Minodora Tunaru are 27 de ani și de trei ani împarte cunoștințele de limba engleză pe care le are. În prezent, predă la Colegiul Alexandru Vlăhuță din Capitală, iar dragostea pentru meseria ei o determină să nu renunțe. Minodora a ajuns dintr-o întâmplare într-o sală de clasă, deşi visa să lucreze într-o multinațională. A predat întâi la grădiniță, iar apoi a ajuns la liceu. Nu se ferește să vorbească despre problemele din sistemul de învățământ și este convinsă că nu totul se rezumă la bani, iar cineva cu un bagaj de cunoștinte în spate se poate descurca în orice situație. Minodora este și studentă doctorand în cadrul Școlii Doctorale de Studii Literare și Culturale din cadrul Universității din București.

Profesoară de limba engleză pentru elevii de liceu? Înainte de toate o tânără pe care o putem vedea lucrând în orice alt loc și nu la școala. Cum a început cariera dvs în învățământ?

Minodora Tunaru: Cred că mereu am avut o chemare lăuntrică, am simțit că trebuie să fac acest lucru. Atunci când eram la liceu, mă puneam în postura aceea de profesor, îmi plăcea foarte mult să joc un role play cu colegii mei și ei întotdeauna mi-au spus că voi fi potrivită pentru această meserie. De asemenea, tatăl meu și-a dorit foarte mult să fiu profesor, însă eu aveam alte gânduri. Mi-am propus să lucrez pentru o companie internațională, așa cum făceau toți prietenii mei, colegii cu care am studiat la aceeași facultate. Am ajuns dintr-o întâmplare la clasă, la recomandarea și îndrumarea unei doamne profesoare din facultate. Pentru început am mers la grădiniță, apoi la liceu, iar dragostea pentru meseria pe care o am mă determină să nu mai plec de la catedră. Îmi face mare plăcere de fiecare dată când intru la clasă, pentru că iubesc meseria pe care o am, iubesc copiii care îmi sunt elevi și pun foarte mult suflet în ceea ce fac. Vin cu mare drag la fiecare oră. Fără să îți placă meseria pe care o practici, nu poți avea succes!

Sunteți o profesoară foarte tânără. Cât de mult vă ajută sau din contră vă pune piedici vârsta pe care o aveți în relația cu elevii de la clasă?

Minodora Tunaru:  Este interesant, dacă e să ne gândim la clasa a XII-a, nu este așa o mare diferență între mine și ei, este un sentiment plăcut. Se vede că sunt mult mai deschiși pentru că simt că le poți aduce o noutate, că poți fi mai apropiat de vârsta lor, că îi poți înțelege mai bine, le accepți mai ușor provocările. Le accepți mai ușor provocările pentru că și ei lansează diferite provocări. Să facem o activitate sau alta, propun și atunci contează foarte mult să ai un spirit tânăr, dar cred că acest lucru nu ține cont de vârsta din buletin. Eu cred că orice coleg care își iubește meseria poate fi la fel de tânăr în ceea ce privește metodele pe care le abordează și interacțiunea cu elevii, fără să conteze acel număr.

Cum sunt tinerii din ziua de astăzi, elevii pe care îi aveți la clasă? În ce măsură mai sunt atrași să învețe având în vedere dezvoltarea tehnologiei și dorința lor de a explora medii necunoscute, dar atât de accesibile? În zilele noastre, cât de prietenoasă mai este școala cu elevii noștri?

Minodora Tunaru: Uneori, elevii sunt și ușor dezorientați. Și aici contribuie și tehnologia, lipsa comunicării în mediul familial, iar acest lucru se vede. Simți de la ei că parcă îți cer ajutorul, așa cu privirea. Ei sunt deschiși și vor să învățe, dar trebuie să fie un anumit mediu, o anumită atmosferă, un mediu propice învățării: să fie totul în regulă și acasă și o bună comunicare și părinții să te încurajeze, nu doar profesorii. Uneori devine foarte greu pentru profesor să rezolve mai mult decât acest lucru de a-i insufla dorința aceea de a învăța, trebuie să rezolvi și alte probleme până a ajunge acolo.

Cum reușiți să vă structurați orele și să îi faceți pe elevi să fie atenți, în condițiile în care au atât de multe mijloace la dispoziție care le distrag atenția? Ora trebuie să fie un mixt între teorie și joacă?

Minodora Tunaru: Este într-adevăr un mixt, o combinație între cele două. De multe ori, pornesc de la manual pentru a introduce tema respectivă, a vorbi lucruri generale și după aceea completez cu activități care să fie interactive, care să le capteze atenția, dar pentru acele activități trebuie să aibă un background information și atunci este bine să ai un suport de genul acesta, dar nu trebuie să fie neapărat manualul. Pot fi alte fișe, diverse materiale.

Care este cea mai mare piedică pe care o întâmpinați atunci când mergeți la clasă?

Minodora Tunaru: Cred că birocrația este una dintre cele mai mari probleme din sistem. Până la urmă sunt necesare și câteva hârtii acolo, să ții o evidență, dar uneori parcă sunt inutile, te copleșesc. La început de an este în regulă, să îți organizezi activitatea, te ajută la un moment dat să îți structurezi foarte bine materia, oricum îți structurezi lecția. În momentul în care esti și diriginte, atunci chiar este o problemă pentru că sunt foarte, foarte multe hârtii pe care trebuie să le faci pentru orice altă activitate, activități extrașcolare. Intervin acorduri, hârtii care nu existau până acum câțiva ani, era mult mai multă încredere. Acum pierdem foarte mult timp să ne înarmăm cu multe documente ca să dovedim ceva la un moment dat.

Minodora Tunaru: Prețul unei vieți fericite poate înseamnă pentru început și un trai mai modest

Salariile din învățământ nu au fost niciodată mari și acesta este unul dintre motivele care îi determină pe tineri să nu aleagă o carieră în sistemul de învățământ. 

Minodora Tunaru: Îndr-adevăr nu acesta este unul dintre motivele pentru care am ales această meserie, dar având alături niște părinți care m-au încurajat întotdeauna să fac ceea ce îmi place.  Până la urmă, prețul unei vieți fericite poate înseamnă pentru început și un trai mai modest. Nu totul se rezumă la partea financiară și cineva cu un bagaj de cunoștințe în spate se descurcă în orice situație. Am ajuns dintr-o întâmplare să fiu profesor și pasiunea pe care o am pentru această meserie nu mă mai lasă să plec de la catedră.

V-ați gândit vreodată să renunțati?

Minodora Tunaru: Nu m-am gândit și ar fi trist dacă s-ar întâmpla acest lucru. Nu vreau să îmi imaginez că aș putea fi vreodată în această situație, să renunț. Nu, eu mă văd făcând această meserie. Mă văd fiind profesor toată viața. Îmi place foarte mult lucrul cu oamenii și, în special, cu copiii. Mă motivează faptul că îi văd cum evoluează și știu că acele lucruri au ajuns la ei de la mine. Nu mai spun de sentimentul pe care îl am atunci când mă caută foștii elevi și îmi mulțumesc pentru ajutorul oferit și pentru faptul că i-a ajutat foarte mult ceea ce au învățat la clasă.  Nu știu dacă există o altă meserie care să fie mai răsplătitoare decât aceasta.

Minodora mai are o pasiune: teatrul. Merge destul de des și îi face plăcere să își invite elevii la o piersă de teatru. Minodora este cea care a tradus din română în engleză descrierea Teatrului Național București, după lucrările de modernizare.

Știu că ați tradus din limba română în limba engleză descrierea Teatrului Național din București, după lucrările de modernizare , ce v-a impresionat cel mai mult?

Minodora Tunaru: În momentul în care am făcut traducerile respective am fost uimită de cât de mobile sunt sălile Teatrului Național București. Ele își pot schimba structura, așezarea, scaunele în funcție de ce spectacol este. Se pretează oricărui fel de spectacol și nevoilor oricărui spectacol, iar clădirea este impresionantă în sine, mai ales după ce a fost renovată.

