Teodora Coman este poetă în toată puterea (câtă a mai rămas în secolul XXI) cuvântului. Și, poetă fiind, nu poate accepta ticăloșia, așa că este și puternic angajată civic. Citiți.

Andrei Crăciun

Teodora Coman, poetă mai ales. Cum e să fii poet în România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre?

Este simplu și cât se poate de obișnuit. Mă feresc de cuvântul poet, are o greutate semantică prea mare, o anvergură și o aură care, din fericire, s-au pierdut. A fi poet nu mai înseamnă a te delimita de restul societății, ci a face parte din ea, tocmai pentru a o observa mai bine.

Pentru aceia care au deschis mai târziu ochii către poezie, dacă mergem la librărie și vrem să citim cărți de poezie de Teodora Coman – ce să căutăm? Detaliați-ne un pic viața și opera. Cum ați ajuns să scrieți poezie?

Dacă mergeți la librărie, v-aș duce către raftul cu revista Poesis Internațional, fiindcă este cea mai generoasă și profesionistă ofertă de poezie de la noi. A recomanda un singur scriitor este prea reductiv și păgubos și nedrept față de diversitatea fenomenului poetic contemporan. Cu Poesis, nu ai cum să ratezi: este imposibil să nu găsești măcar un text, un autor care să nu îți placă. Teodora Coman nu a fost în stare decât de două isprăvi publicate, care abia pot umple două rânduri în CV-ul ei modest. Viața nu mai are picanteriile de odinioară, ci obligații și rutină, și oricum este transferată, mai mult sau mai puțin, în scris, așa că nu cred că o cunoaștere a biografiei are vreo relevanță, fiecare carte îți oferă gradul de viață selectat de către autor, și nu este nevoie de mai mult.

O să vă întreb vulgar, ca non-poeții, se poate trăi din poezie? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca să se poată? Din ce trăiește o poetă a timpului nostru?

Nu, nu se poate trăi din poezie, eventual, prin poezie. Nu știu ce ar trebui să se întâmple pentru ca acest lucru să fie posibil, cred că, întâi de toate, trebuie să fii extrem de valoros, or, există un singur Mircea Cărtărescu, așa că majoritatea trebuie să ne asumăm gradul de minoritari înainte de a pretinde recompense. Trebuie să mai recunoaștem și că, la noi, se publică relativ ușor, nu există acel filtru valoric sever ca în State, unde, pentru a publica doar un poem într-o publicație prestigioasă, trebuie să aștepți câteva luni bune. Deocamdată, te bucuri când/dacă cineva te citește și rezonează cu scrisul tău. Cum ziceam, nu sunt poetă, ci un om care lucrează la stat și se îndeletnicește cu încercări textuale când timpul i-o permite.

Vă știu drept foarte angajată civic, protestați, participați la viața cetății. Vă tentează un angajament politic? Cum vedeți evoluția dumneavoastră în raport cu țara noastră de-acum înainte?

Nu mă tentează un angajament politic, deocamdată civismul este o opțiune care poate da rezultate. Am început să protestez după tragedia de la Colectiv, când nimeni nu și-a asumat responsabilitatea pentru pierderile umane și suferințele îndurate de supraviețuitori, de familiile celor decedați, care asistăneputincioși la trenarea procesului. Am simțit că nu se mai poate, că ceva s-a schimbat iremediabil în gradul meu de acceptare a felului sfidător de cinic în care se face politică, așa că m-am alăturat comunității Vă vedem din Sibiu. Sper să mă bucur de o evoluție reală a României, deși, la cum merg lucrurile, ne îndepărtăm tot mai mult de la calea europeană și de la statul de drept. Viitorul meu depinde de viitorul țării ăsteia, nu mă văd în altă parte. 

Emigrare. De ce nu ați emigrat, dacă nu ați emigrat? Ce vă ține acasă?

Lașitatea, lipsa curajului unui nou început, teama de eșec, de excludere, de marginalizare, complexul de a fi român.

Literatura română astăzi. Care e treaba cu literatura română la zi? Dacă am vrea să citim o pleiadă de tineri poeți, pe cine ne recomandați și de ce? Cum să procedăm?

Literatura română stă mai bine ca oricând, sunt atâtea direcții, atâtea formule, avem acces la tot ce se scrie în alte spații, atât în original, cât și în traduceri, iar scriitorii români sunt invitați la târguri de carte și traduși. Editurile traduc autori contemporani imediat după ce se impun pe plan internațional, altele, mai temerare, se orientează spre culturile considerate de nișă, pentru a familiariza publicul cititor cu scriitori insuficient sau pe deplin necunoscuți. Piața de carte de la noi este departe de ceea ce ar trebui să fie, în comparație cu marile culturi occidentale și chiar cu state mai mici decât România, ceea ce înseamnă că mai avem mult de crescut. Însă tinerii care scriu sunt foarte inteligenți, nonconformiști, informați, au alte șanse decât existau acum 20 de ani, iar ei profită din plin și aduc formule literare noi, insolite, experimentale, prin care cartografiază noi zone ale realului. Nu m-aș limita la câteva nume, am respect pentru toți, indiferent dacă nu rezonez cu toate modurile lor de abordare, însă ei aduc suflul nou în literatura noastră și a-i citi devine o obligație.

CITAT
Piața de carte de la noi este departe de ceea ce ar trebui să fie, în comparație cu marile culturi occidentale și chiar cu state mai mici decât România, ceea ce înseamnă că mai avem mult de crescut.
Teodora Coman, poetă