V-ați gândi vreodată cum ar fi dacă orice ban pe care l-ați cheltui într-un centru comercial s-ar întoarce în favoarea educației? Sau în buna funcționare a unei școli? Ideea îi aparține lui Antonie Iustin, directorul Școlii Gimnaziale Mihail Sadoveanu din Bacău.

Directorul a încheiat un parteneriat cu un hypermarket din oraș, care le oferă posibilitatea părinților să investească în școală unde copiii lor învață. Un procent 2% din coșul de cumpărături al fiecărui părinte este direcționat într-un cont special pus la dispoziția unității de învățământ

Cum ați descrie școala pe care o conduceți – Școala Gimnazială Mihail Sadoveanu din Bacău?

Pentru mine, Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu’’ este una dintre cele mai frumoase școli din Bacău, atât din punct de vedere al arhitecturii moderne, cât și din cel al resursei umane și al elevilor ce fac parte din ea. De la deschiderea porților din 1994 și până în prezent, a înflorit, s-a dezvoltat continuu în același spațiu. În acest moment îmi doresc o extindere a școlii cu încă un corp de clădire și acest lucru pentru că cei 510 elevi repartizați în 19 clase reprezintă o medie de 27 de elevi pe clasă.

De câți ani sunteți directorul școlii și ce vă determină să rămâneți în această funcție?

Sunt director din 2014. Cei cinci ani în această funcție mi-au adus satisfacții profesionale alături de echipa de învățători, profesori și personalul didactic auxiliar. Fiecare reușită ,,a noastră’’ este ca o medalie prinsă în pieptul unui militar decorat. De la flash-mob-ul organizat în mall-ul orașului și până la participarea la olimpiadele naționale cu elevii școlii, sunt zeci de activități organizate de noi, activități organizate cu suflet și dăruire. Funcțiile sunt trecătoare, însă ceea ce faci în acel interval este cel mai important pentru comunitate și colegii de cancelarie.

Ce vă place cel mai mult la Școala Mihail Sadoveanu?

Nu pot să spun că îmi place doar un singur lucru. E o declarație de dragoste? Probabil că da. Îi plac multe lucruri: arhitectura școlii, structura aerisită, iluminatul natural, clasele spațioase, capela din podul școlii, florile din incinta școlii, brazii din curte, sala de sport. Îmi place modul în care îmi zâmbesc elevii, la fel de mult și grija cadrelor didactice față de bunurile școlii. Îmi place ,,zumzetul de albinuțe’’ din pauze. Am emoții reale când foști elevi vin și mă caută pentru un sfat sau pur și simplu li se face dor de noi. Antonie Iustin, sfat pentru părinți: Întrebați-i pe copii ,,ce au învățat nou azi la școală’?’, și nu ,,ce au făcut azi la școală?’’. Urmăriți modul în care scriu, modul în care citesc un text la primă vedere.

Cum a început proiectul pe care îl aveți cu lanțul de supermarketuri?

,,La început a fost ideea’’… Necesitatea de a achiziționa bunuri de inventar și consumabile există în fiecare școală românească. Nu le poți avea pe toate doar pe baza bugetului alocat de către minister și/sau autoritățile locale. În urma discuției ,,la o cafea’’ cu doamna director a supermarketului, am găsit deschiderea totală de a iniția și implementa un proiect de finanțare extrabugetară pentru școala noastră. Concret, tot ceea ce achiziționează părinții din acest supermarket reprezintă un procent de 2% acordat școlii cu titlu de sponsorizare. Fie că părintele și/sau cunoscuții elevului nostru cumpără un frigider sau două sticle de apă minerală, 2% din coșul de cumpărături se virează în contul unității de învățământ. De două ori pe an, tragem linie și stabilim ce ne revine. Apoi, împreună cu cadrele didactice din școală stabilim prioritățile de achiziție. Nu a fost prima colaborare de acest gen cu supermarketul, însă acum proiectul are o perioadă de derulare pe termen mediu-lung. Un elev înscris în clasa pregătitoare la Școala ,,Mihail Sadoveanu’’ poate contribui cu acest ,,2% al cumpărăturilor’’ pe o periodă de 9 ani școlari, până termină ciclul gimnazial. În iarna anului 2016 am primit de la același supermarket, cu titlu ,,de împrumut’’, 10 brazi pentru organizarea unui concurs destinat claselor primare. Rezultatul final ne-a pus în dificultate la jurizare…așa că toate clasele participante au fost premiate. Imaginile vorbesc de la sine.

Câți părinți sunt implicați în proiect și care au fost sumele pe care le-ați primit? Ce echipamente ați cumpărat cu banii?