Dacă ați putea să definiți teatru, ce ar reprezenta pentru dumneavoastră? Vă aduce liniște atmosfera de aici?

Minodora Tunaru: Timp liber pentru că dedic foarte mult timp liber teatrului. Sunt și la începutul carierei în învățământ și încerc să transmit această pasiune și elevilor mei. Este un mod de a mă destinde, de a mă relaxa. De multe ori plec de la spectacol și rămân așa pe gânduri, îmi pun anumite întrebări. Sunt piese care te marchează într-un fel sau altul. Și îmi place acest lucru, este ca o provocare, este ca un puzzle pe care trebuie să îl rezolv în momentul în care ajung acasă, de ce nu? Atmosfera de aici îmi aduce liniștea după care tânjesc din când în când. Chiar și atunci când sunt obosită, vin intenționat aici. Îmi cumpăr bilete chiar dacă termin orele la 18:00 și trebuie să fiu la 19:00 la piesă, știu că ziua se încheie minunat.

Când ați mers ultima oară la teatru, ce piesă ați urmărit?

Minodora Tunaru: La teatru am fost în luna noiembrie, am vizionat două piese ,,Toți fiii mei”! scrisă de dramaturgul american Arthur Miller, iar cea de a doua piesa este ,,Cursa de șoareci”, după Agatha Christie. Este o poveste mai interesantă aici pentru că subiectul tezei mele de doctorat îl face acest autor Agatha Christie și romanele ei politiște. Ce m-a surprins plăcut era că sala era plină de elevi de liceu, care erau cu sufletul la gură, se vedea că actorii noștri au reușit să transmit emoția și suspansul, misterul acestei pierse de teatru.

Care sunt actorii preferați?

Minodora Tunaru:  Îmi place foarte mult, bine, aici nu sunt cuvinte, domnul Victor Rebenciuc pe care de altfel l-am văzut jucând în piesa ,,Toți Fiii mei” și în ,,Regele moare”. Emoția pe care o trasnmite, felul în care joacă rolul chiar și la această vârstă este impresionat, te lasă fără cuvinte. De asemenea, Marius Manole este un tânăr actor care este la fel plin de talent și l-am urmărit în destul de multe piese.

Cu elevii mergeți la teatru? Sunt deschiși să ia parte și la astfel de activități?

Minodora Tunaru: Elevii sunt deschiși și vin la teatru. Anul trecut, am fost diriginte la clasa a VIII-a și am făcut cu elevii mei un tur al Teatrului Național București. Erau surprinși de câte multe lucruri se întâmplă în culise, le-a plăcut foarte mult. Este important să le propui pentru că ei sunt foarte deschiși. Cred că este foarte important ca ei să înțeleagă cum să își petreacă timpul liber. Bine, nu este singura activitate pe care o pot face în timpul liber, dar este foarte importantă cultura noastră, e important să cunoaștem actorii noștri, avem actori foarte buni, care ar trebui să devină cunoscuți și în rândul elevilor. Întotdeauna trebuie să încerci și să vezi dacă îți place sau nu. Poate printre elevii mei se numără câțiva viitori actori foarte talentați.

Un profesor bun trebuie să aibă și calități actoricești? Trebuie să joace un rol atunci când intră la clasă?

Minodora Tunaru:  Da, cu siguranță. Cariera mea nu este aceea de a fi actor, dar la școală trebuie să fii foarte spontan și să ai multe calități pe care le-ar avea un actor. Într-adevăr una dintre calități este spontaneitatea. Apar uneori probleme, situații neprevăzute cărora trebuie să le faci față cu mult calm, tact și așa mai departe. Nu mă refer neapărat la situații reale, poate fi orice gen de situație, iar dacă nu esti un pic actor, nu reușești să le captezi suficient atenția. Totul trebuie să fie o joacă, să învețe în joacă, chiar și în cazul elevilor de liceu. Și ei știu că joc un rol un rol care te apropie foarte mult de ei.

 „Fără să îți placă meseria pe care o practici, nu poți avea succes!”

Minodora Tunaru, profesor