce se întâmplă în ţară, încerc să gândesc pozitiv şi să mă ţin într-o stare bună mental şi spiritual. Mă întristează foarte tare unele decizii şi atitudini ale unor oameni care ne conduc şi din cauza asta uneori mă închid în mine, sunt egoistă şi mă gândesc la sănătatea mea interioară. Însă imediat după asta îmi dau seama că e foarte greu să fiu sănătoasă interior, într-un exterior bolnav.Mereu am sentimentul că toţi putem face mult mai mult decât facem. Şi mă doare lenea şi nepăsarea care uneori pare că se lasă peste unii cetăţeni.

Idoli. Are ea idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?

Nu aş putea spune că am idoli în adevăratul sens al cuvântului, dar pot spune că apreciez oamenii care au curajul să îşi urmeze visul, oricare ar fi el, care au curajul să rişte şi care pun pasiune în ceea ce fac. Nu vorbesc aici doar de lumea artistică, am cunoscut oameni din alte domenii care sunt foarte implicaţi în domeniul lor de activitate şi ca rezultat îşi fac meseria la un nivel foarte înalt. Când eram mică voiam să fiu ca acei oameni care zâmbesc şi sunt buni şi calzi cu oricine le iese în cale. Mi-am dat seama că două cararteristici importante pe care le au oamenii pe care îi apreciez sunt modestia şi omenia. Să poţi să rămâi, în primul rând, om, indiferent de ce statut ai, mi se pare o calitate excepţională. Să nu te pierzi pe tine şi oricât ai accede pe treapta evoluţiei profesionale, să poţi să rămâi modest. Asta mi se pare de admirat. Îi mai privesc cu admiraţie pe unii muzicieni, sportivi şi nutriţionişti.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.

Theodora Sandu (actriţă), Valeria Stoian (actriţă), Diana Miroşu (scenografă), Andrei Adam (dramaturg). Şi ca un cuvânt de încheiere: Să nu vă pierdeţi lumina din ochi !

CITAT

Mereu am sentimentul că toţi putem face mult mai mult decât facem. Şi mă doare lenea şi nepăsarea care uneori pare că se lasă peste unii cetăţeni.

Teodora Daiana Păcurar, actriță

9 recommended
comments icon 0 comments
1325 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun