Cezar Alexandru a fost șef de promoție la unul dintre cele mai importante colegii din România – Colegiul Național Mihai Viteazul din Ploiești. A mai fost olimpic național la matematică și la fizică. A plecat să studieze matematica și informatica în Marea Britanie, la Bristol. Încă nu știe dacă va reveni în România. Iată.

Andrei Crăciun

Cine ești tu, Cezar Alexandru? Care e trecutul tău școlar și de ce ai ales să studiezi în Marea Britanie? Ce înveți la Bristol? Mai ai de gând să te întorci în România?
Sunt Cezar Alexandru, am 21 de ani și studiez la Universitatea din Bristol, în Anglia. Trecutul meu școlar se remarcă în primul rând printr-o evoluție în matematică. În clasele primare, nici nu eram cel mai bun la matematică din clasă. Din clasa a V-a pana într-a VIII-a, am ajuns cel mai bun din clasă și am participat la Olimpiada Județeană de Matematică, unde am luat cel mult Premiul III pe județ. În liceu am avut la matematică pe domnul profesor Vasile Dorin care s-a implicat foarte mult în formarea mea, iar cu sprijinul lui și entuziasmul meu pentru matematică am ajuns la faza națională a Olimpiadei, într-a X-a, unde am luat bronz. Au mai urmat alte două medalii, argint în clasa a XI-a și aur în clasa a XII-a. Alte lucruri notabile pe care le-am facut în liceu au fost două calificari la Faza Națională la Fizică și șefia de promoție la „Colegiul Național Mihai Viteazul”, Ploiești, unul dintre cele mai prestigioase colegii din țară.

De ce Marea Britanie?
Am ales să studiez în Marea Britanie din mai multe motive. In primul rand, mi s-a părut cam demodat sistemul universitar în România, cu multe materii de umplutură, iar când am studiat programa în UK erau materii axate fix pe domeniul în care vreau să mă specializez. În al doilea rând, nu vizitasem niciodată Occidentul, eram fascinat de el și voiam să am ocazia să trăiesc într-o țară occidentală. La Bristol învăț Matematica si Informatica. Am ales matematica fiindcă sunt pasionat de ea și informatica deoarece, de mic copil, am fost fascinat de calculatoare. Când aveam 12 ani, mă apucasem să citesc cărți de programare deoarece visam atunci să fac un sistem de operare precum Windows. Binenînțeles că nici nu am reușit să încep acest lucru. Până la urmă, e nevoie de studii universitare să înțelegi cam care e partea tehnică a unui sistem de operare și acesta este programat de sute de oameni în câțiva ani. Deci, cam prea ambițios pentru un singur om. Un alt motiv pentru care sunt interesat de informatică este faptul că e un domeniu atractiv pe piata muncii și e o ocazie să îmi pun matematica în aplicare. Legat de întoarcerea în România, pendulez între da și nu. Da, deoarece aici m-am născut și am crescut 19 ani, deci România e țara unde sunt cel mai obișnuit. De asemenea, am auzit că România are o industrie IT dezvoltată și sunt joburi bine plătite în acest domeniu. Dar s-ar putea să rămân afară deoarece simt că am mai multe oportunități în străinătate. Nu am un loc unde aș vrea să mă duc specific, dar ma axez pe Europa și pe SUA. De fapt, aș vrea să lucrez în mai multe țări, nu în una singură.

EDUCAȚIA CA PRINCIPAL MOTOR AL SCHIMBĂRII

Cum vezi tu situația asta a copiilor care pleacă să învețe peste granițe? Ce ar trebui făcut pentru ca ei să dea înapoi ceva societății românești?
Mi se pare o situație destul de normală. Copiii pleacă pentru a-și găsi un viitor mai bun. Nu au încredere în sistemul nostru educațional, deci se duc în locuri unde sistemul educațional este mult mai dezvoltat (în prinicipiu, în UK și în SUA). Astfel, că să nu mai plece copiii in străinătate, trebuie ca sistemul nostru educațional să se modernizeze. Acum e fixat în era industrială, unde te învață doar cum să execuți ordine. Trebuie să adaptăm educația pentru secolul XXI, adică trebuie să încurajăm gândirea critică și spiritul de investigare, care din păcate lipsește la mulți români. Educația este principalul motor al schimbării.

Ce înseamnă România pentru tine?
România, pe lângă locul în care m-am născut și unde se află familia mea și mulți prieteni de-ai mei, o consider locul de răscruce între sfera occidentală, sfera rusă și sfera balcanică. Practic, ai putea spune că România este o țară cu spirit balcanic unde are o loc o adevărată lupta între curentul progresist și liberalismul din Vest si conservatorismul și autoritarismul din Est.

SOLIDARITATEA ÎNTRE ROMÂNII DIN VEST

Ce îți place cel mai mult la noi, la români?
E greu să generalizez – românii. Suntem foarte diverși. Dar mulți români sunt foarte ambițioși, ordonați și chiar se străduiesc să iasă ceva bine. Astfel, suntem foarte apreciați în Occident și în SUA. De asemenea, am văzut în străinătate o solidaritate foarte mare între români. Fiecare român vrea să-și ajute compatriotul. Suntem un popor foarte sociabil. Pe englezi îi văd amabili, dar reci.

