Faceți-vă un bine: notați în agenda data de 10 mai, apoi la data cu pricina mergeți la Improteca (Strada Comănița, numărul 9), spațiu teatral nou în București, mergeți și vedeți spectacolul „Artă”, regizat de Teodora Câmpineanu.

Andrei Crăciun

Teodora Câmpineanu, regizoare. De unde vine Teodora și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format artista de astăzi? Și de ce nu a rămas la actorie, drumul pe care pornise inițial.
Vin din Piatra-Neamț, am aterizat în București pe la cincisprezece ani când am ales să dau la Liceul de Artă Nicolae Tonitza și de atunci am rămas aici. Iubesc orașul ăsta, mă consider bucureșteancă poate pentru că cei mai frumoși ani i-am petrecut aici. Vin de la repetiții acum, trăiesc o perioadă faină pentru că am început să lucrez mai mult și să adun în jurul meu oameni și profesioniști împreună cu care e o plăcere să mergi la drum. Mă pregătesc pentru ce e mai rău, dar sper în ce e mai bine – o meteahnă profesională – regizorul așa funcționează în cursa asta nebunească în care lucreză cu aer…Sunt într-o etapă în care încerc să nu-mi doresc nimic, las lucrurile să vină firesc în viața mea, sunt o perfecționistă – mi se reproșează chestia asta – dar nu am încrâncenări sau orgolii și învăț să mă bucur de întâlniri, de profesia asta superbă pe care am ajuns să o fac din întâmplare. Am și eu nemulțumirile mele legate de felul în care suntem nevoiți să lucrăm, pe repede-înainte și de multe ori pe bani puțini, știu cum e să ai succes dar și să muncești în condiții grele, cum e să dai o premieră în independent – independent de finanțarea de la stat, în caz că se întreabă cineva – însă din când în când se întâmplă câte o minune care-ți dă aripi și te împinge mai departe. Cred că profesia asta te alege, nu tu pe ea. Povestea e mai lungă însă pe scurt, mamei mele i s-a părut că mi se potrivește mai bine meseria asta, mie pe vremea aia nu, așa că am dat cu banul iar destinul a ales. Eu jucam la Național de câțiva ani, am mai jucat o perioadă și după ce am intrat la regie așa că trecerea a fost firească. Am simțit la sfârșitul primului an că aici e locul meu pur și simplu, e ca atunci când știi că ai ajuns acasă. Nu-mi lipsește actoria și nu cred că aș mai fi în stare să joc. Mă mai ia valul câte odată la repetiții și mă urc pe scenă să “arăt”, par extrem de talentată în momentele alea, însă în afara laboratorului nostru cred că aș fi un dezastru pentru că nu mai am disponibilitatea de a mă expune în felul acesta. Actorii ar trebui plătiți în greutatea lor în aur, este o profesie care te consumă enorm sufletește, fizic și intelectual.

Unde să vină publicul spectator să vadă munca Teodorei, apetitul odată deschis după citirea interviului?
Eu nu-s prea bună la dat interviuri așa că cine vrea să mă cunoască, cu bune și cu rele, e invitat la teatru. Până la următoarea premieră pe care o pregătesc mă găsiți la: Artă de Yasmina Reza la Improteca București (spectacol produs de Teatrul Mihai Eminescu Botoșani), O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale la Sala Dalles și la American Dream după Murray Schisgal la Teatrul Mihai Eminescu Botoșani.

Țara. Ce relație are Teodora cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României?
România suferă în prezent de o gravă criză de moralitate. Motivele sunt multiple însă nu mai putem da vina la nesfârșit pe anii de comunism care ne-au secat de valori, de bun-simț și de credință. În ultimii doi ani ni s-a pus o oglindă în față, am văzut răul cel mai rău în toate formele lui și poate că e un lucru bun, pentru că de aici încolo se poate construi ceva temeinic și curat, lumina vine din întuneric, nu-i așa? Nu vreau să ajung să emigrez, sunt o persoană optimistă de felul meu. Dar mă întristează nepăsarea și blazarea unora, nu cred în salvare individuală, în “eu nu fac politică”. La un moment dat în viață cu toții vom ajunge într-un spital iar acolo ne vom confrunta cu politicul, cu alegerile pe care le facem.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Teodora? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Lumea se schimbă și noi odată cu ea. Să acceptăm și să ne asumăm faptul că depinde de fiecare în parte încotro ne îndreptăm, fiecare dintre noi își dorește să trăiască într-o lume mai bună. Suntem interconectați nu trăim singuri pe o insulă, avem un cuvânt de spus atunci când e vorba despre calitatea vieții noastre și datoria să votăm și să ne manifestăm atunci când lucrurile o iau razna, indiferența ucide. Am tot respectul pentru colegii noștri ce participă la proteste și se implică riscând expunerea publică. Suntem și noi cetățeni ai acestei țări și avem dreptul să reacționăm și să ne facem auziți. În curând România se va curăța de rău, văd asta în ochii oamenilor și merg la proteste, știi de ce? Ca să rămân normală la cap, un fel de igienă interioară.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, și nici regizorii, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Mergeți la teatru, la teatrele de stat cât și la spectacole independente – unde de multe ori se ascunde arta adevărată, în stare pură – veți întâlni actori deosebit de înzestrați ce vin puternic din urmă. Eu îi recomand pe toți, cu dragoste și încredere că vor reuși să răzbată și să se impună. Dar pentru că-mi ceri acum niște nume: Răzvan Ilie, Ionuț Iftimiciuc, Alexandru Dobynciuc, că tot am avut aseară o premieră așa de mișto.

CITAT

În curând România se va curăța de rău, văd asta în ochii oamenilor și merg la proteste, știi de ce? Ca să rămân normală la cap, un fel de igienă interioară.
Teodora Câmpineanu, regizoare