Nu sunt numai părinți implicați, asta e partea frumoasă a proiectului. Sunt implicați- doar pentru Școala Sadoveanu- un număr aproximativ de 300 de părinți, rude ale elevilor, foști absolvenți, cadre didactice. Nu am primit bani în mod direct, ci produse. Pot să vă menționez achiziția de videoproiector, aspirator, mașină de spălat, fișete metalice, scaune cu care am dotat laboratorul de informatică, brad artificial de 5 metri (bucuria elevilor în preajma sărbatorilor de iarnă), articole de papetărie (hârtie de scris, tipizate, markere pentru tablele magnetice), materiale sportive, prelungitoare etc.

Cum s-a dezvoltat proiectul în timp? Ideea a fost adaptată și de alte școli? Despre ce unități de învățământ este vorba?

Proiectul a prins contur repede. La data de 15.02.2017 a fost inițiat, iar la 20 iulie 2017 deja erau înscriși 112 părinți, dată la care s-a făcut și prima ,,achiziție’’ în cuantum de 2.000 lei fără T.V.A. Eficiența acestui proiect este dovedită de faptul că în acest moment mai este implementat și în alte opt școli și licee de pe raza municipiului Bacău. Știu că funcționează cu succes și în județul Iași. Dintre școlile băcăuane implicate în proiect pot menționa C.N.,,Ghe .Vrânceanu’’, Palatul Copiilor Bacău, Școala Gimnazială ,,Miron Costin’’. Antonie Iustin: Consider că ridicarea de noi școli, cu spații suficiente, cu dotări moderne, cu instalații de încălzire și răcire, cu spații de recreere și studiu individual ar trebui să fie o prioritate pentru o reformă reală a învățământului românesc. Trei-patru comune alăturate au posibilitatea să construiască un astfel de campus gimnazial. Orgoliile politice sau administrative nu trebuie să fie o piedică în asocierea pentru construcția unui mediu modern de învățământ ,,cu de toate’’.

Proiectul pe care îl coordonați a fost premiat. Ce premiu a primit?

A fost o reală surpriză și onoare să fim nominalizați la ,,Gala Premiilor Comunității Băcăuane’’- ediția a XVII-a din 17 mai 2018 la categoria ,,Instituții și O.N.G.-uri’’. Locul 2 pentru proiectul nostru la nivelul întregului județ mi-a arătat că suntem pe drumul cel bun al unui management eficient în ceea ce privește atragerea de fonduri și recunoașterea meritelor întregii echipe pe care o coordonez.

Ce proiecte asemănătoare derulați în acest moment sau aveți în plan să dezvoltați?

Sunt multe proiecte deja finalizate, cu rezultate bune și foarte bune. În cadrul proiectului ,,Dăm click pe România’’, am obținut 10 calculatoare performante. Cu proiectul de educație ecologică și pentru sănătate ,,Natură, bucurie, sănătate’’ de la structura G.P.P.,,Crai Nou’’ coordonat de dir. adjunct Carmen Isop am obținut un grant de 10.000 lei. În colaborare cu Fundația ,,Melchisedec’’ și Parohia Lazaret organizăm a 3-a ediție de școală de vară unde un număr de 10 elevi ai școlii beneficiază de gratuitate. În viitor îmi doresc să extindem școala cu încă un corp de clădire, care să includă sală de mese și festivități, plus 8-10 săli de clasă și laboratoare. Evoluția demografică din zonă impune acest lucru. Dacă în 2014 aveam un număr de 390 de elevi, în anul 2019 sunt înmatriculați la școala noastră 510 elevi. ,,Am crescut’’ în cinci ani școlari cu 120 de elevi, însă spațiile de învățământ au rămas aceleași. Antonie Iustin: Pentru a fi eficienți și creativi în activitatea de predare ne trebuie laboratoare și materiale didactice de actualitate, conectate la tehnologie. Se fac studii și rapoarte despre câte școli au toalete în curtea școlii, însă nimeni nu vorbește despre câte școli au în sălile de clasă calculator conectat la internet și videoproiector dedicat numai acelei săli de clasă.

Credeți că este important sprijinul financiar al autorităților locale în buna funcționare a unei școli sau, mai degrabă, omul este cel care sfințește locul?

Nu se poate una fără alta. În viziunea dumneavoastră, care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă sistemul românesc de învățământ?

