Blanca s-a născut într-o familie în care arta a fost la ea acasă. Fiică a unei actrițe-mânuitor la Teatrul de Marionete din Arad, Blanca a studiat actoria la Cluj-Napoca și este în pragul consacrării. Ia citiți cazul.

Andrei Crăciun

Drum. Blanca Doba, actriță. De unde vine Blanca și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format acrița de astăzi?

Blanca vine din poezia “Făt-Frumos din tei” de Eminescu, iar eu vin din Arad, unde m-am născut la (aproape) finalde decembrie ’95. Am avut o copilărie foarte fericită cu drumeții pe munte cu tata, mama, nașul, nașa. Apoi mi-am continuat viața urbană alături de cei precizați deja și de o pisică grasă. (prin viață urbană mă refer la terminarea unui liceu real cu profil mate-info intensiv engleză și concomitent activarea în trupa de teatru francofon Amifran) Am fost, sunt și voi fi foarte recunoscătoare pentru familia pe care o am. Ei m-au format. Ca om. Iar “actrița de astăzi” se bazează 99.9% pe omul de astăzi așa că… Și puiul a zburat din cuib și a aterizat lin în Cluj. Am terminat licența în artele spectacolului (adică actorie) la Facultatea de Teatru și Televiziune Cluj-Napoca, anul trecut (2017), clasa Miklós Bács și Irina Wintze, cu ajutorul cărora s-a format și actrița pe care se bazează omul. Mulțumesc. Mă simt foarte norocoasă în legătură cu întâlnirile profesionale pe care le-am avut până acum și nu aș schimba nimic din parcursul meu studențesco-teatral. Acum sunt studentă în anul II la master artele spect… actorie, clasa Tania Filip și Radu Gabriel, UNATC București. Nu știu încotro mă îndrept. Deocamdată vreau să termin masterul și să muncesc… sau să muncesc și să termin masterul. Ceva mai concret de-atât nu cred că există.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această toamnă/iarnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Blanca apetitul odată deschis de citirea interviului?
În stagiunea trecută am jucat în 2 spectacole: în Fata Morgana de D. Solomon, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, la Teatrul Dramaturgilor Români și în Livada de vișini de A. P. Cehov, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, la Teatrul Metropolis. Stagiunea curentă am început-o cu premiera spectacolului Romanțioșii de E. Rostand, regia Vlad Cristache, la Teatrul “Alexandru Davila” din Pitești. Toate cele 3 spectacole prezentate succint mai sus încă se mai joacă la sediile prezentate laconic anterior.Am mai jucat și în O Femeie, regia Andrea Gavriliu, alături de foștii colegi de la Cluj, un spectacol de teatru fizic pornit de la cartea “O femeie” de PéterEsterházy.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

Cu consacrarea în lumea video nu prea stăm bine. De când sunt în București (un an) am filmat în total o săptămână jumătate. O săptămână am filmat pentru un scurtmetraj în regia lui Radu Bărbulescu (pe care încă nu l-am văzut) și în restul de 3.5 zile am filmat pentru o reclamă foarte fun produsă de Ridley Scott Associates și difuzată în Anglia. Anul trecut, în vară, am filmat o secvență reprodusă din filmul À bout de souffle de Jean-Luc Godard, secvență regizată de Cristian Pascariu și filmată pentru Agenția HOP 2017 (se găsește pe youtube). Am fost aleasă în programul “10 pentru film la TIFF” în urma Galei Hop 2017, dar nu am putut onora selecția.

Țara. Ce relație are Blanca cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?