Cum vezi tu viitorul României?
Sunt destul de optimist legat de viitorul țării. Sincer să fiu, consider că România a făcut un progres enorm în ultimii 30 de ani. Astfel, de la un regim gen Coreea de Nord, am ajuns să fim în UE (multe state din Europa nici nu sunt în UE) și să aspirăm la un nivel de trai occidental. Fiindcă văd poporul foarte ambițios, consider că diferența dintre România și Occident se va diminua pe măsură ce trece timpul.

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat în școala românească? Dar cele pe care nu le-ai învățat?
Cel mai important lucru pe care l-am învățat în școala românească a fost socializarea. Nu prea eram sociabil în grădiniță, eram singuratic. Dar în școală am ajuns să îmi fac prieteni cu care și acum mai vorbesc. Ce nu am învățat sunt gândirea critică și spiritul investigativ. Pe scurt, la școală se pune accentul pe reținut informații și pe rezolvat probleme. Cam atât. Însă, școala românească nu ne învață să privim într-un spirit critic informațiile, să punem întrebări, să ne exprimăm opinia în legatură cu un subiect.

MARILE GREȘELI ALE PROFESORILOR NOȘTRI

Un sistem de feedback?
Sistemul de feedback, care e prezent in Anglia, nu prea există în România. În general, dacă încerci să dai feedback unui profesor, se supără pe tine că ce ești tu, un simplu elev, să îi dai lecții lui cum să organizeze ora. De asemenea, dacă pui intrebari pentru a aprofunda materia în timpul orei, îți răspunde în general cu „Nu am timp să îți răspund, trebuie să predau materia.”

Când ești plecat din România de ce îți e cel mai dor?
Cel mai dor îmi e de familie, de prietenii ce au rămas în țară și de orașul Ploiești, în care am crescut. De asemenea, mi-e dor și de plimbările în munti deoarece englezii nu au relief montan ca al nostru.

Ce ne lipsește?
Ce ne lipsește ca popor este spiritul libertin. Suntem foarte încorsetați, ne e teamă de ce zice X. Noi ne străduim prea mult să ne potrivim unor canoane, cât timp în Anglia, lumea e mult mai relaxată și face “ce vrea mușchiul ei”. Nu prea îi interesează de ce zice X.

CORVOADA COMENTARIILOR

Care sunt soluțiile la problemele cu care te-ai confruntat ca elev?
Ar trebui să se schimbe relația dintre profesor și elev. În general, relația este cam așa: profesorul este șeful care îți ordonă ce să faci și elevul este cel care trebuie să execute aceste ordine. Eu aș vedea profesorul ca pe un prieten care te ghidează în pregătirea pentru viață. Nu ar trebui să fie profesori vs. elevi, ci ar trebui să punem accent pe colaborare. De asemenea, altă problema ce aș vrea să o ridic o reprezintă examenele de sfârșit de ciclu. Examenul de clasa a opta a fost extrem de stresant pentru mine, mult mai stresant decât Bacalaureatul. Subiectele erau extrem de ușoare. La matematică ,când am dat eu examen, era un subiect precum: ,,Într-o clasa 12 joacă fotbal, 14 joacă volei, 15 joacă baschet. Câți joacă volei?’’ Astfel de subiecte pun presiune extrem de mare pe elevii foarte buni fiindcă orice greșeluță îi impinge mult în jos în clasamentul general pentru admiterea din liceu și riscă să piardă șansa să studieze într-un liceu bun, desi au toate calitățile necesare. Soluția ar fi să ridice nițel nivelul de dificultate a subiectelor ca să se facă o departajare mult mai clară între elevii buni, elevii de nivel mediu, elevii slabi. În plus, ar trebui ca matematica să conteze mai mult pentru clasele de Real (să zicem 66%) și româna să conteze mai mult pentru clasele de Uman.

Bacalaureatul?
Legat de Bacalaureat, subiectele sunt mai rezonabile, dar ar trebui făcute schimbări la proba de limba și literatura Română pentru profilul real. Pur și simplu, materia de acolo deviază cam prea mult de profilul real. Și în plus, procesul de a reține comentarii pentru examen este unul foarte obositor care aduce foarte puțină plus-valoare. În țări cu nivelul educației extrem de ridicat, cum ar fi Anglia și Singapore, elevii de la real nu dau deloc proba de literatură. Așa ar trebui să facem și noi pentru real și să punem informatica drept materie obligatorie, că în ziua de azi este din ce în ce mai important să știi să programezi, iar industria IT este foarte ofertantă.

Ce întrebare ai fi vrut să îți pun și cum ai fi răspuns la ea?
Ce lecție de viață ți se pare cea mai importantă? Ce am observat în problemele de matematică este faptul că marea majoritate a problemelor (95%) au o rezolvare destul de simplă. Ce e greu de găsit este ideea de rezolvare, dar de îndată ce știi ideea, soluționarea problemei nu ia mult. Așa și în viață, când te întâlnești cu un obstacol, încearcă să te gândești la căile simple de a trece de el, aproape sigur cea mai bună soluție se afla acolo.

CITAT
Suntem foarte încorsetați, ne e teamă de ce zice X. Noi ne străduim prea mult să ne potrivim unor canoane, cât timp în Anglia lumea e mult mai relaxată.
CEZAR ALEXANDRU, STUDENT LA MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ ÎN BRISTOL, MAREA BRITANIE