În primul rând infrastructura este o problemă primordială. O școală cu 5 săli de clasă din mediul rural ce lucrează în două schimburi (primar dimineața, gimnazial după-amiaza) și care nu are în structura ei: laboratoare pe arii curriculare, instalații de încălzire eficiente, sală de sport, aparatură multimedia (calculator, videoproiector, conectivitate la internet în sala de clasă) nu poate fi adaptată la învățământul modern și nici nu poate fi suficient de atractivă pentru elevi. Oricât de dedicat ar fi cadrul didactic, profesorul nu poate lucra în condițiile anilor `90. Consider că ridicarea de noi școli, cu spații suficiente, cu dotări moderne, cu instalații de încălzire și răcire, cu spații de recreere și studiu individual ar trebui să fie o prioritate pentru o reformă reală a învățământului românesc. Trei-patru comune alăturate au posibilitatea să construiască un astfel de campus gimnazial. Orgoliile politice sau administrative nu trebuie să fie o piedică în asocierea pentru construcția unui mediu modern de învățământ ,,cu de toate’’. În plus, s-ar crea economii la bugetul U.A.T.-urilor dacă s-ar reduce costurile de încălzire, iluminat, întreținere prin utilizarea de sisteme moderne și ecologice (iluminat și încălzit prin energie foto-voltaică etc.). Exemplele pot continua. Un alt aspect de menționat este volumul mare de hârtii de completat pe parcursul unui an școlar. Comisii peste comisii, rapoarte peste rapoarte. Un profesor trebuie să se ocupe și de distribuirea produselor lapte-corn, de instruire SSM, ISU etc. Aceste servicii trebuie externalizate pentru a fi reale și eficiente. Un profesor de biologie a învățat în facultate să predea biologie, nu să facă instruiri cu colegii din 6 în 6 luni despre cum se aprinde un bec, să fim serioși…. Pentru a fi eficienți și creativi în activitatea de predare ne trebuie laboratoare și materiale didactice de actualitate, conectate la tehnologie. Se fac studii și rapoarte despre câte școli au toalete în curtea școlii, însă nimeni nu vorbește despre câte școli au în sălile de clasă calculator conectat la internet și videoproiector dedicat numai acelei săli de clasă. Elevul indiferent de vârstă este fascinat de noutate, de imaginea vizuală a materiei predate, fie că vorbim despre limbi străine sau despre istorie.

Ce sfat le-ați da părinților? Dar profesorilor?

 Îi rog pe părinți să înțeleagă că trebuie să se implice activ în educarea și școlarizarea copiilor. Să își trimită copiii la școală cu cei 7 ani de acasă în ghiozdan. Să nu confunde școala (indiferent de nivel) cu un baby-sitting gratuit. Întrebați-i pe copii ,,ce au învățat nou azi la școală’’, și nu ,,ce au făcut azi la școală’’. Urmăriți modul în care scriu, modul în care citesc un text la primă vedere. Ascultați de sfatul cadrului didactic atunci când vi se dă. Acesta vine din suflet și în urma experienței de zi cu zi alături de fiul/fiica dumneavoastră. Pe colegii mei profesori îi rog să fie niște actori creativi. Să transforme sala de clasă în sală de teatru. Să comunice cu elevii în timp real. Să impună respect prin respectul pe care îl acordă pregătirii fiecărei lecții. Antonie Iustin: Aplicabilitatea noțiunilor predate trebuie să se regăsească în viața de zi cu zi. Chiar și lucruri banale precum schimbarea unui bec sau pornirea unei mașini de spălat în condiții de siguranță ar putea constitui o materie opțională sau obligatorie în învățămantul românesc.

Cât de mult s-au schimbat în ultimii ani generațiile de elevi? 

Mult. Foarte mult. Sunt extrem de curioși și de conectați la tehnologia actuală. Îi motivează provocările, noutatea. Sunt din nefericire extrem de mulți elevi care caută dragostea și sprijnul matern/patern în învățătorul, în profesorul de la școală. Fie au părinții plecați în străinătate, fie îi au în țară, însă aceștia nu au suficient timp să îi mângâie pe creștet sau să îi strângă în brațe măcar o dată pe zi. Credeți că școala românească mai are vreo șansa? O să avem vreodată o școală unde profesorii vor fi flexibili, unde nu se va mai pune accent pe memorare, ci mai degrabă pe înțelegerea noțiunilor și aplicarea lor practică?

Școala românească are toate atuurile de performanță. Sunt zeci, sute de absolvenți care iau premii la olimpiade internaționale, care sunt integrați cu succes în universități de prestigiu din străinătate, care reușesc în firme de top interne și externe. Școala romanească are nevoie de investiții reale în infrastructură. Nu poți implementa sisteme din afara granițelor țării, dacă nu ai ,,aici’’ baza materială existentă ,,acolo’’. Prin natura meseriei, profesorul este extrem de flexibil. El trebuie să își adapteze zilnic stilul de predare, tonul folosit și atitudinea în funcție de vârsta și caracteristicile colectivului de elevi.Sunt foarte mulți profesori care predau și la învățământul primar și la cel gimnazial. Sau gimnazial cu liceal. Accentul pe memorare este condiționat de structura programelor și a manualelor. Aplicabilitatea noțiunilor predate trebuie să se regăsească în viața de zi cu zi. Chiar și lucruri banale precum schimbarea unui bec sau pornirea unei mașini de spălat în condiții de siguranță ar putea constitui o materie opțională sau obligatorie în învățămantul românesc. Nu mai vorbesc de utilizarea motoarelor de căutare online în vederea găsirii unei adrese sau a unui furnizor de servicii. Sunt foarte multe persoane adulte care nu știu ce este și cum funcționează acesta.