Nu pot spune/scrie “îmi iubesc țara”, sună mult prea patriotic pentru mine și gusturile mele, dar de urât, sigur nu o urăsc. În prezent, simt că nu aș putea pleca. Sunt multe momente în care chiar mă simt bine aici. Țin foarte mult la “acasă”-urile mele și la munții din țara asta. Nu consider o variantă valabilă emigrarea având în vedere meseria pe care mi-am ales-o. Am jucat și în alte limbi, dar dacă ar fi acum să plec și să joc într-o altă țară din tipologia de “east European blonde girl” nu aș ieși. Viitorul României mi se pare extrem de greu de schimbat, de îmbunătățit sau de modelat. E ceva ce se va curăța în mai multe generații, iar eu simt, dar sper să mă înșel, că nu voi prinde purificarea asta majoră. Poate voi prinde doar niște mici schimbări înspre binele ăla suprem văzut la suedezi. Iar, worldwide, cred că deocamdată mergem în toate direcțiile fără să ne gândim prea mult dacă stânga, dreapta, sus, jos și asta se va termina brusc în momentul în care ceva major ne va forța să o luăm într-o singură direcție…toți, buluc.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Blanca? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?

Nu am fost niciodată acea persoană care protestează pentru fiecare nedreptate civică sau acea persoană care urmărește toate știrile de la tv sau acea persoană care postează statusuri pe fb comentând despre starea în care e Ro. Am încercat să urmăresc din umbră tot ce s-a petrecut în ultimii doi ani și să particip, atât cât mi-a permis timpul, la unele proteste. Și da, votez. Sau nu votez dacă e #boicot. Cred că atunci când o să fiu mare (ca vârstă, nu ca statut) mă voi implica și mai mult în viața cetății. Deocamdată mă bucur că joc pentru cetate și că-și mai uită și ea din probleme și că mai râde și ea pe sub mustăți și că se mai emoționează și ea un pic.

Idoli. Are Blanca idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?

Nu știu dacă să merg într-o direcție cheesy sau înspre una formală așa că mă rup în două și le spun pe ambele. Mai întâi a fost cuv… formală. Nu am numit-o niciodată în mintea mea un idol get-beget, dar am admirat-o și încă o admir foarte mult pe Meryl Streep pentru tot ceea ce e ea și pentru tot ceea ce poate fi. Clișeu sau nu, asta e. Iar cea cheesy e despre mama mea.Clișeu sau nu, asta e. Pe ea o admir încă de la vârsta la care mi-am zis prima oară cu o voce subțire și neformată că vreau să fac teatru. În ea am văzut întotdeauna exemplul perfect de dedicare, neplafonare, statornicie, plăcere, păstrare a entuziasmului și a credinței în meseria aleasă. Ea este actor-mânuitor la Teatrul de Marionete din Arad și după 27 de ani de activitate în același loc, ea încă mai are energia să distreze, să emoționeze, să educe, să stăpânească cei 150 de copii aflați aproape zilnic în sală. Asta îmi doresc și eu. Nu, nu 150 de copii… Îmi doresc să rezist și să fiu fericită făcând teatru. Pf, fericită, mă rog, vorba vine, clișeu sau nu, asta e…

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.

Vreau să îi recomand pe toți colegii mei de la Cluj. Un exercițiu pe care l-am făcut în anul I cred că descrie perfect cei 3 ani cu ei: eram cu toții legați la ochi și ținându-ne de mâini am format un șir de oameni și bazându-ne pe cel din fața noastră și pe cel din spatele nostru trebuia să ne deplasăm printr-un spațiu special amenajat cu capcane de tot felul – o scară care trebuia urcată, târâș pe sub practicabile, sărituri, scaune escaladate, suprize senzoriale, s.a.m.d. Așa că recomand cu încredere toate mâinile mele stângi și drepte pe care m-am sprijinit în timpul facultății: Andreea Bănică, Norbert Boda, Nicole Burlacu, Alexandru Chindriș, Robert Danci, Radu Dogaru, Denisse Moise, Dan Pughineanu, Alexandru Popa, Irina Sibef, Cosmin Stănilă, Maria Teișanu, Victor Tunsu, Eric Țuțuianu. Și îmi place foarte mult de Alina Rotaru.

Cred că sunt încă în punctul în care eu am nevoie de povață de la alții, dar voi încerca să formulez ceva ok. Curaj, energie, încredere, dicție, postură, rezistență, curiozitate, pasiune and everything nice, ingredientul x și gata… Mulțumesc și